joi, 21 ianuarie 2010

Tarimul uitat de timp. Uitat de bunul simt. Uitat de mama uitarii...

Dimineata, ma uit la stiri. Nu intotdeauna, uneori prefer variante online. Dar la un moment dat, vazind ce se intimpla, incep sa imi pun o intrebare. Simpla. "Oare nu putem avea o tara si o economie pe bune?"
Fundul sacului ma tem ca e suspect de aproape. NU ar fi comis PDL-ul sinucideri politice, de gen disponibilizari masive, decit de frica unui rau personal mai mare. Si acum incepe speculatia: care ar putea fi acest rau? Sincer, habar nu am. Insa un lucru e absolut cert. Frica nu le e de nimic. De nimic care nu le atinge functiile. Asa poate parea la prima vedere. La o privire mai atenta insa realizezi ca, de fapt, e mult mai probabil sa le fie frica de ceva care sa le atinga banii. Cei personali, evident. Nu cei ai statului. Cei ai statului au plecat spre tari mai calde, se pare, o data cu lipsa incasarilor cauzate de "criza" sustinuta de patronat si cercurile de afaceri, impreuna cu lumea politica, impotriva gainii cu oua de aur, adica a tarii. Bun. Realizam toti ca silirea gainii la dublarea productiei de oua poate duce, mai precis sigur duce la moartea prematura a gainii. Si la lipsa TOTALA a oualor.
Bun. Si atunci, WHAT'S THE FUCKIN' POINT?
Se doreste cu tot dinadinsul o rezolvare oarecum haotica a situatiei, de gen lovilutie, din nou? Intr-o lume ca cea de acum, fuga din tara si de raspundere nu mai are rezultatele de acum 100 de ani, cind puteai fugi si savura in liniste fructele hotiei.
Marturisesc ca sint destul de confuz pe tema asta.
Oarecum alta explicatie decit ca au fost siliti la masuri de gen, prin lipsa de fonduri pentru a-i scoate din rahat, sau chiar o excludere din lumea civilizata, nu prea exista.
Omul nu mai poate fi furat direct, rRomanul nu mai semneaza orbeste orice. Deci, trebuie sa o faci prin intermediul statului, daca vrei asta la scara mare. Numai ca disponibilizarile scot din buzunarul statului, oarecum, banii.
Mai poate fi o explicatie. Simpla ca viata. Si anume ca e mai ieftin sa tii 200.000 de lepre pe somaj, decit pe salariu. Cit ii tii. Iar dupa, nu se poate zice ca nu ai servit nepotismul celor 20 de ani de pina acum. Chiar l-ai ajutat, i-ai dat somaj doar. Si compensatorii. Dar l-ai lichidat.
Insa. Cum tara asta tot nu produce nimic, aceasta masura ne va baga si mai rau in cacat. Compensatoriile, somajul, trebuie date acum, cind dupa fiesta politica a alegerilor, acea mascarada de prost gust, banii sint cam inexistanti la buget, celebrele "contracte avantajoase" gen Bechtel au lasat prea putin loc. Iar, toti acesti oameni nu vor vedea o usurare a bugetului national, ci doar o usurare a propriei pungi. Si vor vota cu "stinga", adica PSD, care va inchide din nou cercul slabiciunilor, cu prima ocazie, in baza ideii "ati vazut ce v-au facut astia?". Iar PSD le va da o viata exact ca si pina acum, de dragul functiilor. Ar risca si o excludere din UE, cit timp pozitiile lor le sint asigurate. Nu spuneti ca 200.000 e o cifra mica. Au familii si prieteni pe care ii vor antrena in situatii de gen si voturi pentru galeti si bani de o vodca. Iar cind Statul va fi, in sfarsit, liber de capuse, e foarte probabil sa nu mai avem o Romanie, teritorial vorbind. E foarte probabil ca UE sa aibe granita pe arcul carpatic si cam gata.
Incep sa ma intreb, in mod justificat, care e bataia cea lunga a acestui plan. Statul tot nu va sprijini o situatie normala, oamenii tot nu vor vrea sa inteleaga, iar noi ne vom intoarce, pe fata, in anii '90-'93. Blocajul financiar va distruge o parte primordiala a ceea ce a mai ramas din comert, si anume vanzarea de materii prime si consumabile. Si atunci, nu vor mai fi nici taxe.
Iar taxe de pe bobor, in ideea ca romanul se intreaba intotdeauna cit poate STA pe salariu, in loc sa se intrebe cit poate obtine daca trage tare, ma tem ca nu vor fi de unde. Ca unde e salariul mic, is si taxe mici. Daca sint si putini salariati ramasi... e clara situatia. Caci privatii vor prinde ocazia din zbor. NU de-a da afara. Ci de-a reduce mai tare salariile. Si asa, in coditiile in care somajul e de 500 ron, iar salariul de 700, pur si simplu nu mai merita sa te angajezi la privat. 200 de ron nu acopera, in majoritatea cazurilor, cheltuielile de transport si de masa, necesare mersului la un job. Si, in nici un caz nu acopera umilirile la care supun majoritatea angajatorilor privati personalul, direct, sau prin conducerile firmelor. Deci diferenta nu e nici pe departe suficienta pentru a tine oamenii angajati. Iar somajul va curge. Dupa el, e foarte probabil ca singele va curge. Din nou.
Ok, ce ne va ramine de facut? Sa completam 22 de milioane de formulare de emigrare pentru Canada?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu