joi, 11 noiembrie 2010

NIHIL SINE DEO


Este imposibil sa nu constati in jurul tau semnele evidente ale faptului ca Romania, candva o tara cu un cuvant de spus in politica mondiala, devine pe zi ce trece o tara din lumea a treia. Piata neagra si inflatia devin de necontrolat. Prabusirea aproape totala a nivelului de trai deprima populatia. Deasupra capetelor tuturor pluteste ceva mai rau poate decat duhoarea mortii si spiritul libertatii, odata cu ea. Nu numai ca Guvernul e pregatit sa vada tara intr-o criza economica ireversibila, dar au ajuns chiar sa o doreasca. In abis le-ar fi mult mai usor sa-si impuna ideile si asa-zisele reforme. Si totusi, jura pe Biblie ca vor apara drepturile si libertatile cetatenilor.
Când esti într-o gasca, este ca si cum ai fi într-o religie. Ai reguli de urmãrit,un lider cãruia sã i te supui. Si totul are legãturã cu dragostea. “Iubeste-ti aproapele”. Dar dacã încetezi sã mai crezi în religia pe care o predici? Începi sã vezi cã acel gol încã existã în sufletul tãu, cã Dumnezeul/dragostea pe care credeai cã îl/o ai nu este decât o iluzie. Iar atunci, crede-ma… te revolti. Te revolti sau devii ca EI. Oamenii fara credinta. Oamenii fara scrupule, care vand orice, cumpara orice si trec peste capete….
Si apoi se roaga… se spune ca atunci cand te rogi, esti numai tu cu Dumnezeu… Restul lumii dispare? Pot spune Tatãl Nostru si sã se gândeasca la meciul de duminica în acelasi timp. Unii oameni spun cã dacã nu-l recunosti pe Iisus Hristos drept fiul lui Dumnezeu, drept Mantuitorul, nu vei ajunge în Rai. Dar existã vreo garantie, dacã crezi în Iisus, vei fi salvat? Si Gigi Becali crede in Iisus, dar a profanat public imaginea mortilor lui Oancea, nu?
Oameni de buna-credinta… Si daca stam bine sa ne gandim… luptatorii kamikaze care ucid milioane de nevinovati, au o credinta puternica si mor in numele credintei lor. O credinta buna dupa ei, nu?
Cerc vicios… in situatia asta nu stiu daca vreau sa fiu om de buna-credinta.

Un comentariu:

  1. Domnule, nu e chiar asa de simplu. Lucrurile din jurul tau, intamplarile si/sau asocierile din viata ta pot, sau nu mai pot, sa te reprezinte. Aici intervine libera alegere. Pe care, din nou, poti sau nu sa o faci. Iar orice lucru are modul lui, absolut personal de-a te dezamagi. Orice lucru, o data asociat unui om, poti fi sigur ca va avea un punct in care va dezamagi. Deoarece oamenii sint departe de-a fi perfecti. Nici macar Dumnezeu nu e perfect. Are doar un fel unic, al lui, de-a fi. Dreptul tau la alegere se manifesta in a alege Cauza sau oamenii care "umplu" cauza. Totul e sa iti poti asuma alegerile care te obliga, nu doar cele care sint fara obligatii. Iar asumarea in sine tine de tine, nu de dorintele altora. Si, in lumea asta, orice asociere cu o idee sau un grupa de persoane presupune o conduita sau un interes comun. Si un scop. Poti accepta mijloacele date de societate pentru atingerea scopului. Sau poti lupta sa le schimbi. Alegerea apare din nou, si aici.
    Viata e facuta din alegeri. Iar aici de multe ori gresim. Dar a gresi ne face oameni, nu? Desigur, perseverarea in greseala ne transforma la loc in animale.

    RăspundețiȘtergere