Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

miercuri, 18 noiembrie 2009

INIMA SOARELUI SI A LUNII



Nyida Mélong este o practica ce ne invata despre natura iluminata intrinseca a iubirii, si subliniaza dinamica interpersonala ce este gloria innascuta a nostra ca barbati si femei.

‘Nyida Mélong’ inseamna ‘reflectarea mutuala a Soarelui si Lunii’ – acestea fiind simbolurile sexelor. Intr-o relatie, ne reflectam cea mai intima natura. Ne vedem pe noi si il vedem pe celalalt asa cum nimeni altcineva nu poate. Aceste relflexii pot fi distorsionate si oribile, sau pure, clare si datatoare de energie, conform naturii noastre, cu care percepem.

Paradoxul si pasiunea iubirii romantice ne dau oportunitati neegalate- atit pentru mizeria neurotica cit si pentru extazul iluminarii. Nyida Mélong illumineaza: problemele pe care le intilnim deseori in relatiile noastre; motivele pentru care nu sintem impliniti, in timp ce nu putem sa implinim nevoile emotionale ale partenerului; si modurile in care o iubire romantica poate degenera in cruzime, indiferenta sau agatare.

Nyida Mélong se poate si revela ca iubirea romantica fiind o analogie a iluminarii, cel mai usor de gasit si atins in viata cotidiana; vidul si bucuria ca baze ale unei relatii romantice; practica luarii iubitului ca fiind gurul tau-invatatorul divin; si posibilitatea practica de a continua palpitatiile delicioase initiale ale indragostirii in timp, perpetuindu-le.

“A te indragosti inseamna a gusta energia existentei si non-existentei. A te indragosti este a merge mai departe de granitele pe care le-am trasat in jurul nostru. Pentru a experimenta adevaratul sens al unei relatii pline de iubire trebuie sa traim cu o verva impecabila si cu o vivacitate stralucitoare fiecare moment.”

Ngak’chang Rinpoche

postul original pe cybershamans

vineri, 6 noiembrie 2009

GO FOR IT!

Am citit zilele astea pe blogul Creatrixei si a lui Bendeac doua povestioare asemanatoare in esenta:ea/el iubeste pe cineva e respins si de aceea mai apoi nu mai face niciodata primul pas(mas u menos).
Ideea care m-a frapat era ca sint multe persoane care iubesc sau plac pe altcineva, dar cel iubit nu afla niciodata din cauza fricii de esec sau de ridicol a celuilalt.

Va intreb pe voi, ce este mai bine? Sa stam si sa suspinam dupa iubit, inchipuindu-ne tot felul de scenete amoroase, si altele, in care sintem respinsi si rusinati, si facuti de ris ne intoarcem acasa cu coada intre picioare, sau sa ne ducem la obiect si sa-i declaram simpatia sus si tare?
Obiectul iubirii este doar o oglinda exterioara a unei nevoi specifice noua in acel moment...de aceea o terminam prin despartiri, daca nu ne debarasam de ego.Si de aceea cei mai multi facem doar excursii repetitive in lumea frumoasa a egocentrismului propriu(dar asta e alta poveste)

Eu agat. Intotdeauna. Si pina acuma nu mi s-a intimplat vreodata sa fiu refuzata. EVER! Dar inainte de a ma duce s-o fac, ma armez asa cum ne spune Don Juan, ca la razboi:
"Un om pleaca pe calea cunoasterii asa cum se duce la razboi-complet treaz,cu teama, cu respect si cu absoluta incredere in sine. A pleca pe calea cunoasterii sau la razboi in alt mod este o greseala, una pe care s-ar putea nu traiasca s-o regrete."

In fond ce se poate intimpla mai rau decit sa murim? Si moartea domnilor este doar inceputul unei alte povesti, mai frumoase..



Hands down
I'm too proud, for love
But with eyes shut
It's you I'm thinking of
But how we move from A to B it can't be up to me
Cause I don't know
Eye to eye
Thigh to Thigh
I let go

I think I'm a little bit
Little bit

A little bit in love with you