Dreptul la infractiune.

Asist, in aceste zile ale unei toamne reci, prevestitoare de tulburari, la diverse discutii despre condamnarea comunismului. And Stuff. Condimentate cu turnatori, securisti, Herte Muller, Manolesci, Liiceni, Morari si alti de gen. Pareri pro si contra, asumari de pozitii, injurii si laude.
Insa, din pacate, nimeni nu vrea sa recunoasca ce a insemnat, de fapt, comunismul pentru tara asta.
***
Ce a insemnat, de fapt, comunismul pentru Romania? In primul rind totalitarism. Dar dincolo de acest totalitarism, a insemnat accesul controlat la infractiune nepedepsita. Asa se recompensa si se recompenseaza in continuare fidelitatea fata de clasa dominanta. Accesul la o viata normala, chiar daca prin furt, e de fapt singura recompensa pentru un lung sir de tradari, mizerii umane si mojicii. De exact 66 de ani, dreptul la normalitate e negat, de catre stat, oricarui roman. Cum? E simplu. Prin inversarea valorilor. Prin toate actiunile sale, lumea politica romana incurajeaza frauda si lipsa oricarei responsabilitati, totodata neaga si cele mai elementare drepturi, in fapt. In teorie, toti sint campioni. Desigur ca garantam dreptul la proprietate, dreptul la o viata normala, si toate cele ce trebuie garantate. Insa, cu micul amanunt de-a avea acces la ele. Iar acest lucru e restrictionat complet. Ca sa nu se observe, statul lasa o marja larga la acces fraudulos. In fapt, avem toate acestea, dar doar pentru cei destul de fideli sistemului. Normalitate obtinuta pe cai nenormale.
Intr-o lume normala, oamenii pot beneficia de roadele unei vieti de munca. Pot beneficia de rezultantele unor taxe platite o viata. Pot beneficia in liniste de economii. Asta inseamna ca sint egali intre ei, si functie de ce au platit o viata, pot beneficia. La noi, premiul cel mare a fost mentinut in mod constant in sfera ilegalului. Cum? Tot la fel de simplu ca mai sus. Suprataxarea banilor munciti, lipsa oricaror beneficii in schimbul unor taxe la care deja incep sa se perceapa taxe. Taxa pe taxa. Impozitul pe impozit. De la toti, in mod egal. Insa, celor fideli li se permite sa isi "scoata pirleala". Cum? Prin venituri necuvenite. De genul spagi sau venituri voit neimpozitate. Sau, in mod direct, cadouri. Functie de necesitati, uneori pina si poporului i se lasa loc la acest tort, o data cu necesitatile electorale. Dar, chiar si asa, marunt si in mod fals, in majoritatea cazurilor nu depaseste promisiunea politrucului care se doreste reales. Important, pentru ei, e ca poporul s-a obisnuit sa creada ca asta e normalitatea, ca e un drept inalienabil de-a fi spaguit. Iar reusita in viata se masoara in capacitatea de-a percepe venituri necuvenite, la adapost de lacomia unui stat de toata jena. Cultul smecheriei e in continuare atent intretinut, iar nirvana romanului e atent pastrata in sfera ilegalului.
Imi aduc aminte, nu pot spune ca fara scarba, de termenul "tovaras". Frumoasa expresie, dar cu un sens atent pervertit. Primul sens e de a imparti raspunderea, si o data cu asta, vina. Un om poate fi invinuit, o natiune de "tovarasi", nu. Nu ar mai fi cine sa invinuiasca. "Noi, toti, tovarasi la aceasta fapta" da legalitate completa la orice, chiar si in fata strainilor. 66 de ani ne-au facut pe toti partasi la jaf, de fapt. In fata oricui.
***
Unii oameni se tem de o revenire, in forta, a "comunismului". Hilar. Pentru asta, comunismul rRoman ar fi trebuit sa fi plecat, vreodata, de pe aceste meleaguri. Ceea ce nu s-a intamplat inca. Poate se va intampla o data cu trecerea in lumea celor "stangi" a tuturor generatiilor pre-1980. Iar pina acolo, mai avem. In fond, indiferent de orientarea politica declarata, toate partidele dominante ale scenei politice romanesti au practicat, mai mult sau mai putin ascuns, "comunismul". PSD prin o risipa generala de fonduri catre votanti sai. PNL prin mita fatisa fata de birocratie. Iar PDL prin mentinerea unei dominatii birocratice, de fapt a clientelei lor. Dincolo de aceste fapte, numitorul comun, moneda generalizata a hotiei din aceasta tara e, de fapt, mentinerea cu orice pret a incompetentei, care de, de fapt, esenta "comunismului". Acces egal la functii de raspundere pentru incompetenti. Substituirea totala a competentei pe criterii de vechime sau partizanat. Iar, ca premiu pentru cei alesi, evitarea legala a raspunderii faptelor personale. Deoarece si intre cei "alesi", unii trebuie sa fie mai "alesi" decit ceilalti. Scara ierarhica, dumnezeul rRomanului. Iar, cit timp, conditionezi urcarea pe aceasta scara functie de gradul de fidelitate, nu de competenta, poti domina orice, si oriunde.
***
Se pare ca asistam la aparitia a diverse grupuri de "hipsteri", neomarxisti, gen Criticatac , Be Red, Be Cool, si altii de gen. Domnii papagaluti de stanga sa nu uite ca intr-un comunism ca cel de care am beneficiat noi pina in 1989, critica la adresa alesilor era considerata tradare de tara. Si ii punea pe autori in postura sa faca exact ceea ce urasc, de fapt, cel mai mult. Ii punea la munca. Silnica, e drept, dar munca. Nu, nu cred ca, de fapt, cu toate ca oarecum sprijina asta, doresc acest lucru. Iar eu, in locul lor, m-as gandi bine. Trotzki e un exemplu cit se poate de elocvent legat de soarta ideologilor comunismului.
***
Ca o concluzie...oare asta sa fie Nirvana rRomaniei? Reusita in viata se masora, oare, in capacitatea de-a aduna foloase necuvenite? Succesul e masurat in eludarea obligatiilor? Suprema plata e reprezentata de spaga? As vrea sa cred ca nu. Cu toate ca ultimii 66 de ani de istorie ma contrazic total.