„aculturarea este procesul prin care indivizii/grupurile de indivizi care intră în contact direct sunt atraşi treptat de sistemul de valori şi practici ale unuia sau altuia dintre indivizi/grupuri”
[Redfield, Linton şi Herskovits 1936, p. 149 apud Şerbănescu, p. 276]
In vremuri in care cultura americana, idealurile turcesti, interesele maghiare si schimbarile asiatice acapareaza treptat mass-media, romanul de rand ajuta si asista la un process lent, dar sigur de schimbare a mentalitatii. Intrebarea este daca aceasta schimbare este binevenita sau de bun augur.
Conform teoriei multiculturale, exista trei atitudini in fata aculturarii: acceptarea, respingerea si fuziunea.
Avand in vedere ca sunt mai multe shaormerii decat scoli in Romania, dar si faptul ca expresii de genul “sfarsit de saptamana”, “loc de munca” sau “felul de a te imbraca” au fost inlocuite cu “week-end”, “job” sau “fashion”, putem afirma ca suntem in plin process de aculturare. Daca mai luam in considerare si faimosii cozonaci-kurtos, “Tinutul Secuiesc” si L. Tokes, ne putem lauda cu asa-zise brand-uri autohtone de success.
Asemeni bine-cunoscutei actiuni a Imperiului Roman asupra Daciei, noul val de “culturi” ne constringe sa devenim europeni “moderni”. Nu mai mergem la petreceri, mergem la bairame, unde daca se lasa cu shaorma si after-party, ne putem lauda ca a iesit “show”.
Renuntand insa la valorile si la tezaurul cultural, nu am face decat incet-incet sa ne indepartam de ceea ce suntem de fapt. Si de la indepartare pana la renegare nu este decat o limita fina…
Infrastructura educationala aflata inca la pamant nu face decat sa usureze acest process. Numiti-ma paranoic, dar sunt de parere ca un popor prost si indobitocit este mult mai usor de manipulat decat un popor hai sa spunem macar… istet
Facand nota discordanta, aduc in discutie federalizarea Romaniei. O teorie interesanta cu care am intrat in contact, din pacate, prea tarziu. Teoria presupune ca pentru a include Basarabia ca reugiune autonoma, guvernul ar trebui acorda autonomie maghiarilor din Romania.
Deci practice, Romaniei I se cere sa dea la schimb o parte din teriotoriu pentru alt teritoriu… Care apartine de drept tot Romaniei. E ca si cum Romania ar oferi Ungariei Transdanubia Centrala, contra Transdanubiei de Sud. Suna tampit, nu? Nu si pentru partidul guvernant…
Nu mai este nevoie decat de modificarea/ ignorarea Constitutiei ( pentru a cata oara? ) pentru a duce la bun sfarsit acest “plan”.
Tragem linie… Tinutul Secuiesc – maghiari… Basarabia – rusi… Aculturarea nu pare chiar asa absurda, privita din unghiul acesta…
Se presupune ca aculturarea nu poate fi totala si ca se lungeste pe o perioada lunga de timp… Personal, din ’89 pana in 2011 nu mi se pare o perioada chiar asa de lunga de timp, iar mandatul inca nu a fost dus la bun sfarsit…
Aculturare placuta!