vineri, 6 noiembrie 2009

Noiembrie in Orasul Pacatelor...


Noiembrie…

Ploaie, gri…

Ultimele clipe de viata ale toamnei.

Privind prin parbriz stopurile masinilor din fata, prin ploaia deasa…

Orasul amintirilor mele.

Interesanta combinatia de nou si vechi.

Locurile sint aproape aceleasi.

Fantomele trecuturilor vor bantuii pentru totdeauna intre copacii batrini si pe aleile orasului.

Fantomele fiecaruia.

Si demonii fiecaruia.

Sin City.

Ma dau jos din masina, incerc sa ma plimb.

Orasul nu e acelasi privit din masina.

Bocancii mei calca deopotriva frunze si balti.

Iar privirea mea se uita pe furis in colturile pline de intuneric unde in alte vremuri, de mult apuse ne ascunddeam de lume.

Locuri in care visam sa ne faurim propria lume.

Nu stiam pe vremea aia ca e periculos sa iti doresti noul.

Se poate dovedi altfel decit ai crezut.

Si mult mai pervers.

Privesc in tipicele Pub-uri, prin vitrina.

Oamenii par aceeasi.

Aceasi atmosfera calda, acelasi aer de “gang”.

Aceeasi “mica Viena”.

Si totusi noi sintem altfel.

Am devenit altfel.

Pe undeva, cumva, intunericul a izbandit si asupra noastra.

Devenim terni, neinteresati, indiferenti.

Viata noastra devine gri?

Lumea noastra devine gri?

Noi devenim gri?

Dorintele ne devin gri?

***

Prin ploaia de toamna.

Singur, cu gindurile mele si baltile prin care calc.

Oricit par a sti incotro ma indrept, sint constient ca e doar o parere, o iluzie a mea.

Drumurile se pierd in ceturile inceputului de iarna.

Cind se va risipi ceata, sint convins ca ma voi descoperii in locuri straine de dorintele mele.

Nu neaparat locuri rele.

Ci doar straine de locurile unde am crezut ca ma va duce drumul.

Totdeauna chemarea ficelor lui Ran duce calatorii spre locuri straine.

Totul e sa nu uiti sa vezi putinul bine al oricarei situatii, al oricarui drum, si a oricarei destinatii.

Si sa nu uiti sa apreciezi binele oricarui om care ofera bine.

La justa valoare.

***

Aprind o tigara.

Jarul ei imi apare ca un far indepartat, prin noaptea si ceata toamnei.

Si merg mai departe.

***

“There's a pale
Purple moonlight
In the garden where you
Lay your head to die
Frozen dreams and nightmares
Have you forgetting a dream
Of what you always thought
You could have been…”

***

video


Nu am mai scris de mult asa ceva. Oare am dat cu bita in balta...?

3 comentarii:

  1. misto e shivaree cumva?anyway acelasi sound
    in rest..nu te lasa doborit e doar MAHAMAYA, marea iluzie cosmica...sintem prinsi in ea dar putem iesi oricind.
    affection

    RăspundețiȘtergere
  2. Urmeaza-ti drumul, calatorule... Undeva, o fiica a lui Ran te asteapta...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nope, n-ai dat deloc "cu bata'n balta". Din contra.

    RăspundețiȘtergere