Un pic de Heraldica: despre Scuturi.

Heralzii erau, pe vremuri, cind onoarea era Onoare, si dreptatea Dreptate, purtatorii de cuvint ai regilor. Ei faceau cunoscute dorintele, provocarile si declaratiile carmuitorilor, in spiritul dreptatii. Si erau alesi dintre cei mai onorabili cavaleri ai regatelor. Totodata, aparau faima stapinilor lor in fata amenintarilor de orice fel.
O situatie similara intalnim la noi: o lupta a unor Heralzi. TRU contra CTP. Fiecare, dupa chipul si asemanarea Stapinului, isi indreapta mizeria spre celalat, mizand pe debit si forta aruncarii cu Vina. Iar situatia devine din ce in ce mai penibila, eruditia oarecare a personajelor nu mai reuseste sa ascunda rolul de Portavoce sau Vuvuzea.
Una din armele cele mai folosite de ambele tabere e situatia de mercenariat a presei si, mai ales, a oamenilor de presa. Scoala veche, Kominternista, razbeste in acuzele ambilor... hmh, "cavaleri". "Monstruoasa angajare in tabara adversa, in schimbul avantajelor materiale". Inca, tare si sfatos, vocea lui Ion Iliescu, acest Mos-Pula Etern, razbate din textele ambilor luptatori.
O sa spuneti ca fiecare, in felul lui, are dreptate, si e firesc sa fie asa: fiecare tabara isi are partea de vina. Insa scarbos, de fapt, e felul in care amandoi Eroii evita vina comuna a ambelor tabere, si anume pastrarea actualului Sistem in viata, un target clar al lumii politice neaose, de orice culoare ar fi ea. Si, pe linga dorinta pastrarii unei mizerii nationale intinse pe 20 de ani, de neiertat la ambii "eruditi" e faptul ca, in mod constient, sprijina dorinta de dominare asupra sistemului a stapinilor lor. In mod constient si fara echivoc. Nu exista nici macar o banuiala ca nu ar intelege despre ce e vorba. Fiecare sugereaza ca Sistemul de Rahat Romanesc e perfect benefic, cit timp ii slujeste propriul Stapin. Altfel, devine nociv, toxic. Mai precis, cind furam noi, se numeste "incasarea recompensei", cind fura adversarul, se numeste "tradare nationala".
***
Domnilor Traian Ungureanu si Cristian Tudor Popescu. Imi scot palaria in fata eruditiei dumneavoastra. Si, totodata ma cac pe sufletul mamelor care v-au adus pe lume, pentru mizeria umana in care va balaciti, si pentru degradarea care o alaturati intelectualilor Romani. Sinteti doua mizerii umblatoare, care in mod cert regreta ca s-au nascut cu 30 de ani prea tarziu pentru a mai apuca sa faca cariera in presa Socialista. Regretele si frustrarile dumneavoastra sint strict probleme personale. Nu ne intereseaza, nu ne privesc, si avem tot dreptul sa defecam pe ele.
***
Ce ar fi daca ar trebui sa va castigati painea in mod cinstit, asa cum ii indemnati pe altii, prin munca? Am vedea rapid doua "dolii nationale"?
***
Dincolo de putinele flori, care incearca sa aduca o primavara a jurnalismului Roman, dispunem de un material uman de indoielnica calitate, in materie de cronicari, nu vi se pare?