Dupa ce m-am fatzait de la un ghiseu la altul si am stat la coada cu toti pensionarii pentru doua adeverinte amarate, mi-am luat inima in dinti, m-am trezit devreme si am purces catre locul maret unde omul isi depune dosarul in speranta ca va trai pe spatele statului sau macar va avea unele drepturi la sanatate sau alte beneficii (asta in cazul meu ca altfel imi bagam picioarele si ziceam nu, mersi … nu am nevoie).
Incredibil dar cand am ajuns nu era nimeni la usa asa ca am batut si vazand ca o duduie era libera si ma invita sa iau un loc, mi-am zis „hmm se pare ca o sa fie rapid si bine” si o sa ajung inapoi acasa repede.
Rapid a fost, bine evident ca nu … dupa ce s-a uitat ea prin toate actele mele a gasit, evident! ochichita, nu era destul de clar pentru ea ce mi-au scris pe adeverinta de la munca … dar m-a asigurat ca ea intelege dar ca nu vor intelege altii si ca ii pare asa de rau ca ma pune sa mai fac un drum.
Boon, imi zice ce vrea sa fie detaliat acolo…ma duc eu inapoi la job …. evident ca dureaza ca sa imi faca acele completari si evident ca mi se mai zice si ca „vai dar alea de acolo nu stiu nimic!” „vai, dar pana acum nu am avut problema asta”
Nu m-a deranjat asta, a fost un prilej de a bea o cafea si a schimba cateva vorbe cu cineva prin zona. Oricum cum a punctat si acesta … „ai timp sa umbli” cat adevar…am timp sa umblu da, dar cheful am descoperit ca o sa imi treaca subit si iremediabil…si totusi..o fac.
A doua zi ma trezesc iar de dimineata, ma duc imi iau adeverinta si again la biroul duduiei.
Acolo,lume destula, multi tineri fara job, multi tineri cu dosarul in mana….oameni si oameni….cu mai multa sau mai putina cultura, cu mai mult sau mai putin bun simt si tot asa. Am intrebat care e ultima persoana si m-am asezat.
E ciudat cand stai asa si asisti neputincios la ce se intampla, natura n-a fost blanda cand a inzestrat pe fiecare .. dar intr-un fel este nevoie si de asta.
Am observat inca o data ce inseamna sa fii educat, ce inseamna autodisciplina si bunul simt si cat de usor e sa fii marlan … sa vii sa incerci sa intri direct si cand cineva te opreste si altii insista .. tu sa arunci cu texte de genul „stiu eu ce facea doamna, poate astepta tramvaiul” si bolnav de scenarita sa te tii de inima ca vai iti e rau … si mai ales ce inseamna functionarul roman care tre sa manance si gura lui mai multe paini!
Am observat inca o data ce inseamna sa ai prezenta de spirit si dupa scena de mai sus sa stii sa dregi situatia si sa faci oamenii sa zambeasca si sa nu ramana crispati ca uite ce magar….si cat de usor poate fi asta, numai sa vrei.
Stateam si ma uitam si nush eram parca detasata de orice, parca nu mai contau toate magariile, nu mai conta drumurile inutile…nu mai conta nimic…era ca un puzzle in care stai si cauti piesa urmatoare, o pui si o iei de la capat … pana termini.
Mi-a venit randul si am intrat…din nou duduia s-a uitat la adeverinta si evident a mai gasit ceva .. am ripostat spunand ca acele coloane sunt corespondente si ca e destul de clar ce scrie .. dar ea nu si nu, again acea scenarita si aruncatul in ograda celuilalt „ca ce, compania asta ne crede pe noi proaste?? daca asa zice legea asa trebuie sa facem….te mai duci o data”… inca o data incerc sa ripostez spunand ca de ce nu mi-ati zis totul de la inceput dar nimic….mai mult a incercat sa dea vina pe mine ca n-am inteles corect dar nu i-a mers si a concluzionat ca „nu e vina ta puiule ca te pasam de la unul la altul”.
Normal ca nu e vina mea ca functionarul roman asteapta o atentie, o maslina, o duda, o corcodusa, o chiftea si alte sinonime.
Normal, doar asa s-a transmis din mosi – stramosi si e greu sa rupi acest cerc vicios.
Normal ca nu e vina mea ca tu inceci sa faci pe desteapta si ca si cei de la job fac tot la fel si astfel va bateti cap in cap iar eu stau si ma uit la voi.
Normal ca o sa ma plimb cat vrei tu de mult si daca o fi nevoie o sa te trimit si la origini dar de la mine nu o sa primesti nimic…decat buna ziua, uite actele si la revedere…optional un multumesc daca iti faci treaba.
Am tacut, am zis ok, mai fac un drum dar atentie ca e ultimul asa ca scrie bine pe foaie ce imi trebuie completat si cum.
S-a uitat la mine un pic mirata si a scris.
Momentan sunt in acelasi stadiu de unde am plecat, m-am invartit in cerc si am ajuns la punctul de pe cerc de unde am plecat….pentru ca functionarul nostru roman nu stie sa isi faca treaba decat dupa ce ii dai o atentie.
Din partea mea atentia ar fi una dupa ceafa, poate se trezeste si vede ca are un salariu pentru munca pe ca o face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu