vineri, 17 septembrie 2010

Gigel.


Satul de probleme, omul isi chema odrasla la ordine, intr-o duminica seara. Si grai:
" Mai, copile! Tu ai sa ma bagi in mormant! Din ce ai fost un copil cuminte, ascultator si cult, te-ai transformat intr-un golan! Uite, tatal Leanei mi-a zis ca ai batut-o! Si ca ai facut asta pentru ca nu a vrut sa iti dea, zilnic, bomboane! Tatal lui Marcel s-a plins ca, desi copilul lui e sportiv, l-ai abordat cu 4 prieteni si l-ati batut, i-ati si furat mingea de baschet! Profesorii tai se pling ca sfidati complet corpul didactic, cind sinteti prinsi cu ceva, prin tacere, si nu recunoasteti absolut nimic! Mai, baiatule, rolul meu, dupa ce ca am munca care o am, nu e sa fiu deranjat cu mizerii de gen. Vrei sa ai probleme?"
Gigel, deloc intimidat de tirada tatalui sa, se aseza pe fotoliu, cu ochii drept in ochii tatalui, rosti:
"Tata. Intelege o data! Eu nu vreau sa am probleme! Eu vreau sa am succes! Leana? Nu am nimic cu ea! Am cu Costel, fratele ei, cel cu al carui tata ti-a fost frica sa mergi sa vorbesti cind mi-a taiat anvelopele la bicicleta. Marcel? Marcel a avut tupeul sa vina sa ceara tocmai de la noi bomboane, sub amenintarea cu bataia! Cit despre profesori... am aplicat ce am vazut in unele din filmele lui Coppola, pe care le avem in biblioteca, cumparate de tine si de mama. Nu au dovezi ca am fi facut nimic, deci totul e apa de ploaie! L-au avut pe Ionel drept martor, dar, te asigur, nu mai e de actualitate. Tata, draga, cind ai sa te trezesti odata si ai sa vezi ca lumea in care traim NU mai e lumea in care traiai tu?"
***
Of, e greu sa fii parinte. Nu mai tine scuza ca esti om, si ai voie sa gresesti. Dar poti sa NU iti pui intrebari legate de justetea a ceea ce faci, si sa dormi, linistit, mai departe. Fiecare "se scoate" cum poate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu