Sambata. Foarte, dar foarte de dimineata. O zi promitatoare afara. Eu si cafeaua mea. Si un termen nou. Mai bine zis o noua formulare...
***
"FUGE IN PLACERI"
***
Interesanta optica asupra a ceea ce face omul cind se simte amenintat. Nu, nu a fost singura descriere, dar mi se pare cea mai hilara. NU ideea in sine, ci ideea de-a reprosa asta. Si ce razbate de sub ea.
Pe cuvint, site-ul Pandora's nu conteneste in a ma uimi cu aceste...hmh...sclipiri de analiza si intelepciune.
OAMENII, femei si barbati, deopotriva, au momente cind se refugiaza in placeri. Doar cei ce NU pot face asta, o reproseaza. Refuz, in totalitate, de-a accepta vina de a-ti oferi placeri. Nu conteaza natura lor, ca o fi sexuala, ca o fi financiara, intelectuala sau gastronomica.
Femeile si barbatii au doua moduri diferite de a se refula. Ok, asa e natura. Au doua moduri diferite de a exprima violenta. Ok, tot de natura tine. NU esti mai...hmh, progresist daca incerci sa o negi. Esti mai progresiv daca incerci sa depasesti asta. Dar, cum sodomizarea caprei vecinului e la mare moda la noi, doar nu o sa cauti solutii, cind bagatul de vina e mai la indemina. NU exista vina in a evada dintr-un loc facut in mod voit mizerabil de cineva.Si intotdeauna e mai usor sa bagam de vina lipsurile altora in loc sa le corectam pe ale noastre.
***
Oricit nu ne convine asta, intre doi oameni nu exista niciodata doar UN SINGUR vinovat. Oricit e de neconvenabila situatia. Poti fi orb la defectele tale. Dar asta nu inseamna ca si altii sint.
Daca asta oferi, asta vei si primi. Si vaidemineeee, ce mare e deziluzia dupa...
***
Incep sa cred ca adevaratul scop al oamenilor, in ce priveste relatiile interumane, e capacitatea de-a interzice sau de-a controla. O relatie e un parteneriat egal, atunci cind e buna. Asta nu inseamna ca barbatul devine feminin, sau femeia masculina. Inseamna ca se completeaza reciproc. Ei, aici avem o problema. Asta presupune efort. Vointa. Presupune o minte deschisa. Si are o ...conditie sine-qua-non: raspunderea.
Dar nu. E dificil.
***
Ce facem atunci? E simplu. Alegem calea minimei rezistente, a pretextelor, a prefacatoriei. Ne alegem partenerii strict dupa capacitatea de a ne suporta defectele, dupa capacitatea de-a fi docili la incercarile noastre de dominare. Asa sintem in siguranta. Caci asta e cel mai important, nu? Doamneferi, cum sa vrem noi progres, evolutie...? Asta presupune risc...doaaamneeeee, ce decadent si nesanatos...
Tztztztztz!
***
Nici barbatii nici femeile nu trebuie sa fie...CUMVA. Trebuie sa ne adaptam unii la altii. Solutia e dialogul. Nu monologul. Insa dialogul fara vointa de-a fi constructiv, in ciuda tuturor vorbelor pretentioase, e steril.
***
Semidoct, chiar foarte semidoct, dixit!
