Lipsa. Aceasta stare de Fapt. E o constanta a acestei tari, in ultimii 20 de ani. Totusi, de unde pleaca asta, trebuie sa existe, undeva o cauza primordiala, un inceput al bolii. Personal, cred ca primordiala la problema noastra e lipsa de respect. De aici pleaca tot. Si aceasta lipsa e prezenta peste tot.
Bazic vorbind, lipsa de Respect incepe din anii copilariei genratiei post-decembriste. Moda, statul si media incurajeaza cu tot ce poate lipsa de respect fata de parinti. Ideea ca totul ti se cuvine PENTRU CA EXISTI e doar o expresie al lipsei de respect. Cit rau face asta? Enorm de mult. De fapt, asta legitimizeaza lipsa de respect a politicienilor fata de alegatori. Face partas la raul lumii in care traim generatii intregi de necopti. In momentul in care tu nu respecti pe nimeni, nu e ok sa pretinzi respect. Iar cind situatia e generalizata, nu mai poti reclama asta. E o expresie a "intovarasirii" comuniste. Desigur, se insista doar in respectul pe care esti obligat, de multe ori fortat, sa il ai, fata de paravanul infractional care este statul. Paratraznetul abuzurilor. Supremul vinovat, din pacate prea puternic pentru a indrazni cineva sa il culpabilizeze.
Cum putem, totusi, sa starpim lipsa de respect a celor pe care ii propunem ca reprezentantii nostri? Simplu. Interzicandu-le dreptul de-a se ascunde in spatele personalitatii fictive a Partidului in care sint inrolati. Vot direct. Personal. Pe baze de realizari, nu vorbe, si pe baza de locatie. Adica, NU poti reprezenta o circumscriptie daca nu locuiesti, efectiv, acolo. NU pe baza unei primiri in spatiu si a unui buletin obtinut asa. Fara moldoveni senatori de Harghita, de exemplu, aparuti acolo fiindca Big Brother, adica Partidul, a gasit acolo un locsor pentru un cutarica care TREBUIE ales.
Bun, o sa spuneti, si pe buna dreptate, ca asta nu ajunge. Desigur ca nu ajunge. Daca nu gasim un mod in care parlamentarii sa poata fi retrasi din functie, daca nu mai reprezinta electoratul primordial de unde pleaca, totul e degeaba. Ar trebui gasita o formula in care cei ce aleg un deputat sa il poata si controla, politic si financiar. De aceea, nu as mai permite implicarea statului in finantarea de baza a politicienilor. Si as instituii comisii cenzitare care sa aprobe si sa controleze pina si cheltuielile unui ales local, oricare ar fi el. Iar aceasta comisie sa poata cere retragerea lui chiar si pe motiv de risipa financiara. O data pus la control portmoneul personal, ma tem ca Lipsa de Respect se va reduce. Doar inchiderea robinetului cu bani poate provoca reactii de la acesti Porci Locali. Bun, dar nici asta nu ar fi, de fapt, indeajuns. Degeaba controlezi, daca nu poti pedepsi, in persoana, infractorul, nu e asa? Eu as institui o exacerbare a raspunderii personale, in functiile publice. Cu pedepse exagerate, total abuzive. Nu e firesc ca, in momente de criza, pedepsele pentru cei ce isi bat joc de o tara intreaga sa fie pe masura? Drepturile omului? Cite din drepturile omului, omului nostru, nu ale omului lor, le calca aceste lepre, de fapt? Personal, nu mai sint dispus sa substitui fondul cu forma, la acest capitol.
Dreptatea sa fie dreptate, egalitatea sa fie egalitate. Iar fraternitatea sa nu existe doar in infractiune. Poate asa reusim un restart.
Bazic vorbind, lipsa de Respect incepe din anii copilariei genratiei post-decembriste. Moda, statul si media incurajeaza cu tot ce poate lipsa de respect fata de parinti. Ideea ca totul ti se cuvine PENTRU CA EXISTI e doar o expresie al lipsei de respect. Cit rau face asta? Enorm de mult. De fapt, asta legitimizeaza lipsa de respect a politicienilor fata de alegatori. Face partas la raul lumii in care traim generatii intregi de necopti. In momentul in care tu nu respecti pe nimeni, nu e ok sa pretinzi respect. Iar cind situatia e generalizata, nu mai poti reclama asta. E o expresie a "intovarasirii" comuniste. Desigur, se insista doar in respectul pe care esti obligat, de multe ori fortat, sa il ai, fata de paravanul infractional care este statul. Paratraznetul abuzurilor. Supremul vinovat, din pacate prea puternic pentru a indrazni cineva sa il culpabilizeze.
Cum putem, totusi, sa starpim lipsa de respect a celor pe care ii propunem ca reprezentantii nostri? Simplu. Interzicandu-le dreptul de-a se ascunde in spatele personalitatii fictive a Partidului in care sint inrolati. Vot direct. Personal. Pe baze de realizari, nu vorbe, si pe baza de locatie. Adica, NU poti reprezenta o circumscriptie daca nu locuiesti, efectiv, acolo. NU pe baza unei primiri in spatiu si a unui buletin obtinut asa. Fara moldoveni senatori de Harghita, de exemplu, aparuti acolo fiindca Big Brother, adica Partidul, a gasit acolo un locsor pentru un cutarica care TREBUIE ales.
Bun, o sa spuneti, si pe buna dreptate, ca asta nu ajunge. Desigur ca nu ajunge. Daca nu gasim un mod in care parlamentarii sa poata fi retrasi din functie, daca nu mai reprezinta electoratul primordial de unde pleaca, totul e degeaba. Ar trebui gasita o formula in care cei ce aleg un deputat sa il poata si controla, politic si financiar. De aceea, nu as mai permite implicarea statului in finantarea de baza a politicienilor. Si as instituii comisii cenzitare care sa aprobe si sa controleze pina si cheltuielile unui ales local, oricare ar fi el. Iar aceasta comisie sa poata cere retragerea lui chiar si pe motiv de risipa financiara. O data pus la control portmoneul personal, ma tem ca Lipsa de Respect se va reduce. Doar inchiderea robinetului cu bani poate provoca reactii de la acesti Porci Locali. Bun, dar nici asta nu ar fi, de fapt, indeajuns. Degeaba controlezi, daca nu poti pedepsi, in persoana, infractorul, nu e asa? Eu as institui o exacerbare a raspunderii personale, in functiile publice. Cu pedepse exagerate, total abuzive. Nu e firesc ca, in momente de criza, pedepsele pentru cei ce isi bat joc de o tara intreaga sa fie pe masura? Drepturile omului? Cite din drepturile omului, omului nostru, nu ale omului lor, le calca aceste lepre, de fapt? Personal, nu mai sint dispus sa substitui fondul cu forma, la acest capitol.
Dreptatea sa fie dreptate, egalitatea sa fie egalitate. Iar fraternitatea sa nu existe doar in infractiune. Poate asa reusim un restart.
Pentru foarte mulţi, respectul nu a rămas decât o noţiune desuetă. Cei şapte ani de acasă nu mai există. Conducătorii tratează cu partea dorsală cetăţenii. Cetăţenii se ceartă între ei. De unde să mai fie şi respect?
RăspundețiȘtergeresuna desuet dar cei 7 ani de acasa sunt vitali...la mine pe blog detali despre cum Beizadeaua incompetenta a lui Kim Jong-Il, tocmai a fost numit printul mostenitor al haznalei comuniste ce este Koreea de Nord...
RăspundețiȘtergere