(IMAGINE: CEA ZILNICA, DE 20 DE ANI)
Undeva, in coltul mintii, la marginea constientului, zace... nici nu stiu cum sa-i spun in acest moment, poate cel mai aproape de ce am descoperit acolo poate fi definit ca "adevarul" sau "realitatea". (...)
***
Aici a fost pina acum un minut un post destul de lung. Despre ce platim, si ce primim in schimb. Pe care l-am lasat pe pagina destul de mult timp, insa, intr-o "pauza de tigara", m-am gandit un pic. De ce sa il las? De ce scriu despre niste chestii incorijabile, in tara noastra, si la poporul rRoman? Voi destepta la realitate pe cineva cu asta? Voi obtine macar un milimetru de schimbare de optica? Isi vor dori oameni de la noi altceva, macar un pic mai diferit, decit ceea ce au de la razboi pina acum?
Raspunsul e doar unul singur, si din pacate e vorba de un "NU". Sintem un popor "reparabil", cu posibilitati de revenire in sfera europeana a oamenilor? Ma tem ca, din nou, raspunsul e in continuare "NU".
***
E duminica, zi in care oamenii ar trebui sa se odihneasca, sa leneveasca sau sa se bucure de libertatea unei zile fara munca, din rodul muncii altor 6 zile. Ceea ce ma tem ca nu se intampla. Poate asta e soarta acestei tari, sa fim bantuiti pentru eternitate de prostie, lacomie, nimicnicie si invidie. Caz in care chiar nu stiu de ce ma agit. Asta avem, cu asta vom defila pina se stinge soarele. Si incep sa cred ca ar fi cazul sa schimb macar tonul, daca nu chiar subiectul a ceea ce scriu.
Undeva, in coltul mintii, la marginea constientului, zace... nici nu stiu cum sa-i spun in acest moment, poate cel mai aproape de ce am descoperit acolo poate fi definit ca "adevarul" sau "realitatea". (...)
***
Aici a fost pina acum un minut un post destul de lung. Despre ce platim, si ce primim in schimb. Pe care l-am lasat pe pagina destul de mult timp, insa, intr-o "pauza de tigara", m-am gandit un pic. De ce sa il las? De ce scriu despre niste chestii incorijabile, in tara noastra, si la poporul rRoman? Voi destepta la realitate pe cineva cu asta? Voi obtine macar un milimetru de schimbare de optica? Isi vor dori oameni de la noi altceva, macar un pic mai diferit, decit ceea ce au de la razboi pina acum?
Raspunsul e doar unul singur, si din pacate e vorba de un "NU". Sintem un popor "reparabil", cu posibilitati de revenire in sfera europeana a oamenilor? Ma tem ca, din nou, raspunsul e in continuare "NU".
***
E duminica, zi in care oamenii ar trebui sa se odihneasca, sa leneveasca sau sa se bucure de libertatea unei zile fara munca, din rodul muncii altor 6 zile. Ceea ce ma tem ca nu se intampla. Poate asta e soarta acestei tari, sa fim bantuiti pentru eternitate de prostie, lacomie, nimicnicie si invidie. Caz in care chiar nu stiu de ce ma agit. Asta avem, cu asta vom defila pina se stinge soarele. Si incep sa cred ca ar fi cazul sa schimb macar tonul, daca nu chiar subiectul a ceea ce scriu.
"Poate asta e soarta acestei tari, sa fim bantuiti pentru eternitate de prostie, lacomie, nimicnicie si invidie."
RăspundețiȘtergerePoate că da. Poate că rămâne, totuşi, în puterea noastră, să schimbăm lucrurile. Eu aşa sper, chiar dacă mă mai aud unii sau alţii şi zâmbesc înţelegător...
"Nu exista probleme, doar solutii"... Aceasta este o vorba pe care o folosesc englezii cand au cate o problema...
RăspundețiȘtergereInainte de toate noi insine nu avem voie sa capitulam... Ei asta si vor... Asta fac de 65 de ani... Ne spun ca nu are rost...
Si totusi nu este adevarat... Trebuie doar sa incetam a ne mai vaicari ca niste babe si sa FACEM CEVA... Am identificat problemele... Rezolvarea lor necesita ACTIUNE... Poate ca ni se pare uneori ca zbieram la luna... Am realizat totusi in ultimul an ca nu este deloc asa... Mesajele se raspandesc totusi... Ca nu atat de repede precum am vrea noi este cu totul altceva... Trebuie rabdare si, repet: SA FACEM CEVA. ORICE...
ORICE ESTE MAI BUN DECAT NIMIC!!!
Hmm... nu sper intr-o minune care sa ne scape de toate astea, dar cred ca o sa fie situatii care ne vor zgaltai la realitate. O sa ne ajunga iar cutitul la os, ca in decembrie '89, dar de data asta s-a ajuns la fundul sacului si nu mai exista nimic cu care sa ne mai amagim ca "se poate si asa". Din 2000 an avut convingerea ca situatia din Argentina se va repeta si pe la noi. Nu stiu ce naiba o sa fie, dar odata ce vom realiza cu totii ineficienta sistemlui, il vom disloca cumva.
RăspundețiȘtergereRayne, haios e ca stim toti ca e ineficient si imposibil de pastrat acest sistem. Insa, majoritatii convine, exista o convingere ca banii vin din ceruri, dumnezeu ar avea o tiparnita de euroi numai pentru sufletul rRomanasilor neputinciosi si semi-imbecili...Ca e vorba de Zeus, de Dumnezeu, sau de cine e vorba, tot la zei ne intoarcem, ca neam, ca oamenii nu ne mai chiar pot ajuta...
RăspundețiȘtergerePai, am avut bani din ceruri, ca doar am fost imprumutati. Ei, de-acum se inchide robinetul, strangem cureaua, sa vezi cand o sa doara prostia :( . Macar asa putem deveni constienti cu totii. Sper...
RăspundețiȘtergereNu, nu am avut bani din ceruri. Am avut bani de la creduli, am avut bani de la smecheri, dar acum e pay-time, si cerurile se dovedesc exact atita de surde pe cit le e obiceiul de fapt. Intrebarea e daca recunoastem asta... Fata de noi.
RăspundețiȘtergereSigur ca nu i-am primit gratis, era o figura de stil, prea multi gandesc astfel. O sa-si recunoasca prostia, cand se vor trezi ca tot ei trebuie sa se stoarca pentru restituirea datoriilor, ca au pus 20 de ani de-a randul stampila de vot pe cei care au halit grosul banilor.
RăspundețiȘtergereSuntem in situtia unui cretin care se imprumuta, pentru a astupa gaurile altor datorii si care nu vrea sa gandeasca la ce-l asteapta cand va trebui sa acopere si acest imprumut. Si mai cred ca o sa urmeze o perioada extrem de agitata, sper ca in final sa inceapa sa se schimbe ceva semnificativ in sistemul asta pagubos.