Religia. Fundamentul societatii, in unele locuri. In altele, insasi societatea. Subiect de mare discutie, si, totodata, de mare negare a drepturilor altora. In fond, stramosul oricarei activitati de tip politic.
Ce inseamna, de fapt, o religie? In primul rind, un set de reguli sociale, dictate de o divinitate de a carei pedeapsa nu poti scapa si nici nu o poti invinge. Desigur, pentru indulcirea hapului, se dau, intotdeauna, si un set de recompense, pentru cei "alesi". Totul e diferentierea oamenilor. Indiferent de religie. Cei buni si cei rai. Exista si exceptii. Dar, din pacate, confirma regula, si chiar si unde ele exista, tot la diferentieri se ajunge, in sensul in care se despart preotii de enoriasi. Dar, din pacate, in unele locuri se despart popoarele pe aceasta baza. Cite cazuri, atitea obiceiuri.
Esenta extremismului in religie se bazeaza pe negarea subiectivismului altora. Clasic, la orice tip de extremism. O tipica substituire a fondului cu forma. Cit bine ne-a facut, ca specie, asta? Prea putin. Cit bine a facut unor membri ai speciei noastre asta? Mult prea mult.
Si uite asa, din motive de oprimare, s-a nascut o miscare care neaga religia, credinta si, in general, divinitatea. Haios e ca nu invatam nimic din greseli, chiar as putea spune ca sintem condamnati sa le repetam, ca specie. Greseala fundamentala e institutionalizarea Credo-urilor. De orice tip. Deoarece o Institutie presupune un Lider. Si puterea corupe. Iar puterea absoluta corupe in mod absolut. Vorbind despre religii si clerici, loc unde instanta suprema nu se afla intre noi, ci intr-un presupus transcendent(daca mi se permite expresia), orice abuz poate fi justificat prin negarea deptului oricui, in afara unei presupuse divinitati, de-a te judeca. Viata de "apoi" e acolo, departe. Viata noastra e aici, jos, pe pamint. Iar savarsirea de abuzuri aici, pedepsibile doar acolo, sint o nirvana a manipulatorilor.
De parca nu ne-ar fi destul asta, mai nou, in ultimii 50 de ani a aparut o pleiada de imbecili gata sa scuze orice abuz de gen in numele unor "drepturi ale omului" rau intelese. Absolutul nu e bun niciunde. Iar o considerare a absolutului in drepturi, in relatiile dintre oameni, nici macar nu intra in discutie. E, de fapt, tot o negare a subiectivismului altora. Nu exista subiectivism mai "subiectiv" in drepturi, in lumea asta, mai absolut decit alte subiectivisme. Exista doar dreptul de a-ti practica propiul subiectivism la tine acasa. Si dreptul de-a nega impunerea subiectivismului altora la tine acasa.
***
Insa, teisti, non-teisti, toti la gramada, pare-se ca nu au observat aparitia unui nou "zeu" pe firmament. BANUL. Permite adeptilor un lucru simplu, si direct. Si anume PUTEREA. E un fel de uniune de religii, de interese, de obiceiuri. Si descoperim ca absolut toti liderii religiilor existente sint, in secret, adeptii acestui Zeu. Nu e un zeu nou, a fost intotdeauna acolo, in umbra, de cind primul om si a vandut aproapele pe o bucata de carne, de cind Iuda l-a vandut pe Isus pe 30 de arginti. Si, din umbra, si-a facut treaba. Iar distractia sa favorita e incaierarea concurentei. Deoarece asta ii da viata. Deoarece produce bani. Orice religie are un set de reguli comportamentale. Ei, BANUL nu are reguli de gen. Orice e scuzabil daca produce BANI. Nimic nu e destul de josnic, de marsav, atita timp cit aduce venitul potrivit. Iar, cind dominatia sa a devenit vizibila, nu se mai poate face mai nimic, Banul e peste tot, detine tot.
***
Am vrea ca lumea de maine sa ne apartina. Nici o sansa la asta, cit timp nu ne trezim din avaritie, din dorinta de-a avea tot mai mult, pe cit se poate, necuvenit. Dorintele noastre sint mijlocul perfect prin care putem fi inrobiti cu totii de un zeu rece, ascuns, interesat doar de propia crestere si putere. Deoarece Dorintele costa. Iar banul e controlat de cei ce il proslavesc. Si aici descoperim, de fapt, adevarata putere a Banului: e singurul mod in care pot fi inrobite dorintele. Absolut orice in lumea de azi exista doar prin prisma banilor, sau in raport cu banii. Iar din acest cerc vicios nu exista scapare. In orice caz, nu una pasnica.
***
As vrea sa cred ca vom descoperi pericolul la timp, ca vom putea invinge aceasta miscare acaparatoare. Insa ma tem ca nu am sanse sa vad asta in practica, nu in timpul acestei vieti.
Moses, let my fuckin' people go. Lasa-l sa plece din acest cerc vicios. E vremea sa ne uitam la propria supravietuire, nu la la Idealuri platibile, cumparabile. Nu avem nevoie, ca specie, de nici o zeitate careia sa ii oferim dorintele noastre ca sacrificiu. Let go! Let fuckin' go!!!
Endstufe - Tommorow belongs to me
Asculta mai multe audio punk
