marți, 17 noiembrie 2009

Tema de casa. Si aici ne oprim. Basta!


"Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun"
(1 Tesaloniceni 5:21)

"Leacul potrivit

John Warwick Montgomery ne impartaseste o parabola:

Un mare rege (Dumnezeu) are un fiu (omenirea) care a crescut si s-a instrainat de el. In timp ce calatorea intr-o provincie indepartata, fiul a contractat o boala grava. Doctorul care il insotea (ratiunea) era incapabil sa trateze aceasta boala, dar regele, afland de starea fiului sau, a trimis instructiuni (Evanghelia) pentru vindecare.

Totusi, numerosii dusmani ai regelui au aflat si ei ce s-a intamplat si au trimis si ei remedii - pretinzand ca vin de la rege - care erau, de fapt, otravitoare (religiile non-crestine si optiunile filosofice). Solutia fiului la aceasta dilema a fost sa evalueze leacurile prin intermediul a trei teste...

Primul: ceea ce fiecare remediu dezvaluia despre tatal (prin intermediul asemanarilor dintre tata si fiu);
Al doilea: cat de corect se raporta fiecare leac la natura bolii descrise;
si
Al treilea: cat de bune par a fi metodele curative. Cu ajutorul doctorului, fiul a decis, intr-un final care este cel care intruneste cel mai bine toate cele trei conditii."

Restul aici. Daca ati avut rabdare pana acum bineinteles...

Oameni buni care nu credeti in existenta unui Dumnezeu unic si atotputernic! Pentru ca nu imi ajunge timpul fizic ca sa va explic ce am inteles eu in 18-20 de ani de framantari (probabil fiind mai greu de cap), am sa va dau un link pentru ca sa puteti studia voi insiva cateva date istorice studiate stiintific.

Deci:
Biblia si stiinta Studiul Bibliei Marturii istorice Bloggeri
Aveti ceva de citit... Inceputul este o parabola ca sa sparga gheata... Apoi argumente filozofice, arheologice, stiintifice... Cam tot ce ati intrebat are aici un raspuns... Ce veti face cu girafa de la gradina zoologica este exclusiv problema voastra... Eu cer iertare acum oricui s-a simtit jignit de patosul cu care apar lucrurile in care cred...

Daca nu e de ajuns, bibliografie mai este slava domnului! Cereti si vi se va da! Astea sunt singurele comentarii pe care mi-as dori sa le citesc. Am inteles pozitia voastra de la primul comentariu. Nu este cazul sa mai insistati... Fac toate acestea din mai multe motive... Unul ar fi ca sa nu va mai zburliti degeaba si sa nu vi se para deplasat cand se vorbeste despre subiect si sa vedeti cu ochii vostri ca argumente pro exista si sunt solide. Sunt scrise de oameni care au studiat stiintific problema. Unii dintre ei, sigur au fost mai destepti decat noi toti la un loc.

In treaba asta cu credinta fiecare alege singur. Sunt atat de multi icei care au combatut ceeace cred eu, desi eu nu le-am cerut sa creada acelasi lucru ci sa faca unstudiu comparativ, stiintific. Poate ca ar trebui sa facem o conferinta pe tema asta... A fost distractiv pana aici dar acum s-a terminat. Gata pauza. Incepe lectia. Profesorul trebuie sa fiti voi insiva. Eu nu va pot mai pot fi de folos... Singurul mod in care pot ajuta este sa va dau un punct de plecare, ceea ce si fac. Din nou. Va dau si alte linkuri... de aici incolo sunteti pe cont propriu...

Biblia si stiinta Studiul Bibliei Marturii istorice Bloggeri

In rest fiti sanatosi si Domnul sa va binecuvinteze cu intelepciune si curiozitate atunci cand veti citi randurile pe care vi le propun. Amin.

4 comentarii:

  1. Daca nu raspunzi in mod onest la lista mea cu intrebari, tot degeaba. Referirile istorice din Flavius sunt demonstrat false, de Tacitus vorbesc vreo patru parinti ai bisericii, unul dintre ei fiind chiar sfantul Augustin, dar niciunul nu aminteste de fragmentul la care ma trimiti tu. E o alta adaugire ulterioara, prin care crestinii incercau sa isi legitimizeze povestea.
    Si in Coran se face referire la asezari si persoane a caror existenta s-a descoperit ulterior. Inseamna oare ca varianta islamica e cea corecta?
    Si, ultima nedumerire: Cine e autorul blogului ala? Vreo autoritate academica? Din bibliografia subtirica, daca dau la o parte referirile la biblie (nu poti demonstra un lucru folosind drept dovada acel lucru, corect?), raman cativa autori de mana a doua sau a treia, cu contributii sporadice la miscarea stiintifica. Si aceia saracii scosi din context.
    Una peste alta, cu dovezile alea, daca le-ai folosi intr-un tribunal, nu ai putea castiga procesul nici daca ai cumpara judecatorul iar juratii i-ai alege tu.
    Incercarea e buna, dar ma repet, cel mai bine ar fi sa imi raspunzi la intrebarile alea. Nu poate fi prea greu daca ai argumente.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Dar de intrebarile nebune, de insirarile de neamuri, de certuri si ciorovaieli privitoare la Lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si zadarnice. Dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te de cel ce aduce dezbinari. Caci stim ca un astfel de om este un stricat si pacatuieste de la sine fiind osandit"
    (Tit 3 de la 9:11)

    "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori"
    (Psalmii 1:1)

    RăspundețiȘtergere
  3. Încercările oamenilor moderni de a înţelege originea miturilor trebuie să plece de la studierea izvoarelor istorice. De fapt, abordarea ar trebui să fie similară studiului altor evenimente istorice, cum ar fi ascensiunea şi declinul Imperiului Roman. În acest caz, de pildă, pe lângă documentele “oficiale” ale statului roman, istoricii studiază şi sursele istorice contemporane independente, fie romane fie aparţinând altor popoare. Dacă am studia doar textele apologetice şi versurile închinate împăratului Nero, am ajunge la o concluzie radical diferită de cea reală care ţine cont de izvoarele independente.
    O controversă divizează oamenii interesaţi de studierea fenomenului Iisus. Pe de o parte, creştinii devotaţi încearcă să dovedească că personajul istoric a existat cu adevărat pentru că astfel, cred ei, credinţa în el capătă legitimitate. Pe de altă parte, există oameni care cred că dacă dovedesc că acesta nu a existat cu adevărat, tot edificiul creştinismului se va fi prăbuşit.
    Varianta pozitivă nu a putut fi demonstrată întrucât în afara textelor apologetice creştine, nu există dovezi istorice independente care să certifice existenţa unui astfel de profet obscur din Palestina, provincie romană în acele vremuri şi nici nu sunt prea multe speranţe că vor apărea acum, la aproape 2000 de ani de la evenimente. Varianta negativă este chiar mai greu de dovedit pentru că este greu de imaginat o mărturie istorică, de acum 2000 de ani care să nege fundamentele unei religii care s-a născut ulterior. Este ca şi cum am scrie acum referinţe despre inexistenţa unui profet contemporan nouă care peste sute de ani va constitui fundamentul unei alte religii, despre care acum nici nu avem habar.
    Miza controversei este într-adevăr redutabilă dar nu cred că nu există şanse ca disputa să se finalizeze în vreun fel. De aceea consider că dezbaterea ar trebui să se mute către punerea acestui mit în contextul istoric potrivit acelor vremuri.
    Atila

    RăspundețiȘtergere