Credeam ca a trecut... Speram sa fiu lasat ca sa uit... Si totusi... Dupa douazeci de ani stafia Ceausestilor ne bantuie... Din nou...
Sotii Ceausescu vor fi scosi din groapile odihnei vesnice... Se cerceteaza...In sfarsit se cerceteaza... Dar in mine vestea ca trupurile lor, chiar aflate in putrezire, vor fi scaldate de lumina soarelui, a starnit o inexplicabila neliniste...
Imi vin in minte amintiri de-a valma... Din copilarie, cand, l-am vazut pentru prima oara in carne si oase pe "Marele Carmaci" si "geniu al Carpatilor", scos cu forta de la scoala si dus undeva langa "punctele cardinale" ca sa il ovationez la semnul unui MC hotarat sa ne faca sa il adulam pe Ceausescu exact ca pe Elvis Presley chiar dac anoi nu vroiam asta...
Imi amintesc cum. in armata fiind, la "diribau" la Bucuresti, la canalul Dambovita-Dunare, pedepsit de comunisti fiindca iubeam o fata dintr-o tara occidentala, trecut in goana masinilor oficiale sa vada cum merg lucrarile... Iar aliniere, iar ovatii...
Tin minte si acum revelioanele nenumarate cand se dadeau televizoarele la minimum ca sa nu ii auzim discursul interminabil si cum se grabeau ai mei sa aduca sampania inainte ca Ceausescu sa termine de vorbit, ca sa putem sarbatori si noi in sfarsit ceva...
Tin minte primele icnete scurte si seci ale armelor ce au rapait intai la 'foc cu foc" pentru ca in curand sa fie puse pe "foc automat" in Piata Libertatii... Cadou de ziua mea facut mie de Ceausescu...
Tin minte ochii deschisi dar nefiresc de imobili, ce se uitau catre cer fara sa il vada, si geaca de blugi imblanita a unui om la fel de tanar ca si mine pe atunci... El a ramas vesnic tanar... Eu? Imbatranesc... Nu imi pot aminti chipul sau... Si as vrea sa ii stiu numele... Pentru ca ii sunt dator...
Tin minte doar ochii fixati catre marginile universului, tipetele infioratoare ale fetei care il iubea si langa care s-a prabusit si faptul ca usa laterala a Spitalului Militar de langa Piata 700 era inchisa, in timp ce la poarta principala de pe Gheorghe Lazar girofarul unei masini de "Salvare" falfaia sinistru, culegand ce secerau comunistii si facand ce se mai putea face......
Tin minte glontul ramas inca in umarul lui Vio Pasca, unul dintre cei care au avut norocul sa scape cu viata din Spitalul Judetean... Sau suntem noi aceia care am scapat atunci ghinionistii? Judecand cele vazute de douazeci de ani incoace nu stiu careeste raspunsul exact...
Si nu mai vreau sa imi amintesc nimic... Decat ca s-a facut dreptate... Acesta si numai acesta este inceputul implinirii dorintelor ce le aveam acum mai bine de 20 de ani pentru Romania... Suntem finiti cu totii... Vreau sa ii vad pe cei care au pus la cale toata acea grozavie platind... Doar asa ma voi relaxa...
Cei mai multi au murit atunci DUPA fuga lui Ceausescu... Venise un alt "escu"... ILI-escu... Intelept ca un corb, dar la origine doar o amarata de cioara, crescut undeva pe o craca mizera in Oltenita, a calcat peste cadavrele, durerile si memoria noastra, scuipand cu dispret peste o Romanie intreaga...
Realizez intr-un tarziu cate cicatrici si rani deschise a lasat in urma comunismul... Si daca in mine a lasat atatea urme nu vreau sa stiu ce se gaseste in altii, care au petrecut mi toata viata sub cizma stramba a comunistilor...
Iliescu este in viata... La fel inca multi altii dintre cei care l-au sustinut atunci in 1989... Astept de douazeci de ani ca sa se faca dreptate... Si nu pot sa tac... Am devenit ca o placa de patefon zgariata... Acum ar fi mai bine spus cd...
Romanii trebuie sa afle adevarul si cei care ne-au sugrumat in ultimii douazeci de ani trebuie sa plateasca... De aceea am ales sa sustin un nou "escu"... Basescu.... Pentru ca le creeaza viperelor criminale ce s-au folosit de cadavrele romanilor, ca sa puna ei ghearele pe Romania, o stare de nervozitate ce denota ca, in sfarsit celor care si-au batut joc de noi atata amar de vreme li s-a facut frica...
Si incepe din nou sa mijeasca in mine speranta... Nu o las sa creasca... Din cauza experientei... Am asteptat atat de mult... Si este atat de greu sa ai rabdare... Dar timpul dreptatii se apropie... Si tortionarii sunt in viata, multi, chiar daca s-au ascuns si si-au pus odraslele in loc...
Vine vremea unor schimbari... Asta este clar... Si trebuie sa terminam cu trecutul cat mai repede... Toata planeta este in fierbere... Nu stiu ce se pune la cale... Tare mi-e teama ca un razboi... Stiu insa cuc ertitudine cui ne vor vinde urmasii ciorilor ce au croncanit de fericire cand au pus laba pe Romania acum 20 de ani... Stiti si voi la fel de bine... Faceti ceva!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu