TRAIASCA-N VECI SI INFLOREASCA!

Ati sesizat ce conexiuni ciudate face creierul nostru uneori si ce reactii starneste un stimul aparut de aiurea? Este bizar sa ai alte reactii decat cele normal asteptate, mai ales atunci cand ele apar din senin... Povestea incepe aseara, cand, proaspat ajuns la Timisoara, stateam si cugetam la diverse...

Inainte de toate eram placut surprins intrucat am aflat ca lobby-ul pe care l-am facut in favoarea actului artistic platit, chiar si atunci cand e vorba de o trupa necunoscuta, incepe sa dea rezultate... Mai greu dar, foarte clar, un inceput care exista...

Precedentul a fost creat. Ma bucur ca am fost suficient de incapatanat incat sa nu tin cont de parerile conservatoare din jur... Deci se poate face primavara si cu o floare... Cum spuneam stateam si gandeam la aceste lucruri, facandu-mi propria statuie, egocentric precum ma stiti...

Ma uitam fara motiv, si sigur fara interes, spre ecranul televizorului cand fara sa vreau mintea a fugit intr-o directie neasteptata, smucindu-se brusc, ca un caine scapat din lant... Era o emisiune sau o reclama, nu mai retin acum, despre copiii autisti... In bara de jos se dadea un numar de apel ca sa poti trimite sms cu 2 euro/sms. Plus TVA.

Prima impresie pe care o ai este sa pui mana pe telefon. Sa faci un act caritabil. Sunt convins ca cei mai multi dintre voi au facut acest lucru, la fel ca si mine, macar o data sau de doua ori pana acum. Nimic rau in asta veti spune. Asa si este. Nu e nimic rau in a face un gest bun... Daaaaaaaaaar...

Iar ma apuca accesele acelea crizate, in care intrebarile imi navalesc in cap, fara sa intrebe daca am chef de ele... La fel ca si aseara. Am inceput sa ma intreb: ce mama dracu` se intampla cu banii pe vare ii platim ca dari pentru sanatate?!! Ca retinerile astea se fac din veniturile fiecarui om...

Si, la un calcul simplu realizezi ca oamenii cu probleme de gen sunt mult mai putini decat cei in putere asa ca nu ar trebui sa fie mari probleme din acest punct de vedere... Am inceput sa ma irit. Din nou.

Mi-am amintit inca odata si am vazut dintr-un nou unghi, desi va asigur ca nu mai era cazul, sub cate forme si de cate ori pe zi ne inseala acest hot al hotilor din Romania, care este nimeni altul decat insasi Statul roman...

Statul Roman. Un mare SRL pentru cativa. Platim dari pentru sanatate. Ne imbolnavim de cate ori in viata? Si in acele rareori cand avem nevoie de sistemul de sanatate ce crezi? Platim din nou. Totul. Desi noi am mai platit odata. In avans. luna de luna. Din buzunarul nostru. Milioane de lei. Pe luna. Cate zeci sau sute de milioane intr-o viata de munca nici nu vreau sa socotesc...

Si cu toate acestea nu primim nimic in schimb... Romanul da. La doctori. La infirmiere. La femeia de servici. La portarul spitalului. La liftierul spitalului. La tigancile ce vand flori in fata spitalului. Cumpara medicamente. Da in stanga. Da in dreapta. Cu banii. Banii pe care i-a obtinut in schimbul muncii prestate facand ceea ce i se impune sa fac. Prin contract.

Si romanul tot da. Dupa ce a mai platit odata. Da. Din ultimul salariu... Si uneori da acesti bani pentru a i se grabi moartea. Desi romanul a platit pentru un serviciu de imbunatatire a vietii nu de terminare a ei... Ma uitam la copilul acela la televizor...

Il invidiam... Este autist... Nu sesizeaza aceste probleme... Are o lume a sa... Interioara... Proprie. Nealterata. Eu, desigur am mai trimis un sms. Pentru ca pana la urma eu am ales platesc cat mai putine dari statului roman. Daca se poate, deloc... Am avut si noroc. Cu muzica.

Dar au fost vremuri cand am platit si eu. La greu. Rezultatul? Trei sute de milioane datorie. Lei vechi. Eu fata de stat. Nu el fata de mine... Deci. La modul genaral vorbind, lucrurile stau cam asa: noi platim Statul Roman ca sa se ingrijeasca de imbunatatirea vietii noastre. Adica ii platim pe toti. Din buzunarul nostru. De la presedinte pana la ultima femeie de servici din cel mai amarat minister sau din cea mai amarata directie a statului din tara...

Incerc sa gasesc o scuza pentru noi. Ca romani. Pentru ca platim si nu cerem nimic in schimb. Nu avem pretentii. Incerc sa gasesc scuza. Nu reusesc sa gasesc. Romanii sunt un neam care pare genetic predispus la fraierela. De aceea noi romanii suntem marii fraieri din Europa.

Da. Marii fraieri suntem noi, romanii... Pentru ca platim. oata viata. Si nu primim nimic in schimb. Ba mint primim ceva: zambete la alegeri si la TV. In rest... ciu-ciu! Nu primim nimic. Din ceea ce ni s-ar cuveni. In mod normal.

Fara sa stam ca si animalele buluciti la deschizatura micuta a ghiseului unei babe grase si plictisite... Nu primim nimic. Ciudat este insa ca nici nu le cerem. Preferam sa credem ca nu avem sanse... Bravos natiune. Foarte tare!