Chiar asa. Traim in Raiul Vanzatorilor de Margele. Evident, margelele sint vandute bastinasilor. Peste tot, genul asta de vanzator a trebuit sa se lupte sa intre pe piata. Ca mai orice lucru intamplat in Romania, pina si aceasta "intrare pe piata" s-a facut la un mod "original". Noi, Romanii, ne-am luptat ca ei sa poata veni. Unii dintre noi chiar au murit pentru asta. Si, in continuare, vom flamanzi binisor, pentru ca ei sa poata vinde aceste Margele.
***
Dar, totusi, CE sint aceste Margele, de au dat peste cap o tara? Aceste Margele sint Dorintele noastre. Iar cum dorintele fiecarui popor arata ce e, de fapt, acel popor, si ale noastre sint pe masura. Iar dorinta noastra de capatai e sa sarim etapele. La orice si oriunde. Noi vrem direct "the Top". Desigur, asta e rolul dorintelor, sa iti indeplineasca ceea ce doresti. Insa, unele din ele nu se pot indeplini decit daca primesti ceva. Fina diferenta dintre a "dori sa realizezi ceva" si a "dori sa primesti ceva". Diferenta binecunoscuta de bastinasii de oriunde. Iar margeaua suprema oferita romanului e Mita. Cozonacul, felia de salam, galeata si mopul, postul la stat, locuinta in rate, masina in rate, dreptul de-a protesta, toate acestea personalizeaza mult prea bine MITA. Deoarece la noi asta diferentiaza smecherul de talpas. Dreptul de-a primi spaga. Asta, a fost, de fapt, momeala in latul dorintelor, pentru asta ne-am pus, ca popor, acest lat de git, care ne-a ridicat asa de sus incit nu mai avem cu ce plati o eventuala coborire cu picioarele pe pamint. Cind, intr-un final, am inteles ca NIMENI nu da sfoara de care te spanzuri pe gratis, am mai fost capabili doar de acel "dancing in the air" al spanzuratului, in fata celor care ridica de sfoara, groasa si temeinica, a spanzuratorii.
***
Am vazut, in aceasta dimineata, o lozinca pe un banner de greva. Suna cam asa: "Sintem prizonierii incompetentei dumneavoastra". Rusinos. Nici in al 12-lea ceas nu recunoastem un lucru simplu. Sintem prizonieri de 20 de ani ai propriei noastre incompetente, lacomii si prostii. Bonus-ul acordat de vanzatori la achizitionat funia a fost Dreptul de-a Zbiera Liber. Foarte democratic, liber, dar fara nici un fel de valoare. Nimeni nu a garantat ca zbieretele spanzuratului vor fi luate in seama. E drept ca il doare, dar el s-a pus in situatia asta. Iar asta e rolul spanzuratorii. Sa te doara, sa se obtina o moarte chinuitoare.
***
Ca nu am stiut sa alegem setul de dorinte corecte, sau ca setul corect a fost pus, cu iscusinta si marketing, mai in spate, asa, sa nu il vada clientul, dar totusi acolo, sa nu existe acuze, e doar chestie de amanunt. Nu poti acuza orbul gainilor, prostia, sau lipsa de informare, in secolul 21. Singurul lucru care il poti acuza e lipsa de discernamint, dar la asta se tace chitic, nu convine nimanui. Discernamantul, ganditul si incercarea de-a intelege si ziua de maine doare. Pare-se, a naibii de tare. Iar, cum Algocalminul costa, evitam.
***
Poporul nostru are nevoie de un restart. De jos de tot. Indiferent de ce se zice, inca nu sintem acolo. Dar iarna care urmeaza ne va aduce acolo. Vom alege, dupa aceasta patanie inevitabila, setul corect de dorinte? Ma tem ca nu. O vom lua din nou pe aceeasi Marie, ii vom pune alta palarie, si o vom pune capra, visand ca e Marilyn. Din nou, vom pretinde ca cotzaim vedeta de la Holywood, tinindu-ne de nas la mirosul de peste bolsevic. Vom alege pentru eternitate televizorul color rusesc, in rate platibile cu bani negri, in defavoarea LCD-ului platiti din munca, cash. Vom astepta, din nou, la cozi interminabile, felia de cozonac si cea de salam de Sibiu, platite cu un vot gratuit. Asta in locul unei paini muncite corect. Iar in tot acest timp, ne vom ruga si vom pupapoalapopii, rostind eternul "da doamne sa fiu si eu, de maine, intre smecheri", ca niste buni ortodocsi ce sintem, ca neam.
Trist pentru unii, dar Dumnezeu nu creeaza smecheri. El a creat oameni. Atit. Din pacate, ca sa fii in randul acelor Oameni, trebuie sa te nasti in alta parte. Iar ca sa intri in randul oamenilor Smecheri, care domina partea asta nenorocita de lume, trebuie sa te faci frate cu Dreq. Iar asta nu convine, baiatul acesta, mai rosu de felul lui, si cu temperaturi inalte, are prostul obicei de-a emite facturi pe Prietenia lui, si te executa rapid in caz de neplata. Iar asta refuza Romanul sa inteleaga,de vreo 2000 de ani. Ca lucrurile de gen se platesc, ca absolut orice fel de lucruri achizitionate. Nimic nu se "primeste". Dar ti se poate vinde, foarte bine si cu mult succes, un Discount. Marfa bonus e prezentata drept produsul principal, iar mizeria reala si factura sint pastrate mai in spate, in umbra bonusului. Cu certificate de Garantie lipsa, bineinteles. Trebuie doar sa ai destula "elocventa" si "persuasiune" (ca sa folosesc un limbaj Biznis) pentru a opaciza umbra care invaluie adevaratul produs vandut. Iar la asta, Dreq are adevaratii profesionisti, nu Dumnezeu. Profesionisti dupa chipul si asemanarea sa, adica Rosii.
***
Sintem un popor de oameni petrecareti, priceputi la dans. Ca, de data asta, se intampla ca dansul sa fie efectuat atarnind de o funie, ca tipetele de bucurie sint doar niste horcaieli, iar petrecerea e de fapt un prohod, nu stiu daca mai conteaza. Am reusit sa ne mentinem nepatata reputatia de popor vesel. Ca veselia e de fapt altceva...e Criza. Iar in vremuri de criza e bun si un horcait, in locul unei veselii bune. Totusi, e ceva, NU se tace. Deci, inca ne opunem "crizei". Ca Criza e de fapt o criza a bunului simt, veche de 2000 de ani, nu stiu daca conteaza. Sintem pregatiti cu atiti mai mult sa ii facem fata. Avem traditie in asta, nu ca decadentele popoare Vestice.
***
"Just sixteen, a Pick-Up Truck
Out of Money, out of Luck
Got no place to call my Own
Hit he Gas and here I go..."
***
Dar, totusi, CE sint aceste Margele, de au dat peste cap o tara? Aceste Margele sint Dorintele noastre. Iar cum dorintele fiecarui popor arata ce e, de fapt, acel popor, si ale noastre sint pe masura. Iar dorinta noastra de capatai e sa sarim etapele. La orice si oriunde. Noi vrem direct "the Top". Desigur, asta e rolul dorintelor, sa iti indeplineasca ceea ce doresti. Insa, unele din ele nu se pot indeplini decit daca primesti ceva. Fina diferenta dintre a "dori sa realizezi ceva" si a "dori sa primesti ceva". Diferenta binecunoscuta de bastinasii de oriunde. Iar margeaua suprema oferita romanului e Mita. Cozonacul, felia de salam, galeata si mopul, postul la stat, locuinta in rate, masina in rate, dreptul de-a protesta, toate acestea personalizeaza mult prea bine MITA. Deoarece la noi asta diferentiaza smecherul de talpas. Dreptul de-a primi spaga. Asta, a fost, de fapt, momeala in latul dorintelor, pentru asta ne-am pus, ca popor, acest lat de git, care ne-a ridicat asa de sus incit nu mai avem cu ce plati o eventuala coborire cu picioarele pe pamint. Cind, intr-un final, am inteles ca NIMENI nu da sfoara de care te spanzuri pe gratis, am mai fost capabili doar de acel "dancing in the air" al spanzuratului, in fata celor care ridica de sfoara, groasa si temeinica, a spanzuratorii.
***
Am vazut, in aceasta dimineata, o lozinca pe un banner de greva. Suna cam asa: "Sintem prizonierii incompetentei dumneavoastra". Rusinos. Nici in al 12-lea ceas nu recunoastem un lucru simplu. Sintem prizonieri de 20 de ani ai propriei noastre incompetente, lacomii si prostii. Bonus-ul acordat de vanzatori la achizitionat funia a fost Dreptul de-a Zbiera Liber. Foarte democratic, liber, dar fara nici un fel de valoare. Nimeni nu a garantat ca zbieretele spanzuratului vor fi luate in seama. E drept ca il doare, dar el s-a pus in situatia asta. Iar asta e rolul spanzuratorii. Sa te doara, sa se obtina o moarte chinuitoare.
***
Ca nu am stiut sa alegem setul de dorinte corecte, sau ca setul corect a fost pus, cu iscusinta si marketing, mai in spate, asa, sa nu il vada clientul, dar totusi acolo, sa nu existe acuze, e doar chestie de amanunt. Nu poti acuza orbul gainilor, prostia, sau lipsa de informare, in secolul 21. Singurul lucru care il poti acuza e lipsa de discernamint, dar la asta se tace chitic, nu convine nimanui. Discernamantul, ganditul si incercarea de-a intelege si ziua de maine doare. Pare-se, a naibii de tare. Iar, cum Algocalminul costa, evitam.
***
Poporul nostru are nevoie de un restart. De jos de tot. Indiferent de ce se zice, inca nu sintem acolo. Dar iarna care urmeaza ne va aduce acolo. Vom alege, dupa aceasta patanie inevitabila, setul corect de dorinte? Ma tem ca nu. O vom lua din nou pe aceeasi Marie, ii vom pune alta palarie, si o vom pune capra, visand ca e Marilyn. Din nou, vom pretinde ca cotzaim vedeta de la Holywood, tinindu-ne de nas la mirosul de peste bolsevic. Vom alege pentru eternitate televizorul color rusesc, in rate platibile cu bani negri, in defavoarea LCD-ului platiti din munca, cash. Vom astepta, din nou, la cozi interminabile, felia de cozonac si cea de salam de Sibiu, platite cu un vot gratuit. Asta in locul unei paini muncite corect. Iar in tot acest timp, ne vom ruga si vom pupapoalapopii, rostind eternul "da doamne sa fiu si eu, de maine, intre smecheri", ca niste buni ortodocsi ce sintem, ca neam.
Trist pentru unii, dar Dumnezeu nu creeaza smecheri. El a creat oameni. Atit. Din pacate, ca sa fii in randul acelor Oameni, trebuie sa te nasti in alta parte. Iar ca sa intri in randul oamenilor Smecheri, care domina partea asta nenorocita de lume, trebuie sa te faci frate cu Dreq. Iar asta nu convine, baiatul acesta, mai rosu de felul lui, si cu temperaturi inalte, are prostul obicei de-a emite facturi pe Prietenia lui, si te executa rapid in caz de neplata. Iar asta refuza Romanul sa inteleaga,de vreo 2000 de ani. Ca lucrurile de gen se platesc, ca absolut orice fel de lucruri achizitionate. Nimic nu se "primeste". Dar ti se poate vinde, foarte bine si cu mult succes, un Discount. Marfa bonus e prezentata drept produsul principal, iar mizeria reala si factura sint pastrate mai in spate, in umbra bonusului. Cu certificate de Garantie lipsa, bineinteles. Trebuie doar sa ai destula "elocventa" si "persuasiune" (ca sa folosesc un limbaj Biznis) pentru a opaciza umbra care invaluie adevaratul produs vandut. Iar la asta, Dreq are adevaratii profesionisti, nu Dumnezeu. Profesionisti dupa chipul si asemanarea sa, adica Rosii.
***
Sintem un popor de oameni petrecareti, priceputi la dans. Ca, de data asta, se intampla ca dansul sa fie efectuat atarnind de o funie, ca tipetele de bucurie sint doar niste horcaieli, iar petrecerea e de fapt un prohod, nu stiu daca mai conteaza. Am reusit sa ne mentinem nepatata reputatia de popor vesel. Ca veselia e de fapt altceva...e Criza. Iar in vremuri de criza e bun si un horcait, in locul unei veselii bune. Totusi, e ceva, NU se tace. Deci, inca ne opunem "crizei". Ca Criza e de fapt o criza a bunului simt, veche de 2000 de ani, nu stiu daca conteaza. Sintem pregatiti cu atiti mai mult sa ii facem fata. Avem traditie in asta, nu ca decadentele popoare Vestice.
***
"Just sixteen, a Pick-Up Truck
Out of Money, out of Luck
Got no place to call my Own
Hit he Gas and here I go..."
Mi-a plăcut această comparaţie cu mărgelele. Le înşirăm pe aceste mărgele, iar dorinţele alcătuiesc un colier delicat. Trebuie să avem grijă ca dorinţele să devină realitate. O zi bună să ai!
RăspundețiȘtergere