Asteptand sa se intample ceva...

Zi de vot.
Soarele imbietor ma invita.
Nu-l dezamagesc, ies si pornesc.
Pensionari brat la brat, mergand agale catre sectii.
Primeniti ca pentru o zi de duminica.
Tineri grabiti, scrasnind rotile la semafor.
Cu siguranta, au multe alte treburi de rezolvat.
Gospodine, cu sacose si copii dupa ele, se indreapta catre mall-uri si piete.
Ajung. Ma asez la rand. Nu e coada. Doar doua persoane in fata.
Intru. Oftez. Pun stampila. Nu mai am emotii. Am avut odata, de mult...
Refac traseul. Privesc orasul meu in soare. Remarc copacii care nu mai au nicio frunza.
La televizor, politicieni votand, cu nevestele la brat. Nimic deosebit.
Acuze de fraudare. Buletine si stampile lipsa. Nimic neobisnuit.
Este vizibila teama unora de a pierde ciolanul. Nimic nou.
Comunicate de la BEC. Prezenta destul de scazuta. Comun.
Toate zilele de vot seamana intre ele.
Si totusi, astept sa se intample ceva.
Vreau ca ziua de maine sa nu mai fie la fel.