duminică, 14 noiembrie 2010

Domino-ul unei societati de rahat


Se spune ca adevarata prabusire a unei civilizatii nu intervine in urma unor motive economice sau militare. Ci in urma prabusirii sau pervertirii sistemelor interne de valori si a moralei. Perfect adevarat.
***
Citim, vedem si auzim in ultimul timp despre retele de prostituite institutionalizate, consacrate. Mare balci mare, de parca cineva ar fi banuit altceva, sau ca cineva ar fi fost socat de existenta acestor sisteme. Prostitutia exista de cind lumea. Casnica, profesionala sau de orice alte feluri va puteti imagina. Nimic nou aici. E vorba pur si simplu de lipsa altor subiecte de bagat de vina, intr-o lume in care politica, de toate culorile si pozitionarile, nu mai are nici un argument in favoarea ideii ca lucrurile trebuie pastrate asa cum sint, sistemul trebuie salvat, iar poporul trebuie sa plateasca tot.
***
Vorbeam mai sus de pervertiri ale sistemelor de valori si/sau morale. Sa ne uitam un pic in urma, la ultimii 20 de ani si ce au insemnat ei, pentru rRomania. Primordiala a fost accensiunea la putere, in anii '90, a unor oameni complet lipsiti de morala sau sisteme de valori. S-a creat o imagine a succesului, asa. Si s-a introdus ideea ca nu conteaza mijloacele, cit timp iti atingi scopul. Desigur, prin media, prin orice mijloc au avut, au promovat acest mod de-a gandi, in numele unui "capitalism" defectuos prezentat si defectuos inteles.
***
Ce a insemnat insa pentru generatia mea, acest lucru, acesta promovare a non-valorii? A insemnat intrarea in cel mai imbecil sistem destructiv posibil. Orice om din lumea asta, pina si Papuasii, tind spre a deveni mai buni. Noi, nu. Noi dorim sa fim mai prosti, intr-o lume in care ni s-a indus ca doar prostii reusesc. Performanta unui om e de fapt capacitatea de-a nu gandi si de-a tolera. E foarte comod sa fii prost. E comod in primul rind in fata ta, ai acces la cele mai comode scuze in momentul ratarilor vietii. Iti zici ca esti prost, si asta e. Ganditul, evolutia, sau performanta nu sint comode de loc. Iar noua ni s-a vandut, de fapt, propria comoditate. Platibila, cum e la moda, dupa 20 de ani.
***
Totusi, ce a insemnat asta pentru noi, ca oameni, ca familii? A insemnat o chestie foarte nasoala. Familia a ajuns sa fie privita ca o afacere. Exista n+1 cazuri de oameni care s-au casatorit doar pentru un divort favorabil, ulterior. Au facut copii doar pentru pensii alimentare.
***
CE au vazut copiii nostri, in familiile actuale? Au vazut stress, au vazut cearta, au vazut lipsuri, au vazut inselatorie si dispret fata de corectitudine. Peste orice, in unele familii au vazut lacomie, au vazut dorinta de foloase necuvenite. Au vazut lipsa oricarei morale.
Exista n+1 adolescenti care stiu ca ambii parinti au amanti/amante. Care au ajuns sa creada ca asta tine de fapt familia impreuna. Exista n+1 adolescenti carora li s-a servit, de catre unul din parinti, explicatia ca ei sint scuza unei casnicii pornite din interes. Exista n+1 adolescenti care cred ca o familie este o comuniune de interese, o alianta vremelnica, a carei subprodus sint ei si, mai mult, ca asa e just sa fie. Iar fiabilitatea unei relatii, in viata de familie, e definita strict de capacitatea partenerului de a-ti asigura securitate financiara si a-ti tolera defectele. Societatea noastra impune, pare-se in mod voit, un sistem absolut pervers al valorilor, dupa modelul unor oameni incapabili de-a avea valori personale corecte. Si, in acest fel, copiii ajung sa creada ca Familia, acest ultim refugiu al oricui in fata amenintarilor externe de orice fel, e doar un fel de asistenta sociala, un fel de-a te pune in siguranta daca esti complet incapabil. Si ca asa e just sa fie.
Si, peste tot si toate, suprema valoare a devenit Banul.
Promovam hotia, in spatele unor legi tendentioase.
Promovam smecheria de moment, avantajele efemere.
Promovam justetea dominatie platite mizer.
***
Rau e ca, de fapt, nu ne pasa de ce se intampla cu copii nostri. O floare nu poate supravietui intre buruieni. Mai ales daca noi sintem cei ce sadesc buruienile.
***
Cit timp non-valoarea, non-munca si non-verticalitatea sint pastrate ca icoane supreme sau modele de reusita in viata, vom avea parte de curve. De ce? E simplu, de fapt. E cel mai usor sa obtii, rapid si din belsug, ce doresti, pe moment. Nu, nu chestii serioase. Prostioare, mai mult sau mai putin scumpe, fitze de fapt. De ce sint aceste lucruri asa de importante? Deoarece societatea noastra le transforma in valori. Si le transforma in valori deoarece nu mai are altceva de oferit.
O sa dau un exemplu stiut de toata lumea, si acceptat ca atare, uneori cu invidie: Ion Tiriac.
Ion Tiriac este un colectionar de starlete. Pe fata.
Ce poate gasi o fata de 20 de ani, frumoasa coz, la un om de 70 de ani? Un om de 70 de ani care refuza complet relatiile de orice fel, care neaga ideea de casnicie?
Desigur, e reprobabil ca acea fata va gasi doar bani in schimbul unor servicii sexuale. Dar, daca ne uitam un pic mai atent, vom descoperi ca ambele parti sint la fel de vinovate. Motivatia ambelor persoane e lacomia. In general, cei ce apeleaza la curve sint oameni cu o dorinta bolnava de-a domina, de-a umili. De-a avea oameni la bunul lor plac, chiar daca trebuie sa plateasca pentru asta. O sa spuneti ca nu exista vina in asta. Ba exista. Exista n+1 (din nou) moduri de-a te dovedi dominant, in afara de asta. E chestie de alegere. Dar e foarte adevarat ca nu oricine are acces la acest tip de dominanta. Iar vina consta in faptul ca asta alegi absolut constient.
Vina domnisoarei? Vina oricui care alege calea usoara. Nu putem vorbi, decit foarte rar, si doar in cazuri absiolut rare, de perversitate nativa. De obicei, perversitatea apare de la o varsta la care prospetimea marfii dispare, iar omul deja e incapabil de-a mai trai altfel. Nu se pune problema, la 20 de ani, de fapt.
Dar mai presus de orice, vina este a parintilor. Care nu stiu, si , mai nou nici nu-i mai intereseaza, sa induca un sistem de valori real copiilor lor. In mod fals, ne ghidam dupa vremuri, si credem ca totul se absolutizeaza. Istoric si social vorbind, vremurile prin care trecem au "picioare scurte". Ca si minciuna. Iar noi producem pe banda rulanta copii crescuti in minciuna, total nepregatiti pentru viata intr-o lume reala, normala, care dispune de un sistem de valori corect, real.
Iar asta este, in mod definitiv si iremediabil, prabusirea societatii noastre.
Oare atita ne-a ramas, asta e tot ce putem oferi? Singurul mod in care putem supravietuii e sa ne oferim spre a fi dominati?
Ne-am dat lumea pe mina prostilor, din comoditatea de-a nu gandi. Asta am inteles noi, acum 20 de ani, din Liberate. Libertatea de-a fi comod. Dar am omis un lucru simplu. Mai mult sau mai putin voit.
Prostii, deoarece pe mina lor ne-am dat viata, NU cred in viitor. Si, din acest motiv, NU va exista un viitor. NU in actuala "componenta". NU intre aceste granite. Iar prostii pot fi vicleni, hoti, combativi, sau oricum doriti voi sa le spuneti. Dar mai presus de orice, ramin prosti.
Va exista doar un prezent meschin, presarat cu tradari si marsavii, cum deja este, in mod etern? Un joc al hienelor, al lasilor si al celor care ataca noaptea, pe la spate?
O tara marunta, cu oameni care au ales sa fie pe masura tarii, inspre un viitor asa de marunt incit nu se mai vede?
Cu adevarat, asta dorim? Esentialmente, acolo, in strafunduri, aici se opresc dorintele noastre, aici se opreste umanitatea noastra?
PS.
Oricine din generatia mea, INCLUSIV EU, ar trebui sa se gandeasca bine la ce am facut in ultimii 20 de ani. Oricit e de incomod, sau neplacut. Eu am inceput sa o fac. Citi o vor mai face?

PS 2.
Totdeauna exista cu o intrebare mai mult decit numarul raspunsurilor, nu e asa?

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Clarvazatoarea


In lipsa de altceva de facut, in aceasta sambata m-am uitat un pic pe un articol despre profetiile unei celebre clarvazatoare. Baba Vanga. Nu e un subiect inedit, omenirea a beneficiat pina acum de o groaza de clarvazatori, iar acest baboi bulgaresc este doar ultima dintr-un lung sir, populat cu personalitati celebre in domeniul ocultului.
Din tot sirul de...hmh, profetii, sa le zic asa, citeva mi-au atras in mod definitiv atentia:
-2028 - Se va dezvolta o noua sursa de energie. Foametea nu va mai fi o problema.
De ce o noua sursa de energie ar fi o solutie la foame? Cit timp oamenii vor opera cu bani, foamea nu va disparea.
-2076 - Lumea va fi condusa din nou de comunisti.
Fals. Lumea e deja condusa in mare parte de comunisti. Deghizati sau nu. Orice o fi insemnand comunismul lor.
-2125 - Ungaria va primi semnale din afara spatiului.
Hehe. ...Desigur, extraperversii voresc la perfectiune Maghiara, si uite asa vom afla ca maghiarii exista deja si pe Proxima Centauri, de exemplu, si ca vor sa instituie Ungaria Mare. Evident, vom afla ca poporul maghiar a aparut in urma naufragiului unui OZN (obiect zburator neidentificat), care, la final, se va dovedi ca a fost un doar un OBN (obiect beshinos neidentificat). Ai dreq unguri, si de data asta ne-o iau inainte.
-2154 - Animalele devin pe jumatate oameni
Perfect, deoarece, inca de acum, oamenii sint pe jumatate animale.
-2304 - Misterul de pe Luna a fost descoperit
Ca orice profetie care se respecta, nu spune nici un moment ca a fost si elucidat. Misterul de pe Luna.
***
Intr-o frumoasa zi de sambata, in urma profetiilor Babei Vanga, aceasta Dark Lord of the Shit, realizez, mai mult ca nici o data, cit de mare e gradina lui Dumnezeu. Si ca si-au facut si Bulgarii loc in ea.
Iar viata merita traita.



joi, 11 noiembrie 2010

NIHIL SINE DEO


Este imposibil sa nu constati in jurul tau semnele evidente ale faptului ca Romania, candva o tara cu un cuvant de spus in politica mondiala, devine pe zi ce trece o tara din lumea a treia. Piata neagra si inflatia devin de necontrolat. Prabusirea aproape totala a nivelului de trai deprima populatia. Deasupra capetelor tuturor pluteste ceva mai rau poate decat duhoarea mortii si spiritul libertatii, odata cu ea. Nu numai ca Guvernul e pregatit sa vada tara intr-o criza economica ireversibila, dar au ajuns chiar sa o doreasca. In abis le-ar fi mult mai usor sa-si impuna ideile si asa-zisele reforme. Si totusi, jura pe Biblie ca vor apara drepturile si libertatile cetatenilor.
Când esti într-o gasca, este ca si cum ai fi într-o religie. Ai reguli de urmãrit,un lider cãruia sã i te supui. Si totul are legãturã cu dragostea. “Iubeste-ti aproapele”. Dar dacã încetezi sã mai crezi în religia pe care o predici? Începi sã vezi cã acel gol încã existã în sufletul tãu, cã Dumnezeul/dragostea pe care credeai cã îl/o ai nu este decât o iluzie. Iar atunci, crede-ma… te revolti. Te revolti sau devii ca EI. Oamenii fara credinta. Oamenii fara scrupule, care vand orice, cumpara orice si trec peste capete….
Si apoi se roaga… se spune ca atunci cand te rogi, esti numai tu cu Dumnezeu… Restul lumii dispare? Pot spune Tatãl Nostru si sã se gândeasca la meciul de duminica în acelasi timp. Unii oameni spun cã dacã nu-l recunosti pe Iisus Hristos drept fiul lui Dumnezeu, drept Mantuitorul, nu vei ajunge în Rai. Dar existã vreo garantie, dacã crezi în Iisus, vei fi salvat? Si Gigi Becali crede in Iisus, dar a profanat public imaginea mortilor lui Oancea, nu?
Oameni de buna-credinta… Si daca stam bine sa ne gandim… luptatorii kamikaze care ucid milioane de nevinovati, au o credinta puternica si mor in numele credintei lor. O credinta buna dupa ei, nu?
Cerc vicios… in situatia asta nu stiu daca vreau sa fiu om de buna-credinta.

Schengen. Forever!


Si, uite cum Francezii, prin reprezentantul lor, onorabilul domn Pierre Lellouche, ne taie macaroana legata de Spatiul Schenghen. Motivele sint simple: frontiera cu Cioldova Di Pesti Prut, si, evident neasimilarea Ciocardeilor. Cea mai grozava chestie, la aceasta faza, e reactia lui Basescu:
"Chiar dacă au fost guverne care au dat un semnal legat de o eventuală blocare a accesului României în spaţiul Schengen datorat problemei romilor sau altor probleme, de exemplu Mecanismul de Cooperare şi Verificare, tratăm aceste afirmaţii doar ca pe afirmaţii care nu respectă chiar Tratatul de aderare între UE şi România".
Fenomenala, aceasta pretentie, plina de tupeu, ca Europenii, o data acceptat accesul jegului in curtea lor, sint obligati sa il si tolereze. Si ca tu, ca Stat proaspat primit, cu palaria in mina si mort de foame, poti sa le impui cum sa isi vada de curtea lor. Si cu ce sa o populeze. Si, peste tot si toate, ca ai avea vreun drept sa iei bani pentru a rezolva niste probleme pe care NU AI DE GIND sa le rezolvi.
Desigur, pozitia oficiala e ca "se fac eforturi" in privinta rRomilor. Dar ma tem ca toata actiunea de gen se reduce la vorbe, de genul "ma efortez. nu ajunge?". Ce a facut Statul Roman SI cel Bulgar, in ultimii 20 de ani? Au creat o Baza Europeana a Micii Ciordeli. Cum? Prin modul in care aplica legile. Toate clanurile "haiducesti" de Ciocardei care opereaza in Vest isi au baza la noi sau la bulgari, cel putin in acte. Aici nu-i intreaba nimeni de unde au banii, mai mult, nu le cere nimeni impozite. Si toata lumea din Justitie si Politie are o grija bolnava in a-i tine departe de puscarii. Indiferent de infractiuni sau recidive. Desigur, in acest sens putem spune ca nu exista o "problema" a rRomilor, si e liniste. Deci, au fost "integrati".
"Susţin fără rezerve că trebuie să cunoaştem în mod real problemele romilor şi trebuie să le asigurăm acel minim legat de sănătate, de posibilitatea de a învăţa şi de posibilitatea de a avea un loc de muncă", a menţionat Traian Băsescu.
...sa mori tu? Care Tigan Borit nu are acces la sanatate EXACT la fel ca orice roman? Daca accepta sa plateasca taxele pe care le plateste orice Roman? Care Ciocardel Bubos e impiedicat, pe baza de etnie, sa mearga la scoala, EXACT ca orice Roman? Care Cioara Vopsita nu isi gaseste de munca, Exact ca orice Roman, DACA NU FURA? Acum ce urmeaza, sa platim un impozit si pentru sustinerea Ciorilor, pentru a fi integrati, pe linga sumele enorme platite de UE, care s-au volatilizat in alte directii, de interes personal pentru unii? Sau altii?
***
Fratee, mai un pic si Boriturile Tiganesti vor declara ca nu le permite "Religia" sa plateasca taxe, impozite, sau sa munceasca cinstit. Starea de "Tigan" nu permite injosiri de gen. Unde ajungem asa?
***
Stimabile Domn Presedinte al Romaniei. Ma tem ca membrii UE si Schengen nu dau nici o ceapa degerata pe ifosele tale si amenintarile cu Tratatul de Aderare. Iar ce a fost dat, poate fi la fel de usor luat. Sau ai impresia ca poti castiga un meci cu acesti baieti, in curtea lor, avand ca argument tupeul tau? Crezi ca le poti impune sa se lase furati, la ei acasa, de Ciocardei, "Moldoveni de Ucraina", Pakistanezi si alti de gen, deoarece tu nu ai chef sa integrezi etnii sau sa pazesti granite, dar ai un chef nebun sa incasezi bani pentru asta? Nu, nu o sa te fac prost. Esti prost si fara sa te fac eu. Chestie care o stii tu, eu, si a inceput sa o stie o tara intreaga. Iar cit priveste Europa... chiar crezi ca, odata ce ai iesit din camera, nu se ride in urma ta? Ba iti spun eu ca da! Ai nivelul oamenilor pe care ii angajeaza ei ca portari, si ifose de Lord Englez. Ce ai vrea? Sa instituie astia un premiu Nobel Pentru Prostie, doar in onoarea ta?

miercuri, 10 noiembrie 2010

Laitmotiv: Roberta Anastase


Roberta Anastase a devenit deja un Motiv. Persoana s-a transformat in legenda, inca in timpul vietii, observ eu. Legendarul Motiv, Pretext sau Cui Al Lui Pepelea. Opozitia se foloseste bine-mersi de el pentru a nu face chiar nimic. O sa spuneti ca PDL va rezolva, scurt, problema, punind-o pe liber pe numita "Miss". Vax domnilor. Asta e exact ceea ce PDL NU poate face, in acest moment. Si nici in urmatoarele 6 luni. Poate ca PDL ar ceda, dar ma tem ca Cocalarul De Murfatlar e mult prea curva pentru a pune botul.
Observ ca Roberta Anastase se afla, in acest moment, intr-o pozitie de invidiat pentru orice politician. Si anume scrie pe dumneaei "indispensabil". Desigur, motivele indispensabilitatii am prefera sa fie chestii de gen "geniu politic", "eficacitate" si inca citeva bunataturi. Din pacate, motivul e mult mai pueril si omenesc. Daca PDL ii aplica un picior in dos sus-numitei blonde, recunoaste frauda de la votul pentru Legea Pensiilor. Desigur, opozitia stie bine-mersi acest lucru. Si trage tare pe asta, evident, din eterna ei lipsa de alte argumente. Nici macar nu e ceva nou: istoria politica post-decembrista e plina de exemple de gen.
Dragut e ca momentan asistam la o pozitie de "pat", ca sa folosesc un termen din sah: opozitia refuza sa participe la lucrari, iar PDL are oameni mult prea indisciplinati ca sa se poata folosi de asta. PSD+PNL aplica metode folosite, cu insucces as zice, impotriva lui Iliescu de fosta opozitie din anii '90; PDL incearca cu disperare sa aplice metodele lui Iliescu din aceeasi ani, cu oameni de tot rahatul. Uite asa se intampla ca:
-Opozitia duce o lupta sterila impotriva Puterii, la acest capitol ne-am intors in anii '90, cu certitudine.
-Puterea nu reuseste nicicum sa aplice metode verificate, considerate sigure. Nu ajunge sa vrei sa copiezi bunele invataturi komsomoliste, tovarasii, cadrele sufera de-o pregatire ideologica insuficienta. Iar Partidul e hat-departe, in spatele intereselor personale.
***
In acest timp, Tara ce face? Tara face ce face de 20 de ani: pierde. Plateste. Si, din pacate, datorita prostiei congenitale, se mai si bucura, ca proasta nimerita cu curu-n p***. Dulce ca mierea e rahatul Patriei...
***
Haios e ca mai avem o luna pina cind domnii mult-incercati si ultra-munciti din Parlament intra in vacanta. Si ma tem ca lucrurile nu vor misca nici cu un milimetru. Observ ca in acest moment se dau de ceasul mortii sa rezolve problemele legii invatamantului. Si imi pun o intrebare simpla: daca e asa de vitala aceasta lege, de ce au fost introduse, initial, elemente neconstitutionale...? Nu au stiut ce fac? Ma tem ca aceasta ipoteza iese din discutie. Si atunci, asta ma face sa ma intreb, in mod just: cite legi cu elemente neconstitutionale au fost trecute de Parlament, pina acum? Si, evident, care ar fi interesul? Care mai e sensul Constitutiei, atunci? Puiimei, sa spuna dracului ca nu mai sintem o Republica, ci un Trib. Macar atunci stim cine zice gata, cind e gata, nu?
Presupunind ca nu vor reusi sa rezolve situatia, ce se va intampla? Va faceti iluzii ca eternul Bau-Bau, numit FMI, va lua masuri impotriva noastra? Nu cred. Va zice, simplu: "Ok. Incercati altceva.". Si, brusc, Basescu va incepe sa afirme exact contrariul decit ce a afirmat ca trebuie facut pina acum, si va da asta drept vital si indispensabil. Evident, va sustine ca afirmatiile anterioare sint datorate Opozitiei, si guvernului Tariceanu. Si Mogulilor. Dar ma tem ca e prea putin important CE va sustine, important e doar ca va sustine cu arme si bagaje, in continuare, faptul ca rRomania trebuie sa ramina o tara bazata pe intermedieri, pe comisioane si spagi. De ce ar face asta? o sa ma intrebati. Pai, e simplu ca buna ziua: citi din actualul sistem ar mai face fata, intr-o economie bazata pe concurenta, reala, ghidata dupa mersul pietii, nu dupa manipulari ale economiei? Ma tem ca nici unul din "marii nostri investitori strategici". Sistemul nici atit: de la un om care munceste serios pentru banii lui nu scoti spagi. Daca e cu adevarat un om, sau o firma serioasa, nu o poti stringe cu usa. Poti doar daca faci regulile de neindeplinit. Si atunci ne cam prindem ce e cu pleiada de neconstitutionalitati din legi.
Credeti ca celebrul domn Basescu, ca patron, ceea ce va si redeveni dupa acest mandat, ar face fata intr-un sistem concurential real? Sau ca si-a construit averea pe afaceri corecte, respectind legea?
***
Deci. In ciuda unor evidente. Roberta Anastase va ramine acolo unde e. Bine-mersi. Sa nu ne facem iluzii.

marți, 9 noiembrie 2010

Sucker. Blood sucker

Va intrebati, poate, ce este chestia aia scarboasa din imagine. Nu trebuie sa va chinuiti pentru a afla, va spun eu. E o lipitoare. Gretoasa, scarboasa, alunecoasa cand vrei sa pui mana pe ea. Dar fixa si sigura pe ea cand se afla pe ce-i convine. In speta, pe victima. Caci la lipitoare, pe langa celelalte caracteristici, cea definitorie este aviditatea cu care suge. E hobby-ul ei. Din asta traieste. Cu asta respira. Si da-i, si da-i... Nu ii pasa daca victima are ceva de zis. Daca o doare. Important este ca ei i se hraneste burdihanul. Caci de ea nu scapi cu una, cu doua. Nu... Doar de-asta i se spune lipitoare. Apare peste tot, pe nepusa masa si uita sa mai plece... Se tine ca scaiul ala rau de pantalonul de lana. Cum sa faci sa scapi de ea? Sau macar sa priceapa ca ar fi cazul sa mai suga si la alte... victime? Oare Flitul ala, bun la alti pofticiosi de sange, tantarii, o fi bun?... Eu as incerca... fash...fash...


* Atentie: cica si prin blogosfera circula lipitori... pazea!

Libertatea este disciplina liber asumata


Întotdeauna a existat în Romania un curent subteran de fricã, de violentã, de urã, ce asteaptã sã explodeze.



LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetățenești. ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.



Oamenii omoarã pentru a rãmâne în viata. Instinctul de conservare, de supravietuire. Nu conteaza motivul, ar spune unii, atat timp cat omul a ucis pe cineva. Este o greseala sa omori un om. Logica spune ca un om care a gresit trebuie pedepsit.



PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).



Vrei sã pedepsesti un om? Separã-l de familia lui, separã-l de el însusi, priveaza-l de intimidate si închide-l cu cei asemenea lui. Ai incalcat legea, esti trimis la judecata. Esti trimis in fata unui judecator -se presupune, impartial- si astepti sa vezi ce decide in legatura cu viitori ani din viata ta. Acel om, din fata ta, are drepturi depline asupra vietii tale

Un judecãtor spune detentie pe viatã, fãrã posibilitatea eliberãrii conditionate. FARA POSIBILITATEA ELIBERARII. Condamnatii pe viatã. Într-un anumit moment realizeazã cã nu pleacã nicãieri. O stare de calm se asterne în ochii lor. Ca si cum si-ar fi dat seama de ceva de care noi, restul, nu vom afla niciodatã. Deodatã, sunt liberi într-un alt mod, sunt pregãtiti sã moarã. Si poate cã fac tot ce pot pentru a ajunge la asta.

Cam asta se intampla acum in Romania. Ajungem sa fim liberi abia in momentul in care… nu mai suntem deloc…

Reflectati… VOI… sunteti liberi?

POVESTIRI INCREDIBILE (ultima parte)

















Nu-s buni rusii pentru noi... La nimic... Apropierea geografica ne pune mereu in pericol... Americanii isi permit luxul de a face afaceri cu ei pentru ca este mare distanta... Se pot rezuma la afaceri...

Desigur, nu vrem sa stim ce se intampla in culise... Geopolitica mi se pare ca ii zice chestiei... De fapt de aceea si pot americanii multe... Si tot de aceea noi nu...

Am mai incercat asta cu rusii in perioada interbelica... Cred ca am fost primii care le-am deschis usa dupa 1918... Si am primit numai multumiri.... Se vede si astazi... Nu mai contenesc... Ni s-a grefat genetic frica de a face ceva... Si, spre deosebire de occidentali care spun ca orice este posibil, noi spunem "nu are rost"...

Nu cuantificasem toate lucrurile acestea pe cand ma zbateam ca sa obtin acea amarata de licenta pentru a putea transmite programe TV prin cablu... Dar in zilele acelea mi s-au intampolat atat de multe lucruri incat experienta a fost indeajuns pentru o viata... Ma inspaimanta gandul la faptul ca unii traiesc aproape toata viata in acel mod...

Tocmai mi-am adus aminte de un episod extrem de interesant din acea perioada... Cat pe ce sa uit... Ma plimbam cu G.N. in stanga si in dreapta prin Bucuresti, tot cautand solutii... Si intr-una din zile ne oprim la restaurantul "Marul de aur"...

Multora dintre voi acest nume nu va spune nimic... Bucurestenilor poate ca... Si oricum, nu tuturor bucurestenilor... Era situat langa sediul Guvernului Romaniei... Dar locatia era bine ascunsa... Aud ca acum s-a inchis... Sau este redeschis cu alt nume... Cum te uiti in Piata Victoriei, stand cu spatele la cladirea Guvernului in stanga este un bloc urias cu fatada de sticla... "Marul de aur" se afla undeva in spatele acestei cladiri... Sper ca imi aduc bine aminte...

Imi amintesc si mai bine portarul cu uniforma cu epoleti care se aplecase aproape cu nasul de pamant ca sa ne dea onorul la intrare... Ma obisnuisem deja cu locuri de genul acela... Incepuse chiar sa imi placa... Dadeau senzatia ca as fi "cineva"... Ca eram foarte tare...

In acea zi, pe undeva prin preajma restaurantului, s-a tinut un meci de fotbal... La nivel de amatori desigur... Si i s-a pus si eticheta de amical, desi era intre PNL-Aripa Tanara a lui Patriciu si PD-ul lui Petre Roman...

Stateam cu G.N. la masa... I-am vazut intrand... Ii cunosteam pe cei mai multi dintre ei... Dar ceea ce tin foarte bine minte este aparitia lui Traian Basescu... Astazi Presedintele Romaniei... Pe atunci fost ministru... Iliescu nu a placut opozitia ce i-a facut-o guvernul Roman asa ca a mai trimis minerii o tura... Pentru "inca una mai flacai"... Nu hora... Mineriada...

Stiti de ce tin minte intrarea lui Basescu? Foarte simplu... Eram intr-un loc in care se presupunea ca eticheta era la ea acasa... Si presupun ca asa si era... Pentru ca, toata lumea era imbracata la cravata... Inclusiv eu... Toti eram niste "costume"... Doar Basescu al meu era in trening...

Mi-a placut instantaneu atitudinea aceea de " mi se rupe de eticheta voastra"... Imi amintea de zilele cand eram rocker... G.N. mi-a vazut probabil privirea aruncata inspre usa la intrarea grupului, si vazandu-l pe Traian Basescu, cu care a fost coleg la Institutul de Marina, ma intreaba: "Vrei sa iti fac cunostinta cu un om tare?"...

Tanar, nelinistit, prostut si plin de mine i-am raspuns cu emfaza ca nu sunt interesat... Intre timp insa G.N. deja strigase "Traiane"... Si uite asa. langa mine la masa, pentru cateva minute a stat un om care astazi este presdintele Romaniei...

Nu am discutat nimic important... Multe glume si jovialitate... Pret de cateva minute... Dintr-un motiv ciudat nu am uitat intalnirea aceea... Pentru mine si astazi Traian Basescu este omul care sfideaza eticheta... Sistemul... Si poate ca nu vi se pare ca este un pas urias pentru Romania... Dar Presedintele Traian Basescu ESTE un PAS INAINTE... Pentru simplul motiv ca s-a luat la tranta cu cei pe care ii urasc din toti rarunchii: PSD si clica lor...

Toate intamplarile acestea care astazi mi se par S.F. s-au terminat insa odata cu hotararea mea de a vinde firma unui omolog din Caransebes... Mi se oferise o suma frumusica... A existat si ceva competitie, dar Fane "Englezul", personaj binecunoscut in Constanta, cel putin la acea vreme, la fel ca si "Malborachis" si altii, a trimis oamenii nepotriviti pentru negociere...

Asa ca tranzactia s-a facut cu firma din Caransebes... Eu m-am ales cu o suma cu sase cifre... Am pierdut totul ulterior in doua saptamani, in septembrie 1996 cand valoarea leului a suferit brusc o uriasa depreciere... Un soi de criza a la Wall Street personala daca vreti... Multa vreme am avut ganduri negre... Sinuciderea nu mi-a fost un gand strain... Dar ce nu te omoara te face mai puternic zic americanii... Si au dreptate...

Oricum pana la crah am trait din plin... Am huzurit... M-am plimbat... Am facut tot ce mi-a trecut prin cap... Se mai spune si ca drumul catre intelepciune este pavat cu excese... Si accesta este un adevar...

Insa chiar si dupa ce am vandut compania drumul ma ducea destul de des la Constanta... Aveam cativa prieteni, o fosta iubire si multe cunostinte acolo... Asa Ca nu am pierdut contactele... Pentru o vreme am ramas in legatura si cu Doru Onaca, de care din perioada mea post-capitalista ma leaga inca doua intamplari foarte vii...

Intr-o zi suna telefonul... Eram la Timisoara, in apartamentul parintilor mei... Tin minte ca am avut convorbirea in sufragerie... La celalat capat al firului era Doru Onaca, si imi solicita sa ii fac rost de o... hidrobicicleta! Mucalit ii spun: "pai nu ai pe malul ghiolului la tine acolo"? La care el imi spune ca vrea una dichisita, cu tobogan si acareturi...

Eu tot nu intelegeam de ce ma sunase pe mine la Timisoara pentru asta... Credeam ca era mai vesel decat de obicei si avea chef de glume... Treaba s-a lamurit insa cand m-a rugat sa ma duc in Ungaria la lacul Balaton...

Tot nu aveam nimic de facut asa ca am urcat in masina (nu va spun marca, mi-e rusine azi de opulenta asemanatoare cu cea a unui parvenit ce o aveam pe atunci insuflata de stilul banatenilor) si am luat-o catre Balaton... Am ajuns cu greu, fara harta si nestiind in care parte a Ungariei se afla, dar am ajuns... Am gasit un nene care se ocupa cu asa ceva, am ales cwculorile si am platit-o... I-am spus ca urma sa vina cineva sa o ia... cred ca toata treaba a costat o mie si cincisute de marci... Ceva de genul asta...

parintii mei aveau o firmade turism asa cum am mai spus... Cu soferi, microbuze si tot tacamul... Printre ele avea si un Volkswagen Transporter diesel, alb... Pe acela l-am trimis intaoi la Balaton si dupa aceea, la indicatiile lui Onaca, in Bucuresti...

La intoarcerea din cursa soferul era socat... Il intampinase adjunctul unui ministru in cutrtea unui minister, dupa o asteptare de cateva ceasuri, timp in care nu i s-a oferit nici macar un pahar cu apa... Omul mi-a povestit toate acestea... Si cand le-am aflat am devenit foarte curios...

Asa ca atunci cand m-am dus la Constanta unde, inevitabil, m-am intalnit cu Onaca pentru a recupera "investitia" l-am intrebat pentru cine era hidrobicicleta... Mai bine nu intrebam... Zice: "He he... Ce mandra se plimba madam` Vacaroiu cu ea pe Snagov"... Asta m-a iritat... Am si spus-o dar voalat... nu imi placea PSD nici macar atunci cand aveam nevoie sa trec puntea... Preferam sa mor... Doru Onaca a ras la auzul vorbelor mele... El isi rezolvase niste probleme probabil... Treaba lui...

Tot cu Onaca avea sa aibe loc si ultima intamplare din aceasta serie... Care se opreste aici... Daca imi voi mai aduce aminte cate ceva voi scrie... Am decis sa dau cat mai multe nume... Ca sa nu le mai fiu partas... Ca sa ies din sistem... Un sistem in care indivizii relationeaza intre ei exact ca si mafiotii... Se ameninta voalat, Se ajuta si isi infig cutite pe la spate... Totul pentru profit. Pentru bani. Cat mai multi bani.

Eu aveam bani. Multi. Suma cu sase cifre. In marci germane. Si pana sa ii pierd pe toti, am mai avut o incercare de a face o afacere... Dar asta presupunea achizitionarea unor camioane... Dar aveam nevoie de o suma de zece ori mai maredecat dispuneam eu... Trebuia deci sa ma refinantez... Un milion de dolari... Asta era suma... Chair si mie mi se parea utopica... Probabil ca de aceea nici nu am crezut foarte tare in idee, iar la momentul cheie am facut un pas inapoi...

Stiam pentru cine este hidrobicicleta... Asta, prin deductie logica imi spunea ca daca ma poate cineva sa obtin suma, persoana era Doru Onaca. Asa ca la-m sunat ca sa stabilim o intalnire si m-a dus la Constanta... Din nou... Stiam Ca Onaca este mereu calare pe telefoane asa ca atunci cand am intrat la el in birou l-am rugat sa uite de telefon cateva minute... "Desigur!" mi-a raspuns el iar in clipa urmatoare, cu urechea plecata la receptor a spus "Alo?"...

I-am explicat ca am nevoie de un milion de dolari... Nu numai ca nu a clipit... In clipa urmatoare a pus mana pe receptor si a inceput sa formeze un numar... L-am intrebat pe cine suna... Nu o sa ghiciti ce mi-a raspuns niciodata... Asa ca va ajut eu... "Pe Stolojan la new York" imi zice... Si apoi a urmat completarea care va da si epilogul acestei serii de intamplari" Dar cu EI te descurci tu!"...

Nu stiam cine sunt EI... Fusese pomenit doar Stolojan si New York... I-am cerut lui Onaca sa renunte la telefon, am mai facut si ceva conversatie dupa care am iesit din birou... Din cladire... Din Constanta... Si nu m-am mai intors multa vreme prin acele locuri...

EPILOG

Majoritatea protagonistilor acestor marturisiri (pentru ca eu asta simt ca fac: ma spovedesc) sunt inca in viata... Nu ma astept sa marturiseasca... Nu ma stept nici sa nege... Acum ei sunt prea importanti iar eu prea putin...

Insa acel cuvant "EI" descrie un sistem... Un sistem instaurat in 1989 de linia a doua a comunistilor profesionisti... Oamenilor Securitatii acest lucru le-a convenit... De aceea l-au tradat pe Ceausescu, nefacand nimic... Ei lucrau in diplomatie si intreprinderile de comert exterior... Aveau acces la informatie... Si cand a venit vremea le-au luat pe toate in satpanire personala desi ele erau ale statului Roman...

Romania este feuda lor... Si noi suntem serbi si iobagi pe tarlaua lor atat vreme cat tacem din gura si ii lasam in pace... Primul lucru ce trebuie facut este bagarea in puscarie a celor care se fac vinovati de multe nelegiuiri din 1989 incoace. Inclusiv crima. Apoi mai vorbim. Alta cale de insanatosire nu exista. Si sa nu mai indrazneasca nimeni sa imi spuna altcevba. Decat daca a vazut mai multe lucruri si stie chestiuni care sa combata ceea ce mi s-a intamplat mie...

Toate acestea mi s-au intamplat pe parcursul a patru ani... Si eu sunt un singur individ... Ceea ce am vazut eu este doar o infima parte din ceea ce s-a intamplat de fapt... De aceea tin cu Basescu azi... Se bate cu PSD si gasca lor... Siu chiar daca o mai scranteste trec cu vederea... Si imi asum responsabilitatea pentru alegerea ce am facut-o. Nu ii sunt fan, chiar daca l-am cunoscut candva... In viata trebuie sa facem alegeri. Nu putem sta cu fundul in doua luntri. Trebuie sa ne asumam responsabilitati. Mai ales acum...

Statul in expectativa tradeaza lipsa verticalitatii coloanei... De aceea cand unii spun ca ei nu dau numai in Basescu ma irit sau si mai rau ma ingretosez... Romanii trebuie sa invete sa comunice intre ei. In primul rand. Iar in al doilea trebuie sa invete sa nu mai fuga de raspundere. Numai astfel indivizi ca Ion Iliescu (var cu regele Cioaba), fiu al unei tiganci si al unui tradator de neam, nu vor mai avea niciodata curajul sa omoare romani tineri si batrani deopotriva, doar pentru a-si satisface planurile meschine...

Acum pot scrie, in sfarsit,

SFARSIT

Invidia


Il invidiem. Pur si simplu. Face ce vrea, cind vrea, unde vrea. Si NU e nevoit sa aibe rusine. Din contra, poate ride de cei ce au. Nepedepsit, si fatis.
Diavolul ne insoteste adesea de la cele mai vechi amintiri ale noastre. Ne e prezentat ca supremul bau-bau, antiteza a tot ce misca si exista, raul suprem. Treptat, aflam mai multe. Aflam ce e bine sau rau, ce e reprobabil sau nu. Si aflam ca nu exista un liber arbitru. Oamenii hotarasc cine sint Diavolii. Nimic divin in aceasta alegere. Pina si oamenii care de multe ori il dispretuiesc pe Dumnezeu, si orice zeu, rar dispretuiesc Diavolul.
Ce ar fi civilizatia noastra fara el? Fara vise vinovate, fara dorinte refulate, fara instinctul de pradator? Nimic. Doar o adunare de oi pascind solitar, pe o planeta arida.
Am fi evoluat fara lacomie, violenta, minciuna? Fara razboi, fara tradare, fara inechitate sau vina? Ma tem ca nu.
Insa toate acestea sint rezervate alesilor. Turma e rapid penalizata daca accede la atare actiuni. Injust,o sa spuneti... dar s-a gasit rapid o cale de-a ascunde asta. Diavolul a fost declarat proscris. Pentru a mai fi posibile vise secrete, viziuni vinovate, si mai ales, pentru a mai fi posibil sa desparti lumea in alesi si nealesi. Si, mai ales, lipsiti de alegere. Asta e esenta Diavolului, de fapt: dreptul de-a alege. Pentru pastrarea veridicitatii, insa, doar cei "alesi" au dreptul de-a calca pe drumul asternut de el, restul turmei are voie doar sa invidieze. Si, in speranta unei "alegeri" personale in scop de accedere la drumul acela, au voie sa aprobe, in mod secret, metoda.
De mici copii sintem educati, de fapt, sa credem ca dreptul de-a alege in probleme esentiale ne e refuzat, iar recompensa pentru acceptarea starii de fapt e viata de apoi, si "imparatia cerurilor".
Insa viata e lunga, grea, si imparatia celor saraci, chiar si a celor saraci cu duhul, e departe si in ceata.
Pina si saracii au vise. Pe masura lor, dupa modele croite si promovate de ei. Si invidiaza cumplit pe oricine se ridica deasupra starii lor, mai ales daca acel cineva o face prin mijloace neortodoxe, ca furt sau faradelege. Deci, calea usoara, pe masura creierului ovin al prostului.
Insa, conform moralei, dogmei si traditiei, Diavolul o data identificat, trebuie starpit. Iar oamenii nu doresc asta. Ei doresc sa se vada in rolul lui, sa abuzeze, fure sau distruga in voie si dupa bunul plac. Si atunci, decit sa ucida Incornoratul, mai bine neaga existenta lui. Metoda e, de fapt, cea mai simpla din lume: il sanctifica. Il absolutizeaza. Il urca pe un piedestal de netagaduit si imposibil de negat. Spusele lui sint ridicate la rang de lege, de necontrazis. Iar argumentul suprem pe care acest Diavol se catara pe o omenire intreaga, e eternul "de aia!".
Nu conteaza cit de hain, spurcat, nevrednic sau josnic e Diavolul. Atita timp cit e Diavolul promovat de noi, are voie orice, oricum si oricand. Se neglijeaza. Insa Pazea! Al nostru sa fie, nu al altora! In numele legii, ucidem orice Diavol strain. Fie el strain de neam, de cuget, de ideologie sau de culoare...

luni, 8 noiembrie 2010

POVESTIRI INCREDIBILE (partea a VII-a)

















Intotdeauna mi-a placut sa fac pe prostul... Pe langa faptul ca ma protejam de agresivitatea mediocritatii, oamenii lasa garda jos, si ii poti citi mai usor... In viata trebuie sa ai stapanire de sine... Mai ales atunci cand este cazul... Am aflat despre mine pe parcurs ca, in situatii dificile, gandesc si actionez lucid si extrem de rapid...

Deci... Madam` Dumitru... Tudor Sat... Eu lucram deja de multa vreme cu firma si cablasem deja o zona intinsa... Si am aflat atunci cum se pun problemele cand altii te cred prost... Sau se cred ei mai isteti... Sau poate pur si simplu credeau ca sunt prea tanar ca sa rezist presiunii...

Ma trezesc ca madam` Dumitru imi cere sa ne intalnim... Ne mai vazusem noi de cateva ori... Asa era modelul... Toti se vedeau cu toti... Se zambea mult... Cu dintii ascutii si lucind in soare... Cutitul era mereu la spate in mana... Pentru orice eventualitate... Dar daca priveai de la distanta parea ca totul este in perfecta armonie...

Memorabila intalnire... Cu tupeu nemarginit si cu blandete imensa in voce mi se cere sa predau reteaua pe care o construisem in zona Casei de Cultura... Jumatate uimit, jumatate socat, raspunsul meu a fost ceva mai lung si prea putin nervos, dar in esenta a fost ":NU". Si atunci au inceput amenintarile... CA ea nu vrea sa imi faca nici un rau (pentru ca sunt baiat tanar), ca are relatii...

Bineinteles ca nu o credeam... Dar in momentul urmator imi spune: Mai baiatule eu sunt prietena cu Chirica!"... Nu va spune nimic numele nu-i asa? Ei bine, in acea vreme mai sus-mentionatul Chrirca era... ministrul comunicatiilor! Si intr-adevar, era constantean... De fapt prin ministere, la acea vreme se invartea destul de multi oameni din Constanta... Chiar si prin CNA...

Ce sa faci intr-o astfel de situatie? Putea fi un bluf, dar nimeni nu pune nume grele pe masa decat daca este sigur de ceva... Am realizat ca sunt in mare pericol... Stiam asta de cand incepusem... Sicanele curgeau neobosit din toate partile... Am realizat in acel moment ca trebuie sa zic ceva... Daca taceam meciul era pierdut...

Am avut un moment de inspiratie si de tupeu maxim... Am aruncat o vorba care sa nu implice o minciuna dar care sa poata fi inteleasa ca si contraatac... "Lasati-i pe ei sa se bata la Bucuresti, si haideti sa ne vedem noi de treaba aici" i-am raspuns madamei destul de in etate, care tocmai ma amenintase...

Nu stiam pe nimeni... Dar din acel moment sicanele au incetat si firma a inceput sa se dezvolte rapid... O fi vreo coincidenta... Ma umfla rasul gandindu-ma cata bataie de cap or fi avut pana sa se prinda... Intr-un final s-au prins dar era prea tarziu... Firma era deja sanatoasa si greu de atacat oricum... Obtinusem cu ea locul 5 in topul firmelor pe judetul Timis... Asta era in 1995 parca... Sau `94?!!

In aceasta perioada l-am cunoscut si pe Doru Onaca... Om greu... La propriu si la figurat... Astazi senator... Sau deputat... Habar nu am... Dar pe atunci era renumit fiindca era in topul miliardarilor... Ne-am cunoscut la casinoul din Mamaia... Seful de local ne cunostea si ne-a pus pe mai multi de ai sai la aceeasi masa...

In dreapta mea statea Onaca... Nu stiam cine este... Crdeam ca invarte valuta... Omul era in tinuta lejera cu ceva lanturi si bratari destul de grele la prima vedere... Era un tip jovial si pus pe glume... Asa ca am inceput sa ne intretinem si sa ne aruncam glume de tot soiul de parca ne stiam de multa vreme... Toate astea la un sprit...

La un moment dat Onaca se duce sa "isi pudreze nasul" cum ar zice reprezentantele sexului frumos... Se apropie de mine seful de local si ma intreaba: "Nu stiti cine e omul"? "Nu..." zic edu... "E Doru Onaca". "Da cine e Doru Onaca asta frate"? "E in topul miliardarilor. Are firma aia de scafandri"...

Pentru mine era ciudat.... Firma de scafandri? Miliardar? Un pic mai vesel din cauza vinului, la intoarcere il iau direct pe sus si ii spun: "Toate ca toate, dar nu inteleg cum intri in apa si iesi cu bani, ca eu nu inteleg"... Din momentul acela relatia a devenit cu totul alta... Cel putin atata vreme cat am fost la Constanta si o scurta perioada dupa aceea...

Cu putina vreme inainte de plecarea mea din tara, un prieten, artist, avea nevoie de putin ajutor pentru un disc... Si m-a intrebat daca stiu pe cineva la Constanta... Am aflat numarul lui Onaca si la-ma sunat... Deloc surprinzator probabil mi-a spus ca nu stie cu cine sta de vorba nici dupa ce m-am prezentat mai detaliat... Am fost furios atunci... Pentru ca am stat in preajma unor astfel de oameni... Pacat... Pentru mine...

Mai am doar trei intamplari de povestit... Si voi pune capat epopeei asteia... Deja ma plictiseste pe mine... Probabil ca si pe voi... Dar un lucru este cert... Cand ma uit in urma realizez ca am facut lucruri pe care doar foarte putini le-au facut... Din acest motiv am vazut lucruri pe care si mai putini le-au vazut... Si toate se intamplau in perioada PSD...

Iata de ce imi vine foarte greu sa accept astazi orice idee cum ca PSD, PC, Crin Antonescu si toti papagaliii gusati si guralivi care ii sustin ar fi buni de ceva... Ma ingrozeste gandul ca ar putea fi adusi inapoi... Doamne fereste de asa ceva!

Nimeni nu are dreptul sa anuleze din oficiu aceasta experienta... Nu poti anula ani din viata unui om doar ca sa pari tu mai tare si mai mare... Pentru ca este o minciuna... Am aflat in ultimii ani ca in Romania asa iti cladesti cel mai repede o imagine si poti fi exact ceea ce nu esti... Probabil ca de aceea ne si merge atat de bine noua romanilor...