Astazi am fost "invitata" la pranz in oras. Impreuna cu alti colegi de munca.
Pun ghilimele, pentru ca n-a fost o invitatie propriu-zisa. Asa cum o inteleg eu, cu mintea mea ingusta. De ani buni, ne vin in vizita de lucru colegi din strainatate. Vin cu bucurie in Romanica, pe care o vad ca pe un taram de vacanta si huzur. Le plac micii nostri, sarmalele, vinul si tuica. Le place muzica noastra populara. Locurile astea salbatice. E chic, de... Le plac romanii, le plac romancele. Ne aduc salutari din locurile lor de bastina. Si povestiri despre viata lor de acolo. Romanul insa, nu-i primeste oricum. Romanul ii asteapta cu bratele deschise. Le pregateste plimbari, mese copioase, ba chiar si daruri pentru acasa. Sa nu plece cu mana goala. Asa e frumos, asa e politicos... Ma intreb: de unde obiceiul acesta? De ce avem acest comportament? E doar bun simt? E buna crestere si educatie? E ospitalitate? Sau e obiceiul slugii de a da celui pe care il considera superior daruri, cadouri, tainuri? De ce ei nu ne primesc la fel? De ce ei nu ne aduc daruri? De ce ei nu scot bani din buzunar cand mergem acolo si fiecare isi plateste consumatia? De ce la ei este asa si la noi altfel? Ce ne deosebeste? Mentalitatea? Cultura? Educatia? Traim totusi pe acelasi continent, in aceeasi epoca...
Masa s-a incheiat. Toata lumea multumita, fericita. Am asteptat ca fiecare sa se caute in buzunare, in portofele, in posete. Am asteptat ca fiecare sa-si plateasca propria consumatie. Amicii nostri din strainatate, care ne-au invitat in oras, au ramas impasibili. Se mangaiau pe burta, facand aprecieri la savoarea mancarurilor si bauturii. Ospatarul se uita la noi derutat, asteptand. Ne-am uitat, ca prostii, romanii, unii la altii. Si ne-am deschis portofelele. Si am tacut. Si am platit.
La plecare, colegii nostri straini ne-au intrebat: maine n-ar fi frumos sa mergem la...? Am zambit incurcati, incercand sa refuzam. Nu ne-a iesit. Nu am putut fi convingatori. Noi nu stim sa spunem "nu". Si maine suntem iar invitati in oras...
din nefericire asa este...prin natura meseriei am avut ocazia sa insotesc aceste "delegatii" are celor din afara....ei ne percep pe noi ca pe niste rude sarace, atat material cat si cu duhul, ne simt conditia umila dobandita in ani si ani, atitudinea de servilism, iar daca ai tupeul sa fi putin altfel esti ignorat...."mi-au trecut" cateva natii pe mana cum se spune, insa despre finlandezi nu am decat cuvinte de lauda....te trateaza cu deosebit respect si ca pe un coleg, camarad...
RăspundețiȘtergerenu stiu cat este vina lor ca ne percep asa, atitudinea noastra ii determina sa fie asa
Exact. Asta am vrut sa evidentiez... atitudinea noastra.
RăspundețiȘtergereSi eu i-am primit dar acasa. Acolo intr-adevar, prin traditie, oaspetele nu plateste, ca doar nu este han. Dar la oras, sa ma scuzati, trebuie sa fim nu europeni ci americani. Imi aduc aminte cu placere- cu placere pentru ca m-a invatat enorm faza aia- cand am invitat la masa un american, boy friend meu, pricepeti, adica ne stiam de mult si facusem o groaza de nebunii impreuna iar el m-a intrebat brusc, aproape oprind masina in intersectie " Cine plateste, faci tu cinste sau platim cate jumatate fiecare ? Am ras cu pofta si am facut eu cinste, ma veti intreba de ce. Daca inviti pe cineva la restaurant in State se presupune ca platesti tu, nici nu mai are rost vreo interpretare... Si eram o biata romanca la studii... Ati invatat ceva ?
RăspundețiȘtergere