miercuri, 13 ianuarie 2010

HAITI

Nu poti fii nepasator. Am vazut imaginile. Si am retinut doua tanguiri ale aceluiasi om care nu putea sa isi gaseasca mama si fratele si care se plangea ca nu sunt suficient de bogati ca stat pentru a-si permite sa evacueze pe toata lumea...

Ne impaunam cu tot ceea ce cunoastem. Dar uneori mama natura si universul ne arata cine detine adevarata putere. Si ne uitam neputinciosi de departe. Sper ca se va organiza si la noi o strangere de ajutoare, de fonduri ceva. Ca sa putem contribui si noi. Cat putem. Suntem oameni. Si nu putem ramane indiferenti. Chiar daca si noua ne e greu, undeva intr-un colt de lume numit Haiti viata a devenit in 60 de secunde o tragedie...

Ma inspaimanta gandul ca si la noi s-ar putea intampla asa ceva... Am mai trait asta candva demult in 1977, pe un 4 martie... Nu stiu ce s-ar intampla astazi daca ne-ar lovi o astfel de nenorocire...

2 comentarii:

  1. M-a impresionat tragedia lor. Mon Dieu... Pentru noi, un cutremur... ar fi sfarsitul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Printre comentariile de la stiri s-a trezit si una, nu mai stiu pe ce post, care spunea ca avem si o veste buna pentru noi. Toti romanii de acolo sunt teferi, militari sau cam asa ceva. De acord, este perfect ca este asa, Doamne fereste, dar nu cred ca era momentul sa ne bucuram pentru asta, era doar o informatie pentru un bilant. Al unei nenorociri.

    RăspundețiȘtergere