Sanatacus!

Citeam un articol in Romania Libera in care intrebarea centrala era: de ce mor pacientii in spitale? Deseori ne-am pus aceasta intrebare, in fata careia, tot adesea, am ramas fara raspuns. Nu exista om care sa nu fi trecut, macar o data in viata, printr-un spital. Daca omul a avut si nesansa sa se nasca roman, cu atat mai mult a inteles ce inseamna o zi de spitalizare. Nu a uitat cu siguranta mirosul greu, mancarea proasta, mizeria, indiferenta infirmierelor sau asistentelor. (Nu a uitat nici brusca lor schimbare de atitudine la vederea fisicului de bani strecurat discret in buzunar. Dar acesta este alt subiect, pe care nu-l voi aborda, din respect pentru anumiti medici.) Oamenii ajung in spitale cu speranta ca starea lor de sanatate se va ameliora; sau ca se vor vindeca. Asa e firesc. Nimeni nu se gandeste ca acolo isi va gasi sfarsitul, mai ales daca se duce pentru o interventie de rutina. Si totusi... Tot mai des auzim de cazuri de malpraxis. Se moare la nastere, la avort, la operatii banale pentru secolul XXI. Din nefericire, am ajuns niste jucarii in mana unor neinteresati de soarta aproapelui, demotivati in a-si face cum trebuie meseria, pe care candva si-au ales-o din alte motive decat banul. Suntem, de fapt, jucarii in ghearele unui sistem bolnav care, in loc sa fie tamaduitor, este ucigas de-a dreptul. In loc de "buna ziua", salutul romanului ar trebui sa fie "sanatate"...