Dimineata. Prea de dimineata.

O dimineata linistita. In care descopar ca nu am ce scrie. Ma refer, ce scrie despre politica. Poate e mai bine. Asta, in Romania, inseamna una din putinele zile fara scandal. Oare am ajuns sa consideram scandalul "normalitate"? Oare nu exista lege trecuta prin parlament care sa nu fie ori ea in sine dubioasa, ori modul de adoptare al ei? Oare nu exista zi in care sa nu aflam inca ceva despre abuzurile sau infractiunile alesilor? Traim un razboi ascuns, si nu ne dam seama?
Mi-e dor de senzatia(macar) ca ne indreptam in directia buna, ca tara. Acea senzatie care a tinut din 16 decembrie 1989 pina pe 1 martie 1990. Si tare mi-e teama ca nu o sa mai traiesc ceva comparabil, pe teritoriul Romaniei. Poate abia acum realizez cit rau au facut citeva felii de Salam de Sibiu si de Cozonac. Nu economic... Economic eram pe drumul drept spre dezastru inca de atunci, ci moral. Si ma gindesc un pic mai departe, si anume CUM pot sa explic fiicei mele ca munca iti aduce foloase. Asta intr-o tara unde oamenii de succes se bazeaza tocmai pe lipsa muncii. Pe inselaciune. Pe furt. Oare asa de tare m-au afectat ultimii 20 de ani incit nu mai pot sa vad in jur decit hotie, minciuna si inselatorii? Dar, oare, mai e si altceva de vazut? Pot spune ca in acest moment sint un pic gelos pe linistea experimentata de Pappy, acolo, pe insula aceea unde e el. Si pe orice roman care a ales sa emigreze intr-o tara normala. Hmh. E normal sa iti doresti sa fii oriunde, numai la tine acasa nu?
NU, nu pot afirma ca as dori ca starea de liniste sa mai zaboveasca in aceasta tara. Ar fi sfarsitul a tot, Romania s-ar cufunda iremediabil intr-un nou Ev Mediu. Chiar si asa, cu o voce publica sonora, ne asteapta macar 10 ani de situatie post-apocaliptica, financiar vorbind. Prabusirea va veni, in mod sigur, in aceasta iarna. Si, chiar daca omul de rind se va trezi, revenirea, cu materialul uman de care dispunem, va dura o eternitate. Presupunind o revenire, ceea ce, istoric vorbind, nu face parte din traditia noastra. Exista premisele unei "contraziceri" a istoriei de 2000 de ani a acestori plaiuri? Mi-ar face mare placere sa spun ca da. Dar, cu toate incercarile de optimism, ma tem ca nu pot face asta. Iar zi de zi, vazind ce se intampla in jur, incep sa cred ca toata lumea doreste un desert aici, si o emigrare cit mai rapida. Un fel de "incendiem valiza, incendiem gara, ne urcam in tren si valea", iar unde ajungem ne plingem ca nu avem unde sau la ce ne intoarce. Si continuam cersitul si ascunsul in spatele unei pretinse prostii congenitale.
Brrrr! A intrat o pala de vant pe geam. Am ajuns sa asteptam iarna ca pe vremea turcilor, cind stiai cum intri in ea, dar nu mai stiai daca si iesi viu. Si, de data asta asigurarea tovaraseasca, "solidara", ca "va fi bine", nu ne va scoate din rahao. Si nici umbrela marxisto-neocomunista nu ne va apara de frig. Oare traim chiar in secolul 21?