Mai recitesc uneori randuri ce le-am scris... Am scris randurile de mai jos pe data de 6 decembrie... Acum aproape un an... Le-am reactualizat... Nu imi vine sa cred ca, undeva, in spatele creierului deja hotarasem sa plec...
Cum naiba de m-oi fi nascut eu in tara lui Laba-Trista stiu.
Mama.
Si tata.
Ei sunt de vina.
Asa se cheama tara in care m-am nascut.
Tara lui Laba-Trista.
In care tristetea labei prevaleaza.
Sau o fi doar laba trista?!!
***
Nu credeam vreodata ca am sa il regret pe Ceausescu.
Si nu am sa vorbesc despre femeile din tara lui Laba-Trista.
Desi sunt la fel de vinovate.
Ca si purtatorii de organe masculine de langa ele.
Isi bat barbatii la cap.
Sa stea acasa.
Cuminti.
In loc sa ii trimita sa lupte.
Pentru viitorul copiilor lor.
Si astfel le ofera lasilor o scuza.
Pentru a nu face nimic.
***
Cam odata la 10 ani.
Cei mai multi barbati din aceasta tara.
Devin ei insisi.
Labe triste.
Unii pentru ca pur si simplu nu au materie cenusie.
Altii pentru ca se pun cu buna stiinta.
In pozitia lui Onan.
Personaj biblic de altfel.
***
Mereu ma simt manjit.
De ejacularile lor scarboase de bucurie.
Se bucura ca prostii de nenorocirile in care se baga.
Si in care ii baga pe cei din jur.
De fapt...
Cred ca se bucura mai mult fiindca i-au bagat si pe altii.
***
Eu am plecat dintre ei.
Dar tin mereu o oglinda in buzunar.
Si de cate ori am sa pot.
Am sa o scot.
Si o sa le-o pun in fata.
Ca sa se vada.
Ei insisi.
Asa cum sunt.
Ma intreb ce ii seduce mai mult.
Laba trista.
Sau tristetea labei.
***
Jumatate din populatia tarii lui Laba-Trista.
E stapanita de demonul prostiei.
E treaba dovedita.
Statistic.
Dementa.
Este impregnata genetic.
Cum de m-a ocolit pe mine.
Nefericitul.
Boala aceasta.
Nu stiu.
Daca eram si euimpregnat cu boala.
Din nascare.
Eram la fel de fericit ca ei.
Porneam si o hora
Cu ei...
***
Dar nu am fost atins de boala.
Din nefericire.
Asa ca a trebuit sa ma supun.
Mereu.
Prostiei.
Taraniei.
Tristei labe.
Sau labei triste.
***
Oricum.
Dupa nu multa vreme.
Un ultim prostanac.
Cu acte in regula.
Va trebui sa stinga lumina.
Definitiv.
Peste tara lui Laba-Trista.
Cand nu va mai fi ramas nimic de pradat.
Si toti bipezii.
Umbla-vor in patru labe.
Vorbind singuri.
***
Eu voi fi undeva.
Pe o plaja.
Sorbind un cocktail cu umbreluta...
Si gandindu-ma cu tristete
Ca as fi putut fi
La fel de fericit
Si acasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu