Romslanguri

Mi se intampla si mie, om normal, sa rad uneori ca prostu' de ce-si aduce aminte... La ora mea matinala de cafea, in asteptarea partenerului meu de cleveteala cotidian, mi-am amintit ca ieri am fost facuta "habarnista". Opa, zic, ce-i asta? Injuratura nu e. Omu' nu si-ar fi permis sa ma injure (inca nu i-am dat motive), chiar ma simpatizeaza, deci exclusa porcaiala... Primul lucru pe care l-am facut, logic, am deschis dexu'. Binenteles, nu era... Bag cautare pe gugla si mintea-mi fu luminata instantaneu: habarnist - persoana care habar n-are ce spune - logic! Si tot rasfoind dictionarul urban, imi dau seama ca ori sunt de la tara, ori sunt neiesita-n lume, ori cercul in care ma invart e incuiat ca si mine... pentru ca am descoperit, ca un copil balonu' de sapun, cu ochii mariti si jucausi, ca:

gusa - minciuna
parasutist- ala de pica pe nepusa masa
hapciupalitic - nebun
harfe - vorbe dulci, mieroase
a dejdina - a se rupe, a se imprastia
din inima saormei - din suflet (ca tiganu')
sticlism - a bea direct din sticla mereu
spermezeu - prezervativ
dusman - nas urat
cu doiul - (mersul) pe jos
din dragoste - duba pt puscariasi
tzuky - facatura, made in china

Si tot asa... as putea s-o tin la nesfarsit. Pagini intregi. De nebunii.
Mare minune si cu limba asta! Organism viu... evolueaza, se multiplica, capata noi conotatii... care de care mai hazlii. Cum o fi vocabularul rural, ma intreb. Si ala o evolua tot asa rapid? Sau acolo, dupa cum suntem obisnuiti, lucrurile merg mai incet? Ca doar "vesnicia s-a nascut la sat", nu?
Gata, stau cuminte, ma bag si eu ca broasca-n polizor, unde nu cunosc...