vineri, 8 octombrie 2010

Postmodernism in Politica


Hmh. Adica cum, post-modernism? Pai simplu, dupa moda ca fiecare partid sa ia din propria ideologie DOAR ceea ce convine, sa vina naibii un partid care sa ia din toate ideologiile CE, CIND si CUM ii convine. Deci, ar veni "dupa", adica Post. Iar cum la moda e sa minti... va fi minciuna urmatoare Minciunii. Treaba asta ne-ar scuti de o gramada de scandal mediatic, de o groaza de momente de rahao in fata lumii civilizate. Ar fi un partid condus, pe fata, de ceea ce conduce de fapt un partid, si anume INTERESUL. Nu ar mai fi nevoie de legi, ci doar de edicte. Nu ar mai exista josnicie in politica. Ci doar schimbari necesare de optica. Sa ne gandim doar cit bine ar face asta clasei politice. Nimeni nu ar mai trebui sa se streseze la gindul CUM sa minta credibil. Ar minti la fel, intotdeauna, ba chiar ar creea si faze-tip la asta, label-uri. Ar fi o mare adunare a politicienilor natiunii. Adunare sub un singur acoperis, sub o singura lipsa de ideologie. Sub o singura minciuna. Si atunci, lucrurile ar fi clare. Romania nu ar mai fi guvernata, ci dominata. In Romania nu s-ar mai fura, ci s-ar percepe biruri. Nu am mai avea o Justitie labila, ci o Represiune stabila. Economic, am fi o plantatie, iar salariile, adica lipsa lor, o constanta foarte stabila. Nu am mai avea media, ci doar propaganda. Si in tara ar fi liniste. Chiar daca nu de voie, ci de frica, dar asta e doar un amanunt. Iar Romania ar intra intr-un post-modernism etern. Am fi cu adevarat cel mai avansat stat din lume. Spre CE am avansa, ma tem ca doar Partidul stie. Iar caile Partidului sint intortocheate, mai intortocheate decit cele ale Domnului...

joi, 7 octombrie 2010

Legea Pensiilor


Din nou, prietenul meu Basescu a facut exact ceea ce era de asteptat de la el. Adica, a dat-o la intors si s-a cacat pe el. Nimic neasteptat aici. Insa, de ce mortiimasii se intampla dinastea? Nu el sustinea sus si tare faza cu varsta de pensionare, pina acum? Brusc, si-a adus aminte ca femeile nu sint ca barbatii? Chiar si 58 de ani e o varsta ridicola de pensionare, pentru o femeie. Ce sa mai zic de 63? Cita mizerie, fatarnicie si lipsa de coitze... Dar, na, ce sa ceri de la un Cocalar?
Si sa nu indrazneasca sa imi spuna nimeni ca a contat pentru el varsta de pensionare a femeilor sau femeile in general. Tot ce a contat a fost pielea lui, si scaunul. Iar in acest moment, in care stie ca o data ajuns la vot, NU mai are sanse, va fi plin de "surprize" de gen. Nu m-ar mira sa se impace cu PSD, pina la urma, de frica a ce ar putea urma dupa inca 4 ani. Orice, oricum, oricit, numai sa iasa el in castig. Si, mai ales, sa "scape". Cacatule, trezeste-te! Aici e Romania, nu Basescia!

Buy you own Lier!


Tinarul domn Mihai Gotiu, a propus, pe VoxPublica, un subiect haios. Legat de plata jurnalistilor, sau, ma rog, intelectualilor care activeaza in ziua de astazi in jurnalistica. Cu toate ca nu e explicit, ce atinge acest post e etica profesionala, prin prisma cui angajeaza jurnalistii, si disponibilitatea lor, ca "vuvuzele". Si sugereaza, ca solutie, plata independenta a jurnalistilor, de catre cei ce doresc anume subiecte. Sugestie cam...asa si asa, deoarece din asta denota clar ca nu avem de-a face cu nici un fel de etica profesionala, ci doar de mercenariat in meseria asta. Sa admitem ca cineva plateste 95% din costurile unui articol pozitiv, tintit asupra unei nedreptati. Intotdeauna se va gasi cineva care sa plateasca acel 5% lipsa, necesar ca articolul sa fie transformat, de fapt, intr-o manipulare. Deoarece Ziaristul rRoman, din dorinta de a lua si acel 5%, va accepta sa manipuleze. Dorinta de-a fi corupt pentru castiguri subumane e prezenta si aici.
Insa considerind ca ce am scris mai sus nu ar fi adevarat, autorul articolului intreaba, la final PE CINE ati alege sa platiti, in ideea ca ar fi bine sa o faceti? De fapt, ultima intrebare, din acest articol, face toti banii. Restul articolului poate fi trecut linistit la categoria "Bullshit gazetaresc".
Imi pot permite sa pun intrebarea retorica daca exista ziaristi romani cu etica profesionala? Si daca chiar imi permit sa o pun, avem vreo sansa la un raspuns la ea?
***
"Intrebare suplimentară: există vreun jurnalist pe care ați fi dispuși să-l plătiți personal pentru a-și putea desfășura activitatea independent?"
Voi ce credeti? Eu nu cred. Intrebarea aceasta a transformat un articol nicicum, in ceva destul de interesant si deranjant pentru oamenii de presa. Si nu, NU cred ca asta a fost intentia autorului.

Dimineata. Prea de dimineata.


O dimineata linistita. In care descopar ca nu am ce scrie. Ma refer, ce scrie despre politica. Poate e mai bine. Asta, in Romania, inseamna una din putinele zile fara scandal. Oare am ajuns sa consideram scandalul "normalitate"? Oare nu exista lege trecuta prin parlament care sa nu fie ori ea in sine dubioasa, ori modul de adoptare al ei? Oare nu exista zi in care sa nu aflam inca ceva despre abuzurile sau infractiunile alesilor? Traim un razboi ascuns, si nu ne dam seama?
Mi-e dor de senzatia(macar) ca ne indreptam in directia buna, ca tara. Acea senzatie care a tinut din 16 decembrie 1989 pina pe 1 martie 1990. Si tare mi-e teama ca nu o sa mai traiesc ceva comparabil, pe teritoriul Romaniei. Poate abia acum realizez cit rau au facut citeva felii de Salam de Sibiu si de Cozonac. Nu economic... Economic eram pe drumul drept spre dezastru inca de atunci, ci moral. Si ma gindesc un pic mai departe, si anume CUM pot sa explic fiicei mele ca munca iti aduce foloase. Asta intr-o tara unde oamenii de succes se bazeaza tocmai pe lipsa muncii. Pe inselaciune. Pe furt. Oare asa de tare m-au afectat ultimii 20 de ani incit nu mai pot sa vad in jur decit hotie, minciuna si inselatorii? Dar, oare, mai e si altceva de vazut? Pot spune ca in acest moment sint un pic gelos pe linistea experimentata de Pappy, acolo, pe insula aceea unde e el. Si pe orice roman care a ales sa emigreze intr-o tara normala. Hmh. E normal sa iti doresti sa fii oriunde, numai la tine acasa nu?
NU, nu pot afirma ca as dori ca starea de liniste sa mai zaboveasca in aceasta tara. Ar fi sfarsitul a tot, Romania s-ar cufunda iremediabil intr-un nou Ev Mediu. Chiar si asa, cu o voce publica sonora, ne asteapta macar 10 ani de situatie post-apocaliptica, financiar vorbind. Prabusirea va veni, in mod sigur, in aceasta iarna. Si, chiar daca omul de rind se va trezi, revenirea, cu materialul uman de care dispunem, va dura o eternitate. Presupunind o revenire, ceea ce, istoric vorbind, nu face parte din traditia noastra. Exista premisele unei "contraziceri" a istoriei de 2000 de ani a acestori plaiuri? Mi-ar face mare placere sa spun ca da. Dar, cu toate incercarile de optimism, ma tem ca nu pot face asta. Iar zi de zi, vazind ce se intampla in jur, incep sa cred ca toata lumea doreste un desert aici, si o emigrare cit mai rapida. Un fel de "incendiem valiza, incendiem gara, ne urcam in tren si valea", iar unde ajungem ne plingem ca nu avem unde sau la ce ne intoarce. Si continuam cersitul si ascunsul in spatele unei pretinse prostii congenitale.
Brrrr! A intrat o pala de vant pe geam. Am ajuns sa asteptam iarna ca pe vremea turcilor, cind stiai cum intri in ea, dar nu mai stiai daca si iesi viu. Si, de data asta asigurarea tovaraseasca, "solidara", ca "va fi bine", nu ne va scoate din rahao. Si nici umbrela marxisto-neocomunista nu ne va apara de frig. Oare traim chiar in secolul 21?

miercuri, 6 octombrie 2010

Dreptul la infractiune.


Asist, in aceste zile ale unei toamne reci, prevestitoare de tulburari, la diverse discutii despre condamnarea comunismului. And Stuff. Condimentate cu turnatori, securisti, Herte Muller, Manolesci, Liiceni, Morari si alti de gen. Pareri pro si contra, asumari de pozitii, injurii si laude.
Insa, din pacate, nimeni nu vrea sa recunoasca ce a insemnat, de fapt, comunismul pentru tara asta.
***
Ce a insemnat, de fapt, comunismul pentru Romania? In primul rind totalitarism. Dar dincolo de acest totalitarism, a insemnat accesul controlat la infractiune nepedepsita. Asa se recompensa si se recompenseaza in continuare fidelitatea fata de clasa dominanta. Accesul la o viata normala, chiar daca prin furt, e de fapt singura recompensa pentru un lung sir de tradari, mizerii umane si mojicii. De exact 66 de ani, dreptul la normalitate e negat, de catre stat, oricarui roman. Cum? E simplu. Prin inversarea valorilor. Prin toate actiunile sale, lumea politica romana incurajeaza frauda si lipsa oricarei responsabilitati, totodata neaga si cele mai elementare drepturi, in fapt. In teorie, toti sint campioni. Desigur ca garantam dreptul la proprietate, dreptul la o viata normala, si toate cele ce trebuie garantate. Insa, cu micul amanunt de-a avea acces la ele. Iar acest lucru e restrictionat complet. Ca sa nu se observe, statul lasa o marja larga la acces fraudulos. In fapt, avem toate acestea, dar doar pentru cei destul de fideli sistemului. Normalitate obtinuta pe cai nenormale.
Intr-o lume normala, oamenii pot beneficia de roadele unei vieti de munca. Pot beneficia de rezultantele unor taxe platite o viata. Pot beneficia in liniste de economii. Asta inseamna ca sint egali intre ei, si functie de ce au platit o viata, pot beneficia. La noi, premiul cel mare a fost mentinut in mod constant in sfera ilegalului. Cum? Tot la fel de simplu ca mai sus. Suprataxarea banilor munciti, lipsa oricaror beneficii in schimbul unor taxe la care deja incep sa se perceapa taxe. Taxa pe taxa. Impozitul pe impozit. De la toti, in mod egal. Insa, celor fideli li se permite sa isi "scoata pirleala". Cum? Prin venituri necuvenite. De genul spagi sau venituri voit neimpozitate. Sau, in mod direct, cadouri. Functie de necesitati, uneori pina si poporului i se lasa loc la acest tort, o data cu necesitatile electorale. Dar, chiar si asa, marunt si in mod fals, in majoritatea cazurilor nu depaseste promisiunea politrucului care se doreste reales. Important, pentru ei, e ca poporul s-a obisnuit sa creada ca asta e normalitatea, ca e un drept inalienabil de-a fi spaguit. Iar reusita in viata se masoara in capacitatea de-a percepe venituri necuvenite, la adapost de lacomia unui stat de toata jena. Cultul smecheriei e in continuare atent intretinut, iar nirvana romanului e atent pastrata in sfera ilegalului.
Imi aduc aminte, nu pot spune ca fara scarba, de termenul "tovaras". Frumoasa expresie, dar cu un sens atent pervertit. Primul sens e de a imparti raspunderea, si o data cu asta, vina. Un om poate fi invinuit, o natiune de "tovarasi", nu. Nu ar mai fi cine sa invinuiasca. "Noi, toti, tovarasi la aceasta fapta" da legalitate completa la orice, chiar si in fata strainilor. 66 de ani ne-au facut pe toti partasi la jaf, de fapt. In fata oricui.
***
Unii oameni se tem de o revenire, in forta, a "comunismului". Hilar. Pentru asta, comunismul rRoman ar fi trebuit sa fi plecat, vreodata, de pe aceste meleaguri. Ceea ce nu s-a intamplat inca. Poate se va intampla o data cu trecerea in lumea celor "stangi" a tuturor generatiilor pre-1980. Iar pina acolo, mai avem. In fond, indiferent de orientarea politica declarata, toate partidele dominante ale scenei politice romanesti au practicat, mai mult sau mai putin ascuns, "comunismul". PSD prin o risipa generala de fonduri catre votanti sai. PNL prin mita fatisa fata de birocratie. Iar PDL prin mentinerea unei dominatii birocratice, de fapt a clientelei lor. Dincolo de aceste fapte, numitorul comun, moneda generalizata a hotiei din aceasta tara e, de fapt, mentinerea cu orice pret a incompetentei, care de, de fapt, esenta "comunismului". Acces egal la functii de raspundere pentru incompetenti. Substituirea totala a competentei pe criterii de vechime sau partizanat. Iar, ca premiu pentru cei alesi, evitarea legala a raspunderii faptelor personale. Deoarece si intre cei "alesi", unii trebuie sa fie mai "alesi" decit ceilalti. Scara ierarhica, dumnezeul rRomanului. Iar, cit timp, conditionezi urcarea pe aceasta scara functie de gradul de fidelitate, nu de competenta, poti domina orice, si oriunde.
***
Se pare ca asistam la aparitia a diverse grupuri de "hipsteri", neomarxisti, gen Criticatac , Be Red, Be Cool, si altii de gen. Domnii papagaluti de stanga sa nu uite ca intr-un comunism ca cel de care am beneficiat noi pina in 1989, critica la adresa alesilor era considerata tradare de tara. Si ii punea pe autori in postura sa faca exact ceea ce urasc, de fapt, cel mai mult. Ii punea la munca. Silnica, e drept, dar munca. Nu, nu cred ca, de fapt, cu toate ca oarecum sprijina asta, doresc acest lucru. Iar eu, in locul lor, m-as gandi bine. Trotzki e un exemplu cit se poate de elocvent legat de soarta ideologilor comunismului.
***
Ca o concluzie...oare asta sa fie Nirvana rRomaniei? Reusita in viata se masora, oare, in capacitatea de-a aduna foloase necuvenite? Succesul e masurat in eludarea obligatiilor? Suprema plata e reprezentata de spaga? As vrea sa cred ca nu. Cu toate ca ultimii 66 de ani de istorie ma contrazic total.

marți, 5 octombrie 2010

IT`S A LONG WAY TO THE TOP IF YOU WANNA ROCK`N`ROLL...

Nu este un secret faptul ca trupa mea foavorita este AC/DC... Nici faptul ca doua lucruri mi-au schimbat definitiv viata indreptandu-ma catre muzica: Elvis Presley, comemorat in emisiunea lui Tudor Vornicu "De la A la... infinit" care a breusit cumva sa introduca imagini din concertele lui Elvis in 1977, si albumul Back in Black al celor de la AC/DC pe care l-am ascultat prima oara in 1980 sau in 1981... Eram in clasa a saptea...

Cu putina vreme cineva imi spunea ca sunt mai bun la rock`n`roll... Cred ca incerca sa minimizeze unele lucruri in ceea ce ma priveste... Dar citind biografia trupei, declaratiile pe care le-au dat de-a lungul timpului si mai ales dupa ce i-am vaziut live la Bucuresti pe 16 mai, am inceput sa percep afirmatia in cauza ca pe un mare compliment...

Inainte de toate AC/DC spun despre ei insisi ca sunt o trupa de rock`n`roll... Apoi avand in vedere faptul ca sunt consideratia ca fiind cea mai tare trupa rock din lume si din toate timpurile de catre specialisti si colegii de breasla cu nume dintre cele mai grele incep sa inteleg de ce si in zilele noastre se foloseste expresia "YOU ROCK!"...

Si incep sa am certitudinea ca noua romanilor asta ne lipseste... Rock`n`roll-ul... Din nefericire... In etapele in care ar fi trebuit sa se dezvolte in Romania comunismul a gatuit aceasta atitudine sau stare de spirit... Cei care au incercat au ramas pana astazi cei mai cei: Phoenix si Iris... Dar noi nu ne-am dus mai departe...

Sau ne-am dus mai departe accesand radacinile gresite... Din neputinta sau din ignoranta, cei mai multi au ales calea impersonala a vitezei data de tehnica fara sa treaca intai pe la ABC-ul greilor din rock... Si in plus isi mai permit sa si critice ceea ce ei nu pot atinge ca si mod de exprimare... Parca generatiile tinere se mai schimba si cauta alte radacini...

Insa din nefericire nu exista nici inclinatia catre sacrificiu si munca de dragul artei de odinioara si nici seriozitate in comunicare pentru a putea forma rpin solidaritate o familie in cadrul unei trupe... O familie in care toti sa fie ca unul, si unul ca toti...

Cand eram in Romania visam sa fac lucruri multe... Nu am avut cu cine ma intelege... Prea multe egouri umflate fara motiv, multe urechi surde, si multe inimi inchise pentru arta si deschise doar catre bani...

Toti se plang ca nu pot aparea la radio... Si totusi exista si o alta cale de a te face cunoscut... Eu am invatat aceasta lectie citind despre modul in care cei care au ajuns la nivel mondial au facut asta... Si aproape invariabil oamenii au inceput cantand oricat de mult, pe oriunde, pentru oricat de putin...

Si asa, daca exista cu adevarat valoare ea va fi intai remarcata de public, si ca urmare cu un dram de noroc, va fi remarcat si de un producator istet... Romanii insa fug de treaba aceasta... Ei se considera fie prea valorosi pentru a se cobora la acest nivel fie au deja niste combinatii convenabile...

Prefabricarea de valoare virtuala pe baza de pile, cunostinte, relatii sau si mai grav pe baza de vanzare de sex in media a dus la dezastrul cu care se confrunta astazi mai toti cei care sunt in bransa muzicala si suprima dorinta de a face parte din ea celor care ar vrea sa inceapa asta...

Exemple? Suficiente... Proconsul au fost la inceput protejatii lui Nicu Gheara, iar mai apoi casatoria unuia dintre membrii cu fiica Primarului General al capitalei, devenit ulterior presedinte nu cred ca le-a facut rau deloc baietilor... Loredana casatorita cu un mahar din ProTV... Ca ajuta... Aici valoarea insa exista...

Cat de intamplatoare o fi casatoria lui Alin Oprea cu o ruda a manelistului Adi Minune, si cat de mult a ajutat este o chestiune discutabila... Margineanu il are ca fan pe Crin Antonescu... Si asa mai departe...

Pentru oricare om din industria muzicala britanica sau americana aceste lucruri sunt de neinteles... Inainte de toate trebuie sa ajungi prin forte proprii si talent cu carul la un nivel suficient de inalt ca sa primesti un boost si ca sa convingi pe cineva sa investeasca in tine... De aceea ora exacta in muzica se da din Marea Britanie si America...

Nu vreau sa mai aud din Romania fraze de genul: "eu sunt la un anumit nivel"... Mai ales cand nivelul muzicii din Romania este la pamant... Nu vreau sa accept notorietatea nimanui in Romania, o tara in care emulatia artistica principala care poate fi inteleasa de majoritatea romanilor este maneaua...

Celor tineri, care vor sa se apuce de treaba aceasta le spun sa puna in toate si in orice pe primul plan muzica. Recunoasterea si banii vin cu siguranta daca esti perseverent si exista valoare cu adevarat in ceea ce faci... Si inca ceva: masura talentul nu o acreditam noi insine ci publicul care ne place sau nu.

Nu acceptati criticile si insinuarile nimanui... In marea lor majoritate sunt nesincere. Bazati-va numai pe reactia publicului cand cantati live... Si inainte de toate porniti de la radacini sanatoase... Rock`n`roll adica: Elvis, Chuck Berry, Rolling Stones, Jimi Hendrix, AC/DC etc...


Tehnica nu strica nimanui... Viteza insa as spune ca da... Va voi da cateva citate din ceea ce spuneau "greii rock-ului ca sa puteti intelege mai bine:

"Nu am stiut niciodata multe despre muzica. Nu a trebuit sa stiu."
Elvis Presley

"Pauzele (dintre acorduri n.a.) sunt cele care te dau pe spate."
Chris Turner (The Small Faces & Humble Pie)

"Esenta a reprezentat-o legatura muzicala aproape paranormala dintre Malcolm si Angus, tenacitatea lor, increderea in sine si simtul ritmului si al balansului, de o precizie elvetiana."
Murray Engleheart
Arnaud Durieux
(biografi AC/DC)

"Bon (Scott) numea heavy-metalul "folie de staniol". Pentru noi heavy-metalul a insemnat dintotdeauna catarame mari, piele, machiaj, suvite in par si colanti. Heavy-metalul a fost intotdeauna gunoi. Era reprezentat de Uriah Heep si altii asemenea. Si-au ales gresit influentele. Au fost influentati de cine nu trebuia, n-au avut niciodata feeling adevarat."
Malcolm Young (AC/DC)

"Am privit intotdeauna heavy0metalul ca fiind o muzica calculata. Este lipsita de emotii. Se concentreaza mult pe tehnica. Vedeti si voi acum cat de repede se indreapta lumea spre stilul asta. Cum spune Brian Johnson, e ca si cum s-ar grabi sa ajunga la sfarsitul melodiei."
Angus Young (AC/DC)

Si sa nu indrazneasca vreunul sa-i contrazica pe cei de la AC/DC... Decat daca au 36 de ani de activitate in sapte si reusesc sa stranga oricand 70.000 de spectatori la un concert unde se plateste biletul de intrare, adica nu este organizat de vreo primarie... Fie ea si a Capitalei...



Raiul vanzatorilor de margele.


Chiar asa. Traim in Raiul Vanzatorilor de Margele. Evident, margelele sint vandute bastinasilor. Peste tot, genul asta de vanzator a trebuit sa se lupte sa intre pe piata. Ca mai orice lucru intamplat in Romania, pina si aceasta "intrare pe piata" s-a facut la un mod "original". Noi, Romanii, ne-am luptat ca ei sa poata veni. Unii dintre noi chiar au murit pentru asta. Si, in continuare, vom flamanzi binisor, pentru ca ei sa poata vinde aceste Margele.
***
Dar, totusi, CE sint aceste Margele, de au dat peste cap o tara? Aceste Margele sint Dorintele noastre. Iar cum dorintele fiecarui popor arata ce e, de fapt, acel popor, si ale noastre sint pe masura. Iar dorinta noastra de capatai e sa sarim etapele. La orice si oriunde. Noi vrem direct "the Top". Desigur, asta e rolul dorintelor, sa iti indeplineasca ceea ce doresti. Insa, unele din ele nu se pot indeplini decit daca primesti ceva. Fina diferenta dintre a "dori sa realizezi ceva" si a "dori sa primesti ceva". Diferenta binecunoscuta de bastinasii de oriunde. Iar margeaua suprema oferita romanului e Mita. Cozonacul, felia de salam, galeata si mopul, postul la stat, locuinta in rate, masina in rate, dreptul de-a protesta, toate acestea personalizeaza mult prea bine MITA. Deoarece la noi asta diferentiaza smecherul de talpas. Dreptul de-a primi spaga. Asta, a fost, de fapt, momeala in latul dorintelor, pentru asta ne-am pus, ca popor, acest lat de git, care ne-a ridicat asa de sus incit nu mai avem cu ce plati o eventuala coborire cu picioarele pe pamint. Cind, intr-un final, am inteles ca NIMENI nu da sfoara de care te spanzuri pe gratis, am mai fost capabili doar de acel "dancing in the air" al spanzuratului, in fata celor care ridica de sfoara, groasa si temeinica, a spanzuratorii.
***
Am vazut, in aceasta dimineata, o lozinca pe un banner de greva. Suna cam asa: "Sintem prizonierii incompetentei dumneavoastra". Rusinos. Nici in al 12-lea ceas nu recunoastem un lucru simplu. Sintem prizonieri de 20 de ani ai propriei noastre incompetente, lacomii si prostii. Bonus-ul acordat de vanzatori la achizitionat funia a fost Dreptul de-a Zbiera Liber. Foarte democratic, liber, dar fara nici un fel de valoare. Nimeni nu a garantat ca zbieretele spanzuratului vor fi luate in seama. E drept ca il doare, dar el s-a pus in situatia asta. Iar asta e rolul spanzuratorii. Sa te doara, sa se obtina o moarte chinuitoare.
***
Ca nu am stiut sa alegem setul de dorinte corecte, sau ca setul corect a fost pus, cu iscusinta si marketing, mai in spate, asa, sa nu il vada clientul, dar totusi acolo, sa nu existe acuze, e doar chestie de amanunt. Nu poti acuza orbul gainilor, prostia, sau lipsa de informare, in secolul 21. Singurul lucru care il poti acuza e lipsa de discernamint, dar la asta se tace chitic, nu convine nimanui. Discernamantul, ganditul si incercarea de-a intelege si ziua de maine doare. Pare-se, a naibii de tare. Iar, cum Algocalminul costa, evitam.
***
Poporul nostru are nevoie de un restart. De jos de tot. Indiferent de ce se zice, inca nu sintem acolo. Dar iarna care urmeaza ne va aduce acolo. Vom alege, dupa aceasta patanie inevitabila, setul corect de dorinte? Ma tem ca nu. O vom lua din nou pe aceeasi Marie, ii vom pune alta palarie, si o vom pune capra, visand ca e Marilyn. Din nou, vom pretinde ca cotzaim vedeta de la Holywood, tinindu-ne de nas la mirosul de peste bolsevic. Vom alege pentru eternitate televizorul color rusesc, in rate platibile cu bani negri, in defavoarea LCD-ului platiti din munca, cash. Vom astepta, din nou, la cozi interminabile, felia de cozonac si cea de salam de Sibiu, platite cu un vot gratuit. Asta in locul unei paini muncite corect. Iar in tot acest timp, ne vom ruga si vom pupapoalapopii, rostind eternul "da doamne sa fiu si eu, de maine, intre smecheri", ca niste buni ortodocsi ce sintem, ca neam.
Trist pentru unii, dar Dumnezeu nu creeaza smecheri. El a creat oameni. Atit. Din pacate, ca sa fii in randul acelor Oameni, trebuie sa te nasti in alta parte. Iar ca sa intri in randul oamenilor Smecheri, care domina partea asta nenorocita de lume, trebuie sa te faci frate cu Dreq. Iar asta nu convine, baiatul acesta, mai rosu de felul lui, si cu temperaturi inalte, are prostul obicei de-a emite facturi pe Prietenia lui, si te executa rapid in caz de neplata. Iar asta refuza Romanul sa inteleaga,de vreo 2000 de ani. Ca lucrurile de gen se platesc, ca absolut orice fel de lucruri achizitionate. Nimic nu se "primeste". Dar ti se poate vinde, foarte bine si cu mult succes, un Discount. Marfa bonus e prezentata drept produsul principal, iar mizeria reala si factura sint pastrate mai in spate, in umbra bonusului. Cu certificate de Garantie lipsa, bineinteles. Trebuie doar sa ai destula "elocventa" si "persuasiune" (ca sa folosesc un limbaj Biznis) pentru a opaciza umbra care invaluie adevaratul produs vandut. Iar la asta, Dreq are adevaratii profesionisti, nu Dumnezeu. Profesionisti dupa chipul si asemanarea sa, adica Rosii.
***
Sintem un popor de oameni petrecareti, priceputi la dans. Ca, de data asta, se intampla ca dansul sa fie efectuat atarnind de o funie, ca tipetele de bucurie sint doar niste horcaieli, iar petrecerea e de fapt un prohod, nu stiu daca mai conteaza. Am reusit sa ne mentinem nepatata reputatia de popor vesel. Ca veselia e de fapt altceva...e Criza. Iar in vremuri de criza e bun si un horcait, in locul unei veselii bune. Totusi, e ceva, NU se tace. Deci, inca ne opunem "crizei". Ca Criza e de fapt o criza a bunului simt, veche de 2000 de ani, nu stiu daca conteaza. Sintem pregatiti cu atiti mai mult sa ii facem fata. Avem traditie in asta, nu ca decadentele popoare Vestice.
***
"Just sixteen, a Pick-Up Truck
Out of Money, out of Luck
Got no place to call my Own
Hit he Gas and here I go..."

luni, 4 octombrie 2010

Legea Educatiei


Lume, Lume! Boc se pregateste sa isi ia, din nou, raspunderea! Pai sa si-o ia, dar ce sa faca cu ea, o data luata? Probabil sa si-o introduca in rect, ca altceva nu are ce face cu ea.
La capitoulul "de ce", lamurim onor-publicul ca e vorba de Legea Educatiei. Care a ajuns in faza de "vreti-nu-vreti, ASTA e ce trebuie sa treaca", adica la asumarea raspunderii guvernamentale. Care, nici pina in ziua de astazi, nu inteleg ce inseamna. Ok, sa presupunem ca legea esueaza in aplicare. Ok, tot bun, ce se intampla atunci? Boc, se scuza si pleaca de la guvern? Macar daca. Dar in bunul stil, nici macar scuzele nu o sa le vedem. Nu mai vorbesc de reparatii, morale sau materiale, la stricaciunile pe care le produce o lege imbecila.
Oare de ce puiimei se mai chinuie? E aproape la fel de penibil ca si carcalacii care ii iau apararea "din principiu" pe VoxPublica. Si banuiesc ca stie si el asta, adica Boc. Dar il doare exact undeva.

Contaminarea Ciolanului.


Diminetile reci, mai ales in ziua de luni, fac sa iti treaca prin cap tot felul de povesti rautacioase. Una din acesta povesti care imi vin in minte ar fi contaminarea Ciolanului Politicienilor cu un pic de Eficienta. Si suna cam asa:
Ce ar fi daca Statul nu ar mai plati comediile unui Parlament de doi lei? Un Parlament care o data cu cresterea crizei isi sporeste exponential cheltuielile. Sa o luam la modul corect, cam asa. Ce ar fi daca am mai plati doar cheltuieli de regie in politica? Adica, intretinerea CLADIRII Parlamentului, doar deplasarile DOVEDITE SI CU EFECT in interes de serviciu? Si am lasa, de exemplu, plata Parlamentarilor la mina si pusculita Partidelor? Fara masini de serviciu, fara birou platit, fara diverse facilitati? Si am instituii un fond de premiere, bazat pe eficacitatea muncii lor? Ai realizari? Partidul din care faci parte faca treaba? E simplu: oamenii fac donatii, partidul te plateste, statul te premiaza. Nu ai, esti un terchea-berchea, de ce te-am plati? Desigur, sint deacord ca unii ar trebui exceptati de la asta, dar majoritatea nu. Iar unele functii reprezentative trebuie sustinute financiar de stat. Dar ma tem ca economia rezultata din asta ar depasi cu mult celebrul, deja, 25% Bocanesc SI scumpirea TVA, de cel putin 2 ori. Nu m-as incurca cu plata pe baza a hartii doveditoare ca faci treaba, ca parlamentar, rRomania are centura neagra la fabricat acte false, si la a substituii stampila de pe act actiunii propiu-zise. Pur si simplu as refuza sa-i mai platesc din bani publici. Deoarece la serviciu nu vin, taraganeaza tot ce pot taragana, si strica tot ce poate fi stricat. Ma uit bunaoara la Ghise. Tara e in ruina, iar el ce crede ca e de capatai? Sa cenzureze mass-media?
Toata lumea e deacord ca asa nu se mai poate. Iar ei ce fac? Mai avem un pic si se vor scuza cu "motivari" medicale, ca la scoala, ca sa nu isi faca treaba.
Timp in care noi platim din putinul ce ne-a ramas, multora din noi dupa o viata de munca, iar ei se bucura de "concedii parlamentare". Si vine o iarna "a tuturor minunilor". Cu totul mai scump. Doar banii primiti vor fi mai putini. Dupa mintea lor, de loc, chiar. In numele a ce? In numele Statului, monser, al Statului...
Astea fiind spuse, eu ma intreb un lucru mic, si poate, neimportant, pentru multa lume:
Care e diferenta, atunci, fata de RSR-ul lui Ceausescu? Unde eram hraniti cu zambete si flori, totul in numele Statului...? Ca Statul, ATUNCI si ACUM, nu inseamna DECIT o minuta miiiica-mica de oameni, nu e decit un amanunt neimportant, nu e asa? Conteaza stema de pe steag, nu cine tine steagul, nu? Care e diferenta intre Ceausescu si Basescu, Ponta sau Antonescu? Modul de exprimare a dorintei de dominare? Care e diferenta intre Comitetul Central Al PCR si Guvernul de azi? Care e diferenta intre Aparatul de Partid al PCR si Parlamentul de azi? Functia scrisa pe hartie? Din nou, substituim Fondul cu Forma? Si trebuie sa platim, in continuare, asta?
DE CE?
Deci, doamnelor si domnilor. Partidele Politice sa se puna pe treaba, sa stranga donatii, cotizatii, si sa isi plateasca oamenii. Sa le asigure limuzine de serviciu, bani de cheltuiala, de reprezentare, si de distractii. Sa FACA TREABA, pentru ca omul sa si voteze cu incredere politicieni, sa dea o cotizatie, iar la momentul oportun, sa poata fi stranse donatii. Iar tara asta sa nu mai plateasca din buzunar interesele unor parveniti. Sa isi risipeasca banii strinsi de EI, din munca lor, nu de noi, din munca NOASTRA. Oare ar fi chiar asa de ne-european, inechitabil si rau sa se intample asa? E chiar asa de incorect sa fii platiti dupa ce realizari ai? Fata de cine, incorect?

vineri, 1 octombrie 2010

Friday. And a f**** Monday in my Mind.

E una din zilele in care vreau sa scriu. Totodata, una din zilele in care realizezi ca, in tara asta, nu ai despre ce scrie, de fapt. Banuiesc ca nu sint singurul care se intreaba de ce continua, de ce scrie, si, mai ales, ce doreste sa obtina cu asta. Va trebui sa imi raspund singur la asta. Nu e un articol pe care sa il comentez, scris de altul, si gasit pe vreun tabloid.
Romania este. Asa cum este. Stim toti asta. Dorim ca ea sa fie asa? E bine ca ea sa fie asa? De ce puiimei ne tot sfaramam sa gandim, sa trezim oameni, sa atentionam? Lumea nu vrea sa fie trezita, sa gandeasca, sa fie atentionata. Lumea vrea fotbal, vrea spectacol in politica. Nu vrea realitate, nu vrea sa fie trezita din visul proletcultist al mizeriei caldute patronate de un stat care preia iresponsabilitatea melteanului si o transforma in sclavie. Sclavi sa fim, dar sa nu raspundem. E asa de comod sa spui ca esti prost si ai o scuza.
De fapt, si in fond, cine sintem noi, cei care scriem pe bloguri, de vrem sa trezim melteanul la gandire? Oare noi nu stim, gandirea doare! Ego-ul e pus in fata a ceea ce a facut, si nimeni nu are voie sa culpabilizeze prostia. Suveranitatea dreptului de-a simula prostia in scop de evitare a raspunderii e ceva ce ar trebui trecut la Drepturile Omului. O data cu interzicerea verticalitatii.
***
"Gigele, ce vrei sa devii, cind vei creste mare?
-Capusa!
Cum sa devii capusa, mai baiatule, asta nu e o meserie.
-Tata draga. Esti depasit de evenimente, si, in mod clar, de evolutie. Capusa, cu adevar graiesti, nu e o meserie. Dar a devenit o stare de fapt. O sa capusesc toata viata, oricum as vrea sa o intorc. Stau la cald, pe pielea victimei, deci nu platesc intretinere mare. Nu trebuie sa muncesc, ca furnica, ci doar sa sug, ca rRomanul smecher. Nu ma deranjeaza nimeni din locul unde sint, de frica unei infectii letale, daca sint indepartat violent. Nu, sa nu crezi ca pentru asta nu iti trebuie scoala, asta ca sa inchidem si discutia despre carte. Trebuie sa stii pe cine, unde, si de unde sa sugi. Iar pentru asta trebuie sa fii un fidel al sistemului capusesc statal, scolit la Scoala Vietii. Crezi ca e usor? Pai atunci tu de ce nu ai reusit sa ajungi capusa? Uite, ai parul alb, ulcer, fizic esti la pamint, si mai esti si dator vandut. De ce? Pentru ca tu, chiar daca ai stiut sa sugi, nu ai stiut pe CINE sa sugi. Ca asa e generatia voastra, crescuta de comunisti, a stiut sa o suga, fara folos, oricui. Noi, generatia mai noua avem scoala inalta a suptului tintit, util, si la obiect. Spre deosebire de voi, generatia mea a invatat clar un lucru simplu: daca esti primul la supt, ajungi sa fii si primul la muls. De supt avem voie toti, insa doar cei ce o fac tintit, ajung sa si mulga. Noi nu o sugem, la asta va lasam pe voi. Noi VA sugem. Nu imi spune ca victimele se imputineaza. Taticii sugatorilor au marit varsta de pensionare, speranta de viata a crescut, sa fii supt a devenit chiar o moda. Chiar daca te sugi singur. Iar rRomanul a reusit sa faca din asta un fel de perpetuum-mobile. Se suge singur. La urma-urmei, e prilej de mandrie nationala asta. Cite popoare isi ajung, ele insele, ca hrana?
Cind nu va mai fi nici de unde si nici pe cine sa sugem, emigram. Doar e libera circulatia suptului, mai nou. Dar degeaba ma chinui sa iti explic toate acestea. Tu nu ai cum sa intelegi ca e mai bine de o mie de ori sa sugi, decit sa muncesti. E o dovada de proasta educatie."
***
Ne asteapta un viitor de aor. Si, daca recunoastem asta, la ce folos sa ne mai enervam, sa ne mai chinuim? Avem niste genii care ne conduc, care au reinventat economia si regulile ei, doar pentru noi. Avem o justitie perfecta. Avem scoli minunate. Avem cea mai buna ingrijire medicala din lume. Avem cele mai rezonabile taxe din lume. Si, fireste, cei mai buni politicieni dintre oameni. De ce sintem nerecunoascatori Partidului si Patriei?
Sa va raspund eu la asta? Raspunsul e simplu: DEGEABA!
*Ps.
Nu am pus nici o imagine la acest post. Intentionat. Imaginativa voi capusa. Ca eu nu mai vreau sa o fac.