~Magickal Graphics~
Citind postul lui dono despre ciudati m-a pocnit realizarea sinelui. Am avut revelatia ca sint o drogata. O dependenta. A BOOKAHOLIC.
Am inceput aceasta activitate subversiva pe la3 ani.Citeam deja povesti cu zine, stilcit, chinuit, pentru ca am inceput sa vorbesc doar cu putin timp inainte de a stii sa citesc-deh bunica/mea profa de romana si franceza m-a indoctrinat.
La 4 ani m-au surprins ai mei cocotata pe masa, minjita toata de cerneala pe fata,pe gura, pe ochi, pe miini pina la coate, scriind cu penita prima mea poveste.Nu mai stiu cum se numea, dar era cu un print ce plecase departe, depaaaaarte.
Pe la 5 ani cind a trebuit sa invat limba romana fortata de necesitatea de a urma o scoala normala, am inceput sa descopar povestile lui Ispirescu, care m-au fascinat si, putin mai tirziu pe cele ale fratilor Grimm-prea sumbre, chiar si pentru mine care-s defecta din nastere.
LA 7 ani, in clasa a doua eram calare pe Povestile cu vrajitori si zine ale lui Perrault, iar la 9 incepusem deja maratonul celor O mie si una de nopti, maraton continuat pina azi-ca de cartile astea doua in traducerea lui Eusebiu Camilar, nu ma las, da?DA?
Stateam noptile si citeam la lanterna, sub plapuma ca sa nu ma vada ai mei, si imi imaginam , ca atunci cind o sa cresc o sa fac in fiecare seara o scena in dormitor si o sa ma imbrac in diverse costume, devenind pe rind Shahrazad, Duhul lampii sau Tamliha, regina serpilor.
Prin clasa a 5a m-a pocnit iubirea de mari indepartate si Toate pinzele sus au devenit cartea preferata, pina cind intr-o seara fatidica cineva-se stie acolo sus cine-mi-a aruncat cartea pe jos, distrugind-o iremediabil.
Dar, intr-a saptea l-am descoperit pe Alexandre Dumas, si needless to say, i-am citit TOATE cartile; cred ca sint toba de carte cind vine vorba despre istoria medievala a Frantei.
Am contunuat la liceu cu Mircea Eliade, si Swami Shivananda, spiced up de Arthur Avalon si Lobsang Rampa. Carti interzise, rare, misterioase si imbietoare ca noptile de Serampore, in care maestrii tantrici desfasurau alte continuumuri spatio/temporale pentru lucrarile lor de alchimie interna.
Sfirsitul liceului m-a surprins citindu-i pe rusi si nemti, Herman Hesse si Rilke fiind si acum favoritii mei.
Ce sa spun, ca dupa ce am termintat liceul m-a luat valul vietii si nu am mai avut timp sa citesc nimic?NOT!
Zilnic trebuie sa citesc ceva. Caut febril in foile cartilor deja citite fraze necunoscute, sau prost intelese, rasuciri ale mintii creatorului lor pe care nu le-am surprins inainte, sau intru in librarii, bibioteci, anticariate si caut titluri de care nu am auzit, scriitori noi sau dimpotriva atit de vechi incit praful uitarii s-a asternut peste ei necrutator, si doar degetele ingalbenite de tutun ale maniacilor ca mine mai stiu sa le dea de capat si sa-i readuca la lumina, tratate de teologie iudaica, carti frantuzesti despre filozofia naturalista a lui Rousseau, povestile de groaza ale sasilor despre iubitul meu VLAD, si alte comori ascunse bine sub mormane de praf si nepasare.
DA!Recunosc, sint o drogata a cartilor. Daca trece o zi fara sa citesc ceva incep sa tremur, miinile cauta buimace printre file un nu stiu ce, corpul imi tremura, creierul imi cere hrana stiuta pentru a-si reface circuitele neuronale disturbate, pentru ca ii e foame si nemilos trimite mesaje de alarma corpului ce le preia cu un tiuit atroce, ochii mi se impaienjenesc si picioarele ma duc singure spre biblioteca, sau in oras, spre librarii obscure din colturi de urbe neexplorate inca, ca sa gaseasca drogul, hrana zeilor, amrita necesara functionarii mele ca om-CARTEA.
Si chiar daca pina acum nu am gasit cartea suprema, sper.Sau poate ea va fi ce scrisa de mine? Oare va reusi ea sa imi potoleasca foamea de cunoastere? Oare asta e modul prin care incerc sa ating absolutul? Sa ma hranesc cu divinul? Sa simt cum imi curge in corp si in creier dragostea universului facindu-ma sa ating orgasmul suprem?
~Magickal Graphics~
postul original pe cybershamans
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu