joi, 5 noiembrie 2009

Zero virgula ceva...


Deunazi imi spunea cineva ca acest popor nu poate fi condus decat in mod dictatorial. Ca nu ne putem orienta singuri in spatiu. L-am contrazis. Pentru ca sunt idealist ma acuza unii. Nu am stiut ca a fi idealist este un defect. Pana si in matematica "x tinde catre infinit"...

Aveam aceeasi discutie cu tatal meu demult, pe cand eram adolescent. "Nu mai visa atat de sus. Ca ai sa cazi si o sa fie tragic mai baiatule!" Asa imi spunea mereu. Nu aveam atunci raspunsul potrivit... Acum cred ca l-am gasit... Daca nu as tinde catre infinit si m-as multumi numai cu "zero virgula ceva" nu as mai avea nici o sansa. Decat infima. Asta trebuie sa fie normalitatea. Ar trebui...

Dar vremurile se schimba... Acum numai daca esti "zero virgula ceva" poti reusi. Pentru ca intre zero si unu se gasesc instinctele primare. Si bataia cu pumnul in piept a maimutoiului si acea dulce dorinta de a avea un caltabos si niste tuica in plus mai mult ca altii... Ca doar ai fost ministrul "zero virgula ceva" nu?!!

Sigur ca, in aceste conditii, idealismul meu este o prostie. Sigur ca a zbura printre vise este de rasul lui "zero virgula ceva"... Desigur ca, orice esec sau greseala savarasita de mine in lumea lui "zero virgula ceva" va fi amplificata si folosita pentru a-mi infunda gura sau pentru a ma acuza... Sunt putini, din ce in ce mai putini aceia care indraznesc sa tinda catre infinit... Restul celor ramasi, arunca de la vaga altitudine a lui "zero virgula ceva" cu ce apuca: cu o mana de noroi, cu materie aburinda, izbitor de asemanatoare in continut cu o materie maronie la culoare, defecata de propriile lor ego-uri...

Si totusi se vede mai bine din inaltul cerului decat de la parterul unei cutii de chibrituri numita pompos "apartament"... Se vede tot balciul in care creatura "zero virgula ceva" se simte bine si se dezvolta... Daca ar fi sa il aseman pe "zero virgula ceva" cu o alta forma de viata, cred ca cea mai potrivita ar fi bacteria... Mica, invizibila, isi face simtita prezenta prin imbolnavirea locului in care s-a instalat, producand bube, infectii si puroi...

Acesta este "zero virgula ceva". Omul mic, care se zbate in propriile excremente, infectand totul in jurul sau cu micile sale neputinte... In Romania a reusit sa creeze un sistem de valori astfel incat "unu" sa para infinitul... Si in aceasta lume a lui "zero virgula ceva" cand "x tinde la infinit" nu te mai vezi. Nu mai existi. Esti o utopie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu