Am inceput ziua aceasta multumindu-i cuiva ca exista. Si asta mi-a provocat o imensa stare de bine. In ultimul timp, am gasit din ce in ce mai putine motive, lucruri, oameni, evenimente care sa-mi provoace satisfactie. Au fost din ce in ce mai putine prilejuri de uimire si bucurie adevarata. La un moment dat imi puneam intrebarea daca nu cumva voi ajunge sa uit ce este fascinatia, exaltarea, febra unei idei... De putin timp insa ma aflu in fata unei provocari. Spirituale, emotionale. Sa fie adevarat? Ne este teama sa mai credem in minuni.
Mic ghid pentru o viață mai așezată emoțional
-
Dezechilibrul emoțional din viața de zi cu zi nu apare brusc, ci se
construiește treptat prin acumularea de stres, lipsă de odihnă,
suprastimulare digita...
Acum o zi
Cred ca da, ne este teama sa mai credem in minuni. Si asta pentru faptul ca minunile nu exista in realitate. Sunt doar rodul imaginatiei noastre. Sunt rodul mintii noastre (bolnave) ahtiate dupa ceva care sa ne faca sa ne simtim intr-un anume fel...
RăspundețiȘtergereDar putem trai fara sa simtim in acel "anume fel"?
RăspundețiȘtergere