Desi sunt toleranta din fire, am uneori accese de revolta impotriva unor situatii sau oameni care persista in a-si pastra anumite caracteristici deranjante de-a dreptul pentru cei din jur. Azi mi-a casunat pe unii colegi de job. Cu siguranta, la fiecare loc de munca gasesti, ca in ferma unui mare gospodar, intreaga tipologie a animalelor. Ba chiar mai mult. Caci la job, pe langa cele domestice, isi fac loc, insinuos, cele salbatice... In fine. Azi, din lipsa de ocupatie, ar spune gurile rele, le-am facut inventarul. Stiu, urat din partea mea. Dar sanatos pentru mine. Caci o evaluare a personalului (orice ar insemna aceasta) este oricand binevenita. Asadar, am identificat:- pupincuristii (sunt multi si simt un gust amar de cate ori imi parasesc biroul; laudele lor imi provoaca greturi; sunt capabili, chiar si pentru nimic, sa-si toarne colegii; periculosi)
- urat-mirositorii (nu ma mai feresc si deschid geamul cu ei de fata, poate-poate pricep... dar nu! si tot ei se mira de ce nu sunt atenta cand vorbesc cu mine!)
- vaitaciosii (astia toata ziua se plang ba de salarii, ba de situatia materiala, ba de dureri de ficat sau buzunar, ba de copii etc, de parca, daca mi-o spun, as putea eu, in vreun fel, sa schimb ceva; ma rog, s-or racori, saracii, dar de ce trebuie sa ma incarc eu cu problemele lor?! mi s-a intamplat insa, nu rareori, sa constat ca tocmai astia care se vaitau mai dihai aveau si cate o vilisoara la munte sau cate o barcuta etc)
- omniprezentii sau lipitorile (cum intri pe poarta institutiei, astia au ceva de spus, trebuie sa se bage in seama si se tin scai; oricat de ursuza ma prefac sau de incomodata de prezenta lor, chiar daca le spun ca "vreau 5 min sa ma despachetez", ei tot nu pricep; de astia am ajuns sa fug sau sa ma ascund)
- victimele (toata ziua numai ei muncesc si fac treaba celorlalti; ei pica mereu de fraieri si altcineva culege roadele muncii lor; soarta e nedreapta cu asa oameni buni si capabili; problema e ca numai ei spun asta.)
- saritorii (te ajuta ei, mereu aceeasi, cand zici: cine ar putea / vrea...?; nu sunt convinsa ca o fac 100% dezinteresat, dar unii pot fi considerati si de buna-credinta)
- de-alde "radio-sant", barfitorii (nu se pot abtine sa treaca prin fata biroului fara sa intre sa-mi spuna cine-ce-cu cine-de ce-unde etc; informatia acumulata in ei este atat de multa, incat le provoaca dureri si atunci, ca sa scape de ele -presupun eu - mai scot din surplus pe ici, pe colo si savureaza reactiile)
- chiulangiii (sincer, uneori le-am gasit scuze; intr-un sistem corupt si demotivant din toate punctele de vedere pentru angajat, ii mai intelegi pe cei ce se fofileaza de la munca; dar unii parca prea exagereaza; si mereu aceiasi; te pandesc cum iesi pe poarta si ... tzushti!)
- la antipod, atarnatorii, aia de-i uita D-zeu la munca, care nu mai pleaca, care nu au treaba acasa, care se simt bine la job pentru ca acolo sunt sefuleti, sunt importanti (astia ma enerveaza mai mult decat chiulangiii;)
Si mai sunt. Dar am obosit. E suficient ca ii vad zilnic, acum n-o sa le dedic si romane. In fond, ca si vecinii si neamurile, colegii de munca nu ti-i alegi. Trebuie sa inveti sa rezisti cu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu