GO FOR IT!

Am citit zilele astea pe blogul Creatrixei si a lui Bendeac doua povestioare asemanatoare in esenta:ea/el iubeste pe cineva e respins si de aceea mai apoi nu mai face niciodata primul pas(mas u menos).
Ideea care m-a frapat era ca sint multe persoane care iubesc sau plac pe altcineva, dar cel iubit nu afla niciodata din cauza fricii de esec sau de ridicol a celuilalt.

Va intreb pe voi, ce este mai bine? Sa stam si sa suspinam dupa iubit, inchipuindu-ne tot felul de scenete amoroase, si altele, in care sintem respinsi si rusinati, si facuti de ris ne intoarcem acasa cu coada intre picioare, sau sa ne ducem la obiect si sa-i declaram simpatia sus si tare?
Obiectul iubirii este doar o oglinda exterioara a unei nevoi specifice noua in acel moment...de aceea o terminam prin despartiri, daca nu ne debarasam de ego.Si de aceea cei mai multi facem doar excursii repetitive in lumea frumoasa a egocentrismului propriu(dar asta e alta poveste)

Eu agat. Intotdeauna. Si pina acuma nu mi s-a intimplat vreodata sa fiu refuzata. EVER! Dar inainte de a ma duce s-o fac, ma armez asa cum ne spune Don Juan, ca la razboi:
"Un om pleaca pe calea cunoasterii asa cum se duce la razboi-complet treaz,cu teama, cu respect si cu absoluta incredere in sine. A pleca pe calea cunoasterii sau la razboi in alt mod este o greseala, una pe care s-ar putea nu traiasca s-o regrete."

In fond ce se poate intimpla mai rau decit sa murim? Si moartea domnilor este doar inceputul unei alte povesti, mai frumoase..



Hands down
I'm too proud, for love
But with eyes shut
It's you I'm thinking of
But how we move from A to B it can't be up to me
Cause I don't know
Eye to eye
Thigh to Thigh
I let go

I think I'm a little bit
Little bit

A little bit in love with you