Dupa 20 de ani

Tot nu am invatat nimic.
Am devenit un popor de genii.
Fara sa fim geniali.
Am devenit intelepti.
Fara sa ne ascultam batranii.
Credem in a nu crede nimic.
Si ne bucuram ca prostii.
Tot de nimic.

***
Ieri, asteptam pe cineva, ca sa plec la drum undeva prin tara.
"Ne intalnim in fata la cimitirul eroilor" imi zice omul.
Am trecut de multe ori pe langa locul acela cand locuiam in Berceni.
Niciodata nu am intors capul macar ca sa citesc ce scria pe crucile acelea din marmura alba...
Ieri am facut-o...
Am intrat in cimitir...
Cimitirul eroilor.
Nu stiam ce caut de fapt...

***

Ani de nastere erau mereu altii...
1950 si, 1969, 1968...
1973...
obesdant identice erau luna si anul mortii: decembrie, 1989...
Oare ce ar face azi un copil de 13 ani, in situatia de atunci?

***

Am trecut si am citit nume.
Ma intrebam oare ce ar zice ei acum...
Un nume m-a izbit in moalele capului:
HORIA ION CACIULESCU.
Actor.
Banatean.
Il uitasem.
El ne facea sa radem.
Din inima.
Nici macar nu stiam ca a murit atunci.
Impuscat dintr-o eroare a unor soldati.
O victima colaterala.
Redus la simpla statistica.
Pus intr-un clt al cimitirului eroilor.
Un gard desparte nefiinta lui.
De trecatori.

***
Mi s-a facut rusine.
De mine.
De noi.
Am iesit de acolo in graba.
Si nu am suflat o vorba nimanui.
Prefer sa scriu...
Sa ne fie rusine!
La toti!