joi, 27 ianuarie 2011

Reactii contradictorii


„aculturarea este procesul prin care indivizii/grupurile de indivizi care intră în contact direct sunt atraşi treptat de sistemul de valori şi practici ale unuia sau altuia dintre indivizi/grupuri”
[Redfield, Linton şi Herskovits 1936, p. 149 apud Şerbănescu, p. 276]

In vremuri in care cultura americana, idealurile turcesti, interesele maghiare si schimbarile asiatice acapareaza treptat mass-media, romanul de rand ajuta si asista la un process lent, dar sigur de schimbare a mentalitatii. Intrebarea este daca aceasta schimbare este binevenita sau de bun augur.
Conform teoriei multiculturale, exista trei atitudini in fata aculturarii: acceptarea, respingerea si fuziunea.
Avand in vedere ca sunt mai multe shaormerii decat scoli in Romania, dar si faptul ca expresii de genul “sfarsit de saptamana”, “loc de munca” sau “felul de a te imbraca” au fost inlocuite cu “week-end”, “job” sau “fashion”, putem afirma ca suntem in plin process de aculturare. Daca mai luam in considerare si faimosii cozonaci-kurtos, “Tinutul Secuiesc” si L. Tokes, ne putem lauda cu asa-zise brand-uri autohtone de success.
Asemeni bine-cunoscutei actiuni a Imperiului Roman asupra Daciei, noul val de “culturi” ne constringe sa devenim europeni “moderni”. Nu mai mergem la petreceri, mergem la bairame, unde daca se lasa cu shaorma si after-party, ne putem lauda ca a iesit “show”.
Renuntand insa la valorile si la tezaurul cultural, nu am face decat incet-incet sa ne indepartam de ceea ce suntem de fapt. Si de la indepartare pana la renegare nu este decat o limita fina…
Infrastructura educationala aflata inca la pamant nu face decat sa usureze acest process. Numiti-ma paranoic, dar sunt de parere ca un popor prost si indobitocit este mult mai usor de manipulat decat un popor hai sa spunem macar… istet


Facand nota discordanta, aduc in discutie federalizarea Romaniei. O teorie interesanta cu care am intrat in contact, din pacate, prea tarziu. Teoria presupune ca pentru a include Basarabia ca reugiune autonoma, guvernul ar trebui acorda autonomie maghiarilor din Romania.
Deci practice, Romaniei I se cere sa dea la schimb o parte din teriotoriu pentru alt teritoriu… Care apartine de drept tot Romaniei. E ca si cum Romania ar oferi Ungariei Transdanubia Centrala, contra Transdanubiei de Sud. Suna tampit, nu? Nu si pentru partidul guvernant…
Nu mai este nevoie decat de modificarea/ ignorarea Constitutiei ( pentru a cata oara? ) pentru a duce la bun sfarsit acest “plan”.
Tragem linie… Tinutul Secuiesc – maghiari… Basarabia – rusi… Aculturarea nu pare chiar asa absurda, privita din unghiul acesta…
Se presupune ca aculturarea nu poate fi totala si ca se lungeste pe o perioada lunga de timp… Personal, din ’89 pana in 2011 nu mi se pare o perioada chiar asa de lunga de timp, iar mandatul inca nu a fost dus la bun sfarsit…
Aculturare placuta!

miercuri, 12 ianuarie 2011

Incotro?


Incotro?... Pai cum, bah, cum..."incotro?" Spre slava! Incotro credeai ca se indreapta Antonescu?
Cind cainele mai mare face pipi la pom, si cel mic radica piciorusul si pune doi stropi, acolo, numa sa para si el mai mare...
Nu, Crin Antonescu nu il poate invinge pe Basescu. Deci, cum nu il poate bate, incearca sa fie si el Basescu. Poate ca, cine stie, tara mai are vreun Basescu de suportat. Iar, in drumul lui spre Slava si Glorie, primii care s-au gasit sa iasa in cale au fost doi mai vechi detractori si incomozi, anume madam Saftoiu si Orban. Numai buni sa-i "baseasca", sa-i stie si lui lumea de frica, ca mai nou s-a basescit si sa inteleaga ca Penele ii apartin, in totalitate, doar lui. Las' ca e bine asa: sa faca ce vrea in Penele lui, si uite asa o sa vada o tara cit de tare s-ar fi "basescit" daca ar fi castigat alegerile.
"Daca". Alaturat PNL, acest cuvint a devenit ca o vorba despre castig la Loz in Plic. Nu, nu mai are nimic de-a face cu munca, politica sau treaba in sine. Pur si simplu stradania disperata a PNL de-a gasi pe cineva care sa dea substanta si numar de turma povestii lor fara sfarsit e deja penibila. Iar tot ce transmit e ca efectiv NU sint in stare sa duca povestea politicii singuri. Si sa atraga electorat. Asta nici macar prin mijloacele neaose, atit de detestabile.
Nu, nu imi prea pasa de ce face acest securist deghizat in Liberal. Ma intreb, oarecum cu durere in suflet: UNDE se duc liberalii adevarati, vazind ce se intampla in propiul partid?
Voi realizati ce Secretar de partid iesea din acest pui de Moldovean daca nu murea Ceaula?

luni, 10 ianuarie 2011

(B)Asul din maneca

De mult nu am mai ras cu asa pofta inca de la primele ore ale diminetii... Printre stirile zilei s-a strecurat si aceea cum ca domnul primar al sectorului 5 va pleca in America in curand. Si nu pentru a face poze cu nevasta la Statuia Libertatii sau pe Wall Street ci, culmea (!), pentru a face lobby Romaniei, pentru a convinge investitorii de peste ocean sa vina cu treaba pe plaiurile mioritice. Cu sinceritatea-i debordanta si binecunoscuta, premarele a recunoscut ca nu prea le are cu vorbitul englezei, ci mai mult cu ascultatul si poate, daca se concentreaza, chiar cu intelesul... Dar tot in prostia-i celebra, nu a exclus o intalnire cu insusi Marele Omama, de parca ala nu ar avea altceva mai bun de facut decat sa stea la taclale cu Printul de Ferentari.
Ar trebui sa ia si niste poze cu imagini din sectorul lui, sa le arate americanilor cam unde ar fi nevoie de investitii. Numai ca nu stie ca bunul simt, educatia si civilizatia nu se importa si nu se transporta...
Ferentari, secolul XXI

joi, 6 ianuarie 2011

Scroafa urcata in copac...


Haide, mai baiatule. Eu stiu ca ai orgolii, ca esti copilul cui esti. Stiu ca ultimul an v-a invatat ca nu exista o limita a tupeului, insa asta exista doar pe plan intern. Nu poti incerca sa stringi cu usa un partener european de discutii, intr-un meci in care doresti sa ti se ofere, iar tu nu vrei sa oferi nimic. Imi pare rau ca acei oameni refuza sa ofere partidului din care faci parte o victorie absolut nemeritata, dar, vai, atit de necesara electoral. Si nu o vei putea obtine aplicind metode tipice politicii rRomane de Dambovita. Argumentul ca poti oricind sa iti bagi picioarele intr-o monitorizare pe care tot tu ai chemat-o, nu prea sta in picioare: e ca si cum ai spune ca renunti la Schengen. Bucatile de hartie si minciunile pe care unii dintre voi le numiti "legi" si "realizari" nu au absolut nici o valoare daca nu sint aplicate sau chiar nu exista. Pe astia nici macar nu-i poti mitui sa se infecteze voluntar cu Orbul Gainilor, lor pur si simplu nu le pasa de tine: nu ai ce le oferi. Iar incercarea de-a muta aceasta lupta in relatia cu UE ne poate lovi foarte tare. Acolo, cind intri, e bine sa faci papagalul mai mic, si sa fii foarte constient ca sinteti mici, si aveti maaaare nevoie de banii lor. Care astazi vin. Dar maine pot sa nu mai vina. Si atunci "sponzorii" vostri vor pune mina pe fierastraie, si vor ataca picioarele scaunului pe care ti-ai asezat onor-curul de "diplomat".
Domnule, stiu ca deja te vezi un Basescu Reloaded. Crezi insa ca pe cineva din lumea adevarata intereseaza asta? Da, dom'le, jos scroafa aia din copac! Prea deranjeaza incercarile ei de-a impune guitzatul drept cintec de privighetoare!
***
Iar celor care incearca sa imi explice ca faptele de gen sint..."greseli", le-as spune eu multe despre niste anumite origini sanatoase pe care le au. Sanatoase, si nubile.

duminică, 2 ianuarie 2011

A trecut si Revelionul... Acum, ce?

Ei, da. A trecut.
Dupa cumparaturi nesfarsite pentru o masa.
Dupa rascolit sifoniere pentru o garderoba care oricum nu ne multumeste pe de-a-ntregul.
Dupa planuri si telefoane despre organizarea celor cateva ore "speciale".
La carciuma sau acasa, pe strada sau in toate la un loc, romanul a trecut prin poarta lui 2011.
Fara mesaj de la presedinte, cum ne-am obisnuit. Ce sa ne spuna, dealtfel? Ce sa ne mai spuna? Doar cu unul laconic de la premier, izvorat din strafundurile filosofiei: "dupa vreme rea vine si vreme buna."
Televiziunile au avut acelasi program penibil, dar parca Realitatea TV s-a intrecut pe sine, propunand romanilor un Revelion cu Dinescu, la casa conasului poet, care nu a catadicsit, dupa ce trasese suficient la masea, sa-si etaleze mascarile proprii, asta pe fundalul pregatirii unei "chestii" absolut scarboase, daca va puteti imagina asa spectacol culinar grotesc: la protap era o vaca, in care era un porc, in care se afla o oaie, in care zacea un curcan, in care se gasea o bibilica!!!
In rest... Aaa, ati respectat vreuna dintre superstitiile Revelionului? Aia cu vascu sau cu lenjeria rosie sau cu banii in buzunar sau cu pestele pe masa sau cu dorinta de la miezul noptii... ?

A trecut. Ok, acum hai sa ne concentram pe ce va urma. Apropo, ce va urma?

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Prima Dimineata


Prima dimineata a unui nou an. Cu un rasarit superb, aproape ireal de frumos...
O fi un semn bun? De mult nu mai cred ca semnele bune sint in mod neaparat si frumoase. Frumusetea e un lucru asa de inselator, si mai ales de efemer...
Contrar tuturor incurajarilor piticesti, ne asteapta unul din cei mai grei ani din ultimii 100 trecuti peste acest neam. Nu, hai sa nu ne lasam pacaliti de eternul "inca ne descurcam" oferit de lumea politica. Ultimii 20 de ani au dovedit ca distanta intre supravietuire si prabusire e uneori de doar citeva secunde, secunde in care descoperim adevarul despre inca o minciuna politica, de obicei.
Nu ma intereseaza ce vor face politicienii in acest an. E asa de previzibil, incit uneori e hilar sa le urmaresti demagogia. Intrebarea e ce vom face noi. Vom mai gasi niste amarite de resurse pentru a lupta impotriva acestei prezente a Raului reprezentata de aceasta clica de nespalati? Vom mai putea ridica capul dupa o previzibila prabusire generala genrata de incompetenta totala a acestor lepre? Ne vom putea smulge, o data pentru totdeauna, din eternul cerc Fanariot care caracterizeaza aceasta tara? Dorim sa facem asta? Stim macar ce inseamna o viata normala, cu perspective si realizari? Sau macar ce inseamna sansa la asa ceva?
E obligatorie o trecere printr-o "vale a umbrei si a mortii" pentru a crede ca exista lumina? Si a descoperi ca, de fapt, noi aducem lumina si nimeni altii, si ca nu mai exista, pentru noi ca neam, un "de sus" de unde sa vina un ajutor gratuit? Si, evident, nemeritat?
O farima din mine inca crede ca da. Oare de ce toate elementele acestei ecuatii o contrazic?