Sintem impinsi, platiti, sfatuiti si chiar fortati sa nu ne mai asociem cu altii.
Hilar, dar nimeni nu pare sa vada asta, in ultimii 25 de ani.
De mic, ti-se induce ca nu e bine sa ai prieteni, ca deh, oamenii sint rai.
Cresti, si ti-se spune sa nu ai incredere in colegi. Sa fii rau, ca altfel altii vor fi rai inaintea ta.
La servici, patronatele incurajeaza delatiunea, tocmai pentru a slabi interesul omului pentru asociere si protectie.
Pe plan familial, am vazut toi, in media si oriunde, oameni incurajati sa faca din casatorie o afacere, ba chiar felicitati cind pun la cale excrocherii.
Ideea e sa fim singuri pe lume.
Sa nu avem unde ne refugia, de unde sa ne tragem un pic de putere pentru a trece peste hopurile vietii.
Pentru ca Statul, intruchipat de cei ce ne "pastoresc" ne vor singuri. Si lipsiti de aparare, dar plini de mirsavii "cool" in tolba, cu care putem fi strinsi cu usa in baza unei morale pe care tot ei ne-au impins sa o uitam, ca neam. Funny, le merge. Iar cind incerci sa spui asta cuiva, raspunsul e sec. "Esti prost. Nu vezi ce avantaje am?"
***
Fraierilor.
Ce ati primit?
Telefoane mobile scumpe?
Masini in rate?
Apartamente pe care nu le puteti plati?
Dreptul de-a va uita pe canale porno la Cablu?
Dreptul de-a face mizerii gratuite celor mai jos decit voi, pe bunul principiu al imbecilei armate romane a carei doctrine e sa imparti mizeria in jos, spre bucuria celor care va conduc, si, la rindul lor, sint tratati la fel?
***
O sa ma intrebati in ce fel e relativ ceea ce am scris eu aici cu situatia noastra de acum?
Pai, baietzi si fete, hai sa ne uitam mai atent.
Ce avem noi anul asta? Avem alegerea Tatucului pentru inca x ani.
Si ce vedem noi?
Vedem pe Puiemonta, de partea PSD.
Vedem pe Klaus Johannis de partea Penelepedele, zis scurt PNL.
Vedem un Cristian Diaconescu, de partea PMP.
Un MRU de parte irelevanta.
Si un Schelemen Hodor de partea celor uzi mereu, adica UDMR.
In mare.
Si hai sa ne gindim.
Puiemonta are vre-o sansa? Toti zic ca are. Acei toti nu sint, evident, "toti". Dar pe fondul lipsei de interes pentru politica, sint destul de "toti". De acolo si frica dreptei. Nu e la fel de prost ca si Gionel, dar mult mult mai curva si disponibil la scos castane din foc, ca e tinar si sarac(dupa standardele lor).
Klaus Johannis. Hmh. Un Sas. Ce e ala un Sas? Pentru moldoveni si cei din sud e un fel de ungur cu rude in germania. Adica primeste pachete de afara. Are sanse? Nu cred. Sincer. E prea lipsit de scandal si chilotii lui nu au urme de frina, deci nu place la rRoman. Nu de alta, dar daca castiga un Sas, or sa vina ungurii sa fure Navodariul si, probabil, Balta Alba. Nu conteaza ca nu vorbesc ungureste, ci nemteste. Tot unguri is.
Cristian Diaconescu. Descris undeva ca "etern perdant". Maybe. Dar no way, pentru ca e vorba de PMP, deci de Lenutza Udrea. Nu ca ar fi fost ea o minunata, sau macar o harnicutza. Problema e ca rRomanilor le place sa vada posete Vuitton doar la curvele pe care nu si-le pot permite, sau pentru care nu vor sa le plateasca. Iar dupa ce a facut Mangaliotul Gingav din tara asta, nu ne miram ca nu mai vrea sa-i plateasca nimeni curvele.
Schelemen Hodor, adica Kelemen Hunor. Ud mereu. Deci nu. Clar nu. Dar va fi singurul care va obtine maximum de voturi de la ai sai.
MRU. Mihai Razvan Ungureanu. Candidat de Dreapta. Hahahahahahaha. Hai sa fim seriosi.
***
Ok. Deci, hai sa privim un pic situatia din afara.
Ce avem noi? Avem un catindat de Stinga in aparenta de neoprit. (Tot ce poarta proteza si tichet de pensie in portofel il voteaza. Tot ce o freaca pe campii pline de scaieti il voteaza. Toata ciocardelimea il voteaza. Chiar si mortii il voteaza.) Si nici un candidat de Dreapta demn de a fi numit asa. Cu toate ca nu imi place, singurul care ar fi avut rezonanta pentru rRomani ar fi fost Crin "Chucky" Antonescu. Dar care s-a dat la o parte din motive neprecizate pentru public. Sau cel putin neindeajuns de intelese. Deci, in idee avem, hmh, doi principali, si 3 "fraieri".
***
Acuma. Sa ne gindim un pic.
Care e motivatia politicului rRoman?
Raspunsul corect e intotdeauna "banii".
Ok, si de unde vin banii astia?
Simplu. Din Europa.
Si de ce ne da Europa asta, asa fraiera, bani?
Pentru ca PAREM pro-europeni.
De ce parem asa?
Pentru ca avem, inca, un Presedinte care PARE pro-european.
Ce se intimpla daca NU mai vin bani din Europa?
Simplu. Se inchide conducta.
***
Haideti sa revenim la catindatul de Stinga de neoprit.
Ce ar vrea stinga?
Stinga ar vrea sa mearga in continuare asa.
Dar cum poate obtine asta?
Cu un presedinte de stinga, si un politic de stinga? No way, tanti Europa ar putea inchide robinetul si usa de tot.
Si atunci?
Atunci, totul e simplu.
Iei un catindat prostalau dar flamind, dispus sa isi sacrifice viitorul.
Gen Puiemonta. Sau Gioana, daca vreti.
Il arunci in lupta.
De partea cealalta aduci un tip agreeat de Europa, chiar daca are mai putine sanse. (Johannis e Sas, deci German. oare cine il va agreea...?).
Si tii inca 2-3 "fraieri" pentru a sparge restul electoratului. La momentul oportun acestia vor ajuta catindatul corect sa castige.
(Sa nu uitam nici un moment ca TOTI cei implicati la acest moment au un lung istoric de relatii cu PSD sau cu securitatea, da?)
***
Bun, dar ce te faci daca nu vin destui prosti sa il voteze pe cel agreeat? Si nu il poate bate pe catindatul de stinga? Cu toate ca "fraierii" ii dau tot?
E simplu. Dar pentru a intelege asta trebuie sa ne intoarcem in timp. La alegerile trecute. Unde am vazut o situatie identica. Sau marele risc de-a se ajunge la ea.
Ce a facut PSD atunci? Si-a sacrificat pionul. Mircea Gioana a facut o "greseala" hilara, imposibila pentru un pupincurist ajuns asa de sus, in problema Vintu.
Ce va face sa credeti ca PSD ar sovaii sa faca asta in cazul Ponta?
Ideea ca e al lor si e de Stinga?
Totodata "justitia" si "politia" ar combate "coruptia", "traficul de influenta" si cite si mai cite.
Foarrrte European, nu?
Binele ar triumfa. ;)
***
Ca un reminder:
Traian Basescu a fost adus in politica de Ion Iliescu si Petre rRoman.
Stim toti cine au fost ei.
Si cum a prosperat "Stinga" rRomaneasca mai bine decit "Dreapta" pe timpul guvernarii acesteia din urma.
Pun o intrebare mica: cine l-a adus pe Johannis in politica de nivelul asta? Crin Antonescu. Acelasi Crin Antonescu adus in politica tot de Ion Iliescu si Petre rRoman si celebrul duet de lepre Tariceanu-Patricu.
***
Deci.
Eu zic ca vom avea o "surprinzatoare" victorie a "Dreptei", cu un Guvern de Stinga, pentru 2015.
Pentru ca.
Europa va vedea un Sas la cirma.
Mafiotii vor vedea un hot la Guvern.
Iar PSD si satelitii vor lua, in continuare banii grei.
Iar pensionarii si o anume jumatate de tara isi va lua mopurile si galetile marcate cu partidul preferat.
Toti vor crede ca Algocalminul va cadea din cer, iar sufletul lor mic si negru va fi razbunat prin moartea caprei vecinului mai avut, dar capitalist.
Paine, medicamente, si, mai ales, circ.
Si cine "trebuie" sa ia banii ii va lua linistit in continuare.
***
Iar noi ne vom complace in singuratatea noastra individuala "de succes".
Cu avantaje, monsher, cu avantaje...!
***
Voi ce credeti?
***
Ca un Motto al tarii acesteia:
"Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim! Dar singuri."
***
PS.
"Acum ceva vreme, am publicat, în Dilema veche, un articol intitulat „Lamento“. Încercam să explic de ce orice om ajuns la o anumită vîrstă are dreptul să aibă o agendă de viaţă şi de lucru proprie. Mă plîngeam că sînt asaltat fără încetare de solicitări care, admirative sau respectuoase în aparenţă, îmi cer să renunţ la agenda proprie sau să o amîn sine die, pentru a asuma agendele altora. Sînt invitat – de fapt somat – să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefeţe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub ameninţarea unei aspre judecăţi publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeş“, nu vreau să ajut, fac pe nebunul, dezamăgesc etc.
Evident că „civismul“ nu are vîrstă, că dacă poţi face un bine, e bine să-l faci, că nu ai dreptul să te ocupi, maniacal, numai de proiecte personale, cînd de jur împrejur se întîmplă tot soiul de netrebnicii. Pe de altă parte, nu mi se poate reproşa că, în ultimii 25 de ani, am stat deoparte. Chiar şi acum scriu două editoriale pe săptămînă, în care nu vorbesc, de regulă, nici despre Kant, nici despre Rembrandt. N-am sentimentul că scrisul meu are cine ştie ce efect, dar perseverez. Cît despre poeţii, artiştii plastici, fotografii, romancierii care îmi cer să mă ocup de ei, să le ornamentez destinul, „să le dau sfaturi“, nu pot decît să sper că realizează diferenţa dintre marele lor număr şi puţinătatea mea. Nu mă pot împărţi în zeci de direcţii deodată. Şi mai e ceva: şi în plan public, şi în plan estetic, eşti necesar şi, eventual, eficace, dacă iniţiativa porneşte de la tine, dacă aderi şi slujeşti în condiţii de libertate. Tu trebuie să decizi despre ce şi despre cine e cazul să te exprimi. Lucrul „la comandă“ e ipocrit sau convenţional. „Creatorilor“ le pot spune, deci, că esenţialul e să-şi vadă de treabă. Mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea roadele. Accentul pe „managementul“ carierei e inutil, dacă nu direct contraproductiv. Lăsaţi-mă, aşadar, să vă descopăr, să fiu surprins, sedus, convins de ceea ce faceţi. Nu năvăliţi asupra mea lacomi, interesaţi, gata să vă dedaţi la pripite exerciţii de striptease. Am vorbit şi cu alt prilej despre postura de „ghişeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulţi par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleţ mereu deschis şi aştept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleţ de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaş de circumstanţă, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opţiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziţie. „Domnu’ Pleşu, vreau şi eu o vestă. Un pantalon. Un capoţel.“ „Bine, dar am şi eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, ştiu că sînteţi foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“
Mai nou, la ghişeul meu, bat domni şi doamne cu programe, simpatii şi frustrări politice. Deunăzi, cineva mă ruga să scriu un editorial „cum ştiu eu“ despre Monica Macovei. E cazul să ajungă preşedinte. Altcineva mă ceartă tandru că – în chip dezamăgitor – nu sar să apăr victimele Antenei 3. Cum, tocmai eu? Eu, care am fost „linşat“ de acelaşi post, dar apărat de alţii? Una peste alta, sînt foarte mulţi cei care ştiu mai bine decît mine ce trebuie să fac, pe cine (şi cînd) să laud, pe cine (şi cînd) să înjur, pe cine să susţin. Sînt o simplă sculă ne- sau prost folosită. Am unele calităţi, dar sînt dezorientat, nu ştiu ce să fac cu ele. Dacă aş fi „cool“, m-aş bate pe toate fronturile, aş lua asupra mea toate războaiele, nedreptăţile, derapajele cotidiene. Iar dacă sînt atît de prost, sau de laş, încît nu ştiu ce să fac, nu-i nimic: nu trebuie decît să ascult ordinele sau sugestiile unora mai pricepuţi şi mai „civici“. Pe scurt, ori sînt „materia primă“, unealta docilă, soldatul prompt al unor strategi versaţi şi, spre deosebire de mine, „conştienţi“, ori sînt o gravă dezamăgire.
Ceva asemănător se întîmplă cu cei care, mai ales pe forum-uri, îmi reproşează că bombăn de pe margine, dar că „nu dau soluţii“. Ca şi cum am autoritatea şi instrumentele unui „executiv“, plătit să „rezolve“ lucrurile, să facă ordine. Ca şi cum guvernul abia aşteaptă să mă citească şi să „traducă în viaţă“ „soluţiile“ mele. Ca şi cum n-am voie să spun că mă doare capul, fără să primesc răspunsul: „Nu te mai plînge. Vino cu soluţii!“
Un lucru e clar: românii ştiu întotdeauna mai bine ce trebuie să facă alţii. Ei nu sînt decît victime, mici cetăţeni modeşti, neînsemnaţi, dispreţuiţi de intelectuali şi trădaţi de politicieni. Ei bine, nu-mi rămîne decît să le spun tuturor: „Vreţi soluţie? O aveţi cu toţii, fără discriminare, la îndemînă: votul! Dacă nu-l folosiţi, sau îl folosiţi brambura, preferînd să ascultaţi de viscere mai curînd decît de cap şi de bun simţ, nu mai aşteptaţi eroi providenţiali şi mană cerească. Veţi avea, mereu, şmecherii care vă sînt «simpatici». Care «nu stau pe margine». Care nu vă dezamăgesc decît prea tîrziu, sau niciodată.“
"
Nu imi place Plesu. O curva, oricit de intelectuala, ramine totusi doar o curva. Dar de data asta e tare. Si am luat asta de AICI.
***
PS.
"Acum ceva vreme, am publicat, în Dilema veche, un articol intitulat „Lamento“. Încercam să explic de ce orice om ajuns la o anumită vîrstă are dreptul să aibă o agendă de viaţă şi de lucru proprie. Mă plîngeam că sînt asaltat fără încetare de solicitări care, admirative sau respectuoase în aparenţă, îmi cer să renunţ la agenda proprie sau să o amîn sine die, pentru a asuma agendele altora. Sînt invitat – de fapt somat – să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefeţe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub ameninţarea unei aspre judecăţi publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeş“, nu vreau să ajut, fac pe nebunul, dezamăgesc etc.
Evident că „civismul“ nu are vîrstă, că dacă poţi face un bine, e bine să-l faci, că nu ai dreptul să te ocupi, maniacal, numai de proiecte personale, cînd de jur împrejur se întîmplă tot soiul de netrebnicii. Pe de altă parte, nu mi se poate reproşa că, în ultimii 25 de ani, am stat deoparte. Chiar şi acum scriu două editoriale pe săptămînă, în care nu vorbesc, de regulă, nici despre Kant, nici despre Rembrandt. N-am sentimentul că scrisul meu are cine ştie ce efect, dar perseverez. Cît despre poeţii, artiştii plastici, fotografii, romancierii care îmi cer să mă ocup de ei, să le ornamentez destinul, „să le dau sfaturi“, nu pot decît să sper că realizează diferenţa dintre marele lor număr şi puţinătatea mea. Nu mă pot împărţi în zeci de direcţii deodată. Şi mai e ceva: şi în plan public, şi în plan estetic, eşti necesar şi, eventual, eficace, dacă iniţiativa porneşte de la tine, dacă aderi şi slujeşti în condiţii de libertate. Tu trebuie să decizi despre ce şi despre cine e cazul să te exprimi. Lucrul „la comandă“ e ipocrit sau convenţional. „Creatorilor“ le pot spune, deci, că esenţialul e să-şi vadă de treabă. Mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea roadele. Accentul pe „managementul“ carierei e inutil, dacă nu direct contraproductiv. Lăsaţi-mă, aşadar, să vă descopăr, să fiu surprins, sedus, convins de ceea ce faceţi. Nu năvăliţi asupra mea lacomi, interesaţi, gata să vă dedaţi la pripite exerciţii de striptease. Am vorbit şi cu alt prilej despre postura de „ghişeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulţi par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleţ mereu deschis şi aştept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleţ de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaş de circumstanţă, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opţiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziţie. „Domnu’ Pleşu, vreau şi eu o vestă. Un pantalon. Un capoţel.“ „Bine, dar am şi eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, ştiu că sînteţi foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“
Mai nou, la ghişeul meu, bat domni şi doamne cu programe, simpatii şi frustrări politice. Deunăzi, cineva mă ruga să scriu un editorial „cum ştiu eu“ despre Monica Macovei. E cazul să ajungă preşedinte. Altcineva mă ceartă tandru că – în chip dezamăgitor – nu sar să apăr victimele Antenei 3. Cum, tocmai eu? Eu, care am fost „linşat“ de acelaşi post, dar apărat de alţii? Una peste alta, sînt foarte mulţi cei care ştiu mai bine decît mine ce trebuie să fac, pe cine (şi cînd) să laud, pe cine (şi cînd) să înjur, pe cine să susţin. Sînt o simplă sculă ne- sau prost folosită. Am unele calităţi, dar sînt dezorientat, nu ştiu ce să fac cu ele. Dacă aş fi „cool“, m-aş bate pe toate fronturile, aş lua asupra mea toate războaiele, nedreptăţile, derapajele cotidiene. Iar dacă sînt atît de prost, sau de laş, încît nu ştiu ce să fac, nu-i nimic: nu trebuie decît să ascult ordinele sau sugestiile unora mai pricepuţi şi mai „civici“. Pe scurt, ori sînt „materia primă“, unealta docilă, soldatul prompt al unor strategi versaţi şi, spre deosebire de mine, „conştienţi“, ori sînt o gravă dezamăgire.
Ceva asemănător se întîmplă cu cei care, mai ales pe forum-uri, îmi reproşează că bombăn de pe margine, dar că „nu dau soluţii“. Ca şi cum am autoritatea şi instrumentele unui „executiv“, plătit să „rezolve“ lucrurile, să facă ordine. Ca şi cum guvernul abia aşteaptă să mă citească şi să „traducă în viaţă“ „soluţiile“ mele. Ca şi cum n-am voie să spun că mă doare capul, fără să primesc răspunsul: „Nu te mai plînge. Vino cu soluţii!“
Un lucru e clar: românii ştiu întotdeauna mai bine ce trebuie să facă alţii. Ei nu sînt decît victime, mici cetăţeni modeşti, neînsemnaţi, dispreţuiţi de intelectuali şi trădaţi de politicieni. Ei bine, nu-mi rămîne decît să le spun tuturor: „Vreţi soluţie? O aveţi cu toţii, fără discriminare, la îndemînă: votul! Dacă nu-l folosiţi, sau îl folosiţi brambura, preferînd să ascultaţi de viscere mai curînd decît de cap şi de bun simţ, nu mai aşteptaţi eroi providenţiali şi mană cerească. Veţi avea, mereu, şmecherii care vă sînt «simpatici». Care «nu stau pe margine». Care nu vă dezamăgesc decît prea tîrziu, sau niciodată.“
"
Nu imi place Plesu. O curva, oricit de intelectuala, ramine totusi doar o curva. Dar de data asta e tare. Si am luat asta de AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu