marți, 20 iulie 2010

Martea ororilor...


O zi de Marti ca oricare alta, ati spune. Poate pentru voi. Ei, din pacate, pentru mine, NU. Cu toate ca a inceput bine, continuarea acestui pic de soare a lasat de dorit. Si inca grav.
La prima ora, constat ca unul din Harddisk-urile calculatorului principal a plecat in Vesnicele Plaiuri ale Vanatorii. Brusc. Nu as fi jelit mult, daca pe el nu as fi avut unele amintiri dragi, si, nu in ultimul rind, arhiva mascarilor vizuale de pe Mahmuri. Ok, am mai tras o gura de cafea, am mai injurat vre-o 5 minute firma Western Digital si al sau Harddisk, care spre deosebire de hardul nr.2, un Seagate vechi de 5 ani, a functionat exact cit a fost in garantie. Dar inca zambeam, la acea ora. Gind la gind cu bucurie, am zis sa dau o fuga pina la un electrician auto, sa rezolv o problema la masina. Nu am reusit asta, dar, la plecare, pe un trafic incurcat, si superhaotic, cum numai in Constanta poti vedea, s-a gasit un cretin sa incerce sa intre in trafic de pe o strada fara prioritate, tripland, total fara vizibilitate. POC! Direct in laterala mea dreapta. In prima faza am vrut sa-i cam rup capul acestui cretinoid, si, daca ar fi fost cu gura mare, asta si faceam. Insa omul a fost de inteles si pasnic, atipic zonei si boborului in trafic la acea ora. Masina... va merge la doctor, are ceva fracturi, dar se rezolva. Cel mai important e ca cei dragi mie au scapat fara nici o zgarietura, doar cu un pic de sperietura de la zgomot. La urma umrei, fieru' tot fier. In schimb oameni nu mai poti cumpara altii.
Ce ziceti, va doriti si voi o zi de Marti de felul asta?
Am hotarit sa ma incui in casa, azi in mod sigur pina si gainatul pescarusilor ar cadea DOAR pe mine.

Un comentariu: