Motto: "Nu stiu nimic despre muzica. Am trait fara sa fie nevoie sa stiu".
(Elvis Presley)
19 Octombrie, 2009.
Joi.
L-am cunoscut pe Mihai Margineanu aproape imediat dupa ce am ajuns in Bucuresti. Stiam cateva dintre piesele sale. Candva, demult pe o banca undeva in cartierul unde am copilarit, mai dadeam in chitari si cate "una de distractie"... "Jana", "Paraschivo"... Luam usor in ras melodiile alea usoare, cu texte explicit-vulgare... Apoi am crescut si gusturile noastre s-au rafinat... Si am uitat de ele...
Pana cand a aparut Mihai Margineanu. Si a mai dat peste cap o idee fixa de a mea. Anume ca muzica asta, cantata demult sau nu, prin trenuri de catre studenti sau pe strada, nu are sanse de prezentare artistica. Totusi, interpretate de Mihai Margineanu, ele au trecut din derizoriu la statutul de arta. Plusul de valoare adus de Margineanu si trupa sa. Noul, vechiul, sufletul si inspiratia unor artisti au schimbat totul...
In conditiile astea, am facut act de prezenta la lansarea ultimului album marca Margineanu & Co. "Pe sub norii de hartie". Eram curios. Intr-atat incat l-am rugat pe Cata Vasii, un prieten din copilarie sa ma onoreze cu o invitatie la lansare. Marturisesc acum, (Margineanu daca citesti aceste randuri sa nu dai) ca eram nerabdator sa ascult in varianta live in mod deosebit o piesa: "Senatorul". Inainte de toate pentru ca muzica si textul erau scrise de Cata (cu care rupeam corzi pe chitara demuuult de tot, pe banca de pe Labirint... Faine vremuri...). In al doilea rand pentru ca am asistat la nasterea melodiei in cauza...
Deci, joi, 19 noiembrie, anul curent. Sala Palatului, Bucuresti... Lume multa. Cunoscuta si necunoscuta. Buna si nebuna. Ne-am asezat la "cucurigu" unde primisem locurile conform listei. Bun loc. Puteam observa toata sala. Sase sau sapte mii de locuri... Observam cum incet incet oamenii au inceput sa roiasca inspre locurile alocate...
Se face intuneric... Doar ecranul din spatele scenei da lumina cat sa poti intui ca s-a pus treaba in miscare... Si prima surpriza! Seara cu... Razvan si Dani! "Clar" imi zic "va fi!"... Si au intrat pe scena, unul cate unul, membrii trupei: Chiba, Motanu`, "Vioara" (el canta la vioara si a primit porecla asta din lipsa de inspiratie)... Ei sunt artistii. Nu Margineanu. El este... restul pana la tot.
Sincer nu ma asteptam la ceea ce a urmat. Totul a fost o mare si placuta surpriza! Scena. Pe scena, fel de fel de instrumente care prevesteau oarecum ce va urma si... o masa! Cu opt scaune. Cu pahare cu vin, ma rog, tot tacamul... Asta era un mare mister... Ce naiba cauta aia acolo? M-am lamurit pana la urma asa cum era de asteptat (sper sa nu cumva sa ii vina ideea de a pune o masa goala pe tot parcursul spectacolului, desi de la Margineanu te poti astepta la orice, oricand...) Cand suspansul creat momentul potrivit. Invitatii lui Margineanu s-au asezat la masa. Si, o noua surpriza: "chibitul roman", in carne si oase isi incepe tiradele...
"Ia da un Do major..." cere "chibitul" cu mare afectare... Profesionistii se executa... "Stie astia ma, da-i dracu`..." zice cu mina de cunoscator "chibitul"... Efectul a fost cel scontat... Cu Razvan si Dani care s-au desfasurat in acelasi registru cu deja cunoscuta lor verva, totul a fost un spectacol savuros...
S-a cantat "Senatorul" si in ea, din senin tema si ritmul piesei "Billy Jean"... Michael Jackson... Cum pot oamenii acestia sa integreze atat de natural in piesele de factura deja cunoscuta bucati din Sting si Michael Jackson ... Genial!... Oare cum le vin ideile? Le bat pur si simplu pe umar si le spun "hello" sau?!!
Primul invitat: Marius Mihalache (omu` asta daca s-ar face olimpiada numai pentru tambal ar castiga la toate categoriile: si tambal-viteza, tambal-paralele, tambal-sol...) Nu va pot reda armonia din sunetele pe care le-am auzit. Nici modul in care artistul Mihalache te hipnotizeaza. Trebuie sa auziti si sa vedeti voi insiva. Asta este tot ce pot sa spun.
Pe rand apar si alti invitati: Florin Ionescu (tobe), Cici (Sistem), Mandinga... Nu pot sa vi-i enumar pe toti intrucat, creier relaxat cum sunt, nu reusesc sa imi amintesc totul limpede... Pentru ca surprizele au venit in valuri consecutive si aproape in continuu...
Ideea este ca am ramas surprins. Placut. Doar inserarea baladei lui Ciprian Porumbescu ca introducere la "Muro Shavo" mi s-a parut un pic exagerata... Dar, fiind ca este un act artistic, in ansamblul sau, si avand in vedere calitatea de netagaduit spectacolului, poti intelege ca Margineanu a luat cotidianul asa cum il stim l-a presarat cu ironia si deja binecunoscuta lui autoironie... Asta il face sa fie haios chiar si atunci cand se uita la tine si iti spune "Bai tarane..." El isi joaca rolul si in afara scenei uneori, pentru ca se implica din tot sufletul inceea ce face iar daca nu ai avut ocazia sa dialoghezi cu el niciodata, primele cuvinte pe care ti le adreseaza pot fi un soc...
Sa-i dam cezarului ceea ce e a cezarului... Tot spectacolul are ca fundament o abordare armonica iesita din comun nu numai prin originalitate ci si prin diversitatea instrumentelor care colaboreaza cu o debordant de relaxata si relaxanta imaginatie... Peste toate acestea vine interpretarea a la Mihai Margineanu, care, desi declara fatis ca nu el este artistul, aduce prin charisma personalitatii succesul acela care l-a impins "Pe sub norii de hartie"... Al treilea album din cariera... Cu lucrurile acestea te nasti, nu se invata in nici o scoala.
Afterparty la Club Spice... Nu am mai pus de mult piciorul pe acolo... Amintiri multe, caci ma leg de oameni si locuri intotdeauna... Evident nu de toti... Cine stie cunoaste... Dar de Spice voi ramane legat mereu prin amintiri frumoase. Si de data aceasta am simtit aceeasi placuta energie ce ti-o confera locul... O sa adaug si cateva foto la postare maine sau poimaine. Acum s-a facut tarziu si trebuie sa plec din fata calculatorului.
Felicitari Cata. Da-i inainte. Poate ca au sa invete din exemplul tau si alti timisoreni, ca prea s-au lasat pe tanjala cei tineri... In ultima vreme se intampla destul de putine lucruri. Doar cativa mai tin ridicat steagul... Si aceia sunt consacrati.
Pot spune doar atat: Felicitari Margineanu. Multumesc pentru o seara frumoasa. Sunt sigur ca o sa ne mai oferi surprize. De care o sa vrei tu, stiu... Ai sa ne obligi sa te aplaudam, pentru ca nu o sa-ti putem rezista... Eu am fost martor... Am auzit ca si tine aplauzele celor veniti la Sala Palatului unde toate cele sase sau sapte mii de locuri si-au gasit cumparatori... Acela este adevarul... Publicul confera sau ii neaga oricarui om statutul de artist. Nu autoproclamarea.
P.S.1 Felicitari pentru ca ai curajul sa iesi la rampa cu optiunea ta politica. Suntem in aceeasi tabara. Felicitari si lui Crin Antonescu. si-a facut timp sa vina si nu a stat pe scena decat atat cat sa iti recunoasca inca o data talentul. De bun simt. Omul practica ce predica.
P.S.2 Mihai Margineanu eu nu te-am ascultat. Nu am scris de rau, asa cum mi-ai cerut. Nu aveam cum!
(Elvis Presley)
19 Octombrie, 2009.
Joi.
L-am cunoscut pe Mihai Margineanu aproape imediat dupa ce am ajuns in Bucuresti. Stiam cateva dintre piesele sale. Candva, demult pe o banca undeva in cartierul unde am copilarit, mai dadeam in chitari si cate "una de distractie"... "Jana", "Paraschivo"... Luam usor in ras melodiile alea usoare, cu texte explicit-vulgare... Apoi am crescut si gusturile noastre s-au rafinat... Si am uitat de ele...
Pana cand a aparut Mihai Margineanu. Si a mai dat peste cap o idee fixa de a mea. Anume ca muzica asta, cantata demult sau nu, prin trenuri de catre studenti sau pe strada, nu are sanse de prezentare artistica. Totusi, interpretate de Mihai Margineanu, ele au trecut din derizoriu la statutul de arta. Plusul de valoare adus de Margineanu si trupa sa. Noul, vechiul, sufletul si inspiratia unor artisti au schimbat totul...
In conditiile astea, am facut act de prezenta la lansarea ultimului album marca Margineanu & Co. "Pe sub norii de hartie". Eram curios. Intr-atat incat l-am rugat pe Cata Vasii, un prieten din copilarie sa ma onoreze cu o invitatie la lansare. Marturisesc acum, (Margineanu daca citesti aceste randuri sa nu dai) ca eram nerabdator sa ascult in varianta live in mod deosebit o piesa: "Senatorul". Inainte de toate pentru ca muzica si textul erau scrise de Cata (cu care rupeam corzi pe chitara demuuult de tot, pe banca de pe Labirint... Faine vremuri...). In al doilea rand pentru ca am asistat la nasterea melodiei in cauza...
Deci, joi, 19 noiembrie, anul curent. Sala Palatului, Bucuresti... Lume multa. Cunoscuta si necunoscuta. Buna si nebuna. Ne-am asezat la "cucurigu" unde primisem locurile conform listei. Bun loc. Puteam observa toata sala. Sase sau sapte mii de locuri... Observam cum incet incet oamenii au inceput sa roiasca inspre locurile alocate...
Se face intuneric... Doar ecranul din spatele scenei da lumina cat sa poti intui ca s-a pus treaba in miscare... Si prima surpriza! Seara cu... Razvan si Dani! "Clar" imi zic "va fi!"... Si au intrat pe scena, unul cate unul, membrii trupei: Chiba, Motanu`, "Vioara" (el canta la vioara si a primit porecla asta din lipsa de inspiratie)... Ei sunt artistii. Nu Margineanu. El este... restul pana la tot.
Sincer nu ma asteptam la ceea ce a urmat. Totul a fost o mare si placuta surpriza! Scena. Pe scena, fel de fel de instrumente care prevesteau oarecum ce va urma si... o masa! Cu opt scaune. Cu pahare cu vin, ma rog, tot tacamul... Asta era un mare mister... Ce naiba cauta aia acolo? M-am lamurit pana la urma asa cum era de asteptat (sper sa nu cumva sa ii vina ideea de a pune o masa goala pe tot parcursul spectacolului, desi de la Margineanu te poti astepta la orice, oricand...) Cand suspansul creat momentul potrivit. Invitatii lui Margineanu s-au asezat la masa. Si, o noua surpriza: "chibitul roman", in carne si oase isi incepe tiradele...
"Ia da un Do major..." cere "chibitul" cu mare afectare... Profesionistii se executa... "Stie astia ma, da-i dracu`..." zice cu mina de cunoscator "chibitul"... Efectul a fost cel scontat... Cu Razvan si Dani care s-au desfasurat in acelasi registru cu deja cunoscuta lor verva, totul a fost un spectacol savuros...
S-a cantat "Senatorul" si in ea, din senin tema si ritmul piesei "Billy Jean"... Michael Jackson... Cum pot oamenii acestia sa integreze atat de natural in piesele de factura deja cunoscuta bucati din Sting si Michael Jackson ... Genial!... Oare cum le vin ideile? Le bat pur si simplu pe umar si le spun "hello" sau?!!
Primul invitat: Marius Mihalache (omu` asta daca s-ar face olimpiada numai pentru tambal ar castiga la toate categoriile: si tambal-viteza, tambal-paralele, tambal-sol...) Nu va pot reda armonia din sunetele pe care le-am auzit. Nici modul in care artistul Mihalache te hipnotizeaza. Trebuie sa auziti si sa vedeti voi insiva. Asta este tot ce pot sa spun.
Pe rand apar si alti invitati: Florin Ionescu (tobe), Cici (Sistem), Mandinga... Nu pot sa vi-i enumar pe toti intrucat, creier relaxat cum sunt, nu reusesc sa imi amintesc totul limpede... Pentru ca surprizele au venit in valuri consecutive si aproape in continuu...
Ideea este ca am ramas surprins. Placut. Doar inserarea baladei lui Ciprian Porumbescu ca introducere la "Muro Shavo" mi s-a parut un pic exagerata... Dar, fiind ca este un act artistic, in ansamblul sau, si avand in vedere calitatea de netagaduit spectacolului, poti intelege ca Margineanu a luat cotidianul asa cum il stim l-a presarat cu ironia si deja binecunoscuta lui autoironie... Asta il face sa fie haios chiar si atunci cand se uita la tine si iti spune "Bai tarane..." El isi joaca rolul si in afara scenei uneori, pentru ca se implica din tot sufletul inceea ce face iar daca nu ai avut ocazia sa dialoghezi cu el niciodata, primele cuvinte pe care ti le adreseaza pot fi un soc...
Sa-i dam cezarului ceea ce e a cezarului... Tot spectacolul are ca fundament o abordare armonica iesita din comun nu numai prin originalitate ci si prin diversitatea instrumentelor care colaboreaza cu o debordant de relaxata si relaxanta imaginatie... Peste toate acestea vine interpretarea a la Mihai Margineanu, care, desi declara fatis ca nu el este artistul, aduce prin charisma personalitatii succesul acela care l-a impins "Pe sub norii de hartie"... Al treilea album din cariera... Cu lucrurile acestea te nasti, nu se invata in nici o scoala.
Afterparty la Club Spice... Nu am mai pus de mult piciorul pe acolo... Amintiri multe, caci ma leg de oameni si locuri intotdeauna... Evident nu de toti... Cine stie cunoaste... Dar de Spice voi ramane legat mereu prin amintiri frumoase. Si de data aceasta am simtit aceeasi placuta energie ce ti-o confera locul... O sa adaug si cateva foto la postare maine sau poimaine. Acum s-a facut tarziu si trebuie sa plec din fata calculatorului.
Felicitari Cata. Da-i inainte. Poate ca au sa invete din exemplul tau si alti timisoreni, ca prea s-au lasat pe tanjala cei tineri... In ultima vreme se intampla destul de putine lucruri. Doar cativa mai tin ridicat steagul... Si aceia sunt consacrati.
Pot spune doar atat: Felicitari Margineanu. Multumesc pentru o seara frumoasa. Sunt sigur ca o sa ne mai oferi surprize. De care o sa vrei tu, stiu... Ai sa ne obligi sa te aplaudam, pentru ca nu o sa-ti putem rezista... Eu am fost martor... Am auzit ca si tine aplauzele celor veniti la Sala Palatului unde toate cele sase sau sapte mii de locuri si-au gasit cumparatori... Acela este adevarul... Publicul confera sau ii neaga oricarui om statutul de artist. Nu autoproclamarea.
P.S.1 Felicitari pentru ca ai curajul sa iesi la rampa cu optiunea ta politica. Suntem in aceeasi tabara. Felicitari si lui Crin Antonescu. si-a facut timp sa vina si nu a stat pe scena decat atat cat sa iti recunoasca inca o data talentul. De bun simt. Omul practica ce predica.
P.S.2 Mihai Margineanu eu nu te-am ascultat. Nu am scris de rau, asa cum mi-ai cerut. Nu aveam cum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu