"A fost o data, ca niciodata". Hmh. Cred ca e cel mai potrivit inceput...
O Firma. Care producea...plicuri. In anii '80, secolul trecut deja, exportau binisor, spre gloria partidului. Indeplineau planuri socialiste. Si erau gloriosi.
Si a venit revolutia. Cu privatizarea ei. Iar Firma a fost privatizata catre secretarul de partid al intreprinderii, singurul cu destui bani pentru a o cumpara.
Activitatea a inflorit, plicurile se vindeau. Si a venit momentul ca Firma sa se extinda. Ales a fost domeniul curieratului, in ideea ca produceau si plicurile in care oamenii isi ambaleaza scrisorile.
Inca o mare reusita la activ, oamenii scriau scrisori de zor, le ambalau in plicurile firmei, si le transportau tot cu firma. Incet-incet, oamenii angajati in Firma au prins bunastare, toata lumea era fericita. Sefii batrini au fost schimbati treptat cu o Tinara Garda (ma rog, un pic mai tinara).
Timpul a trecut. Statul a asprit regulile si amenzile la productie. Noii sefi au inceput sa importe plicuri din alte tari, mizind pe profit la revanzare. Si au inchis productia.
Afacerea a mers bine, in continuare. Chiar de la sine, as putea spune. Aceia dintre Sefi care au fost agresivi pe piata, hotariti sa vanda, nu au mai fost pe placul Patronului, care isi dorea oameni care "sa il asculte". A promovat oameni care scriau "corect" rapoarte, luau ideile Patronatului drept sarcini de Partid, si erau dispusi sa faca absolut orice pentru functia lor.
Si lucrurile au mers, un timp, bine. Oamenii aveau salarii decente, "sefii" aveau salarii mari, si fiecare dintrei ei profita de dezinteresul Patronului pentru situatia reala din firma, facind diverse manarii ba cu firmele care transportau plicurile importate, ba cu firmele care intretineau masinile de curierat, ba cu oricine era dispus sa le dea si lor o felie. Firma isi cumpara diverse, isi extindea mijloacele fixe, angajatii mergeau in excursii de scolarizare, sefii in concedii pe banii firmei, toata lumea era fericita. Patronul in primul rind, deoarece nu era nevoie sa il intereseze cum se obtin banii sau sa stie cum merge firma.
Si a venit "criza".
Vanzarile de plicuri au inceput sa scada, intai. Lumea nu mai cumpara plicuri cu ghiotura, ci angajatii trebuiau sa faca adevarate turnee ca sa le vanda, lucru cu prea putin succes, deoarece adevaratii vanzatori dintre ei fusesera dati afara pe motiv de "indisciplina" cu un an in urma, de sefii care aveau nevoie de oameni care sa taca, nu sa vanda, deoarece la acea vreme piata absorbea orice.
O data cu scaderea de la plicuri, firesc, a venit si scaderea de la transport. A doua mare lovitura, primit ca cu mirare crescuta de sefii atotstiutori.
In continuare, cheltuielile erau sus, sume enorme se cheltuiau fara nici o verificare iar lumea era, in particular, inca fericita.
Vazand vanzarile, sefii intra in panica. Realizeaza ca Targetul impus de patron, ca si venituri pentru el, nu mai poate fi atins. La prima sedinta cu Proprietarul, incearca sa deschida o discutie, taiata brusc de Patron: "Nu ma intereseaza! Va descurcati!"
Panica! Oroare! Dezastru!
Cum sa rezolve? Sa vanda mai mult? Cu ce oameni? Unde?
Cu o luna inainte dadusera afara ultimii doi vanzatori de teren, angajind in loc doi vanzatori la tejghea. Pe jumate de suma platita la salariu. Actualii vanzatori habar nu aveau CUM sa vanda pe teren. Ei stiau sa "vanda" la telefon, adica sa preia comenzi de la alte firme sau clienti.
Iar suma lipsa trebuia scoasa de undeva.
Cum sa faca, cum sa dreaga? Totusi, sa nu isi distruga veniturile si privilegiile lor, in favoarea Patronului? Iar revelatia a venit brusc:
"Taiem din cheltuieli"!
Dupa o lunga analiza a situatie, au decis ca singurul loc de unde se poate taia, si masura poate fi prezentata ca o reusita, sint salariile angajatilor.
O vreme a mers. Insa Chinezii care fabricau plicuri au scumpit marfa. Combustibilii s-au scumpit. Masinile de transportat plicuri s-au invechit. Chiar cheltuielile firmei, in consecinta, au crescut.
Dupa o sedinta fulger intre Sefi, s-a gasit inca o solutie magica:
"Disponibilizam"!
Si au disponibilizat. De peste tot, de ochii lumi, deoarece, in fapt toti angajatii avind cite o pila, s-a dovedit o masura greu de luat, si scandalul a fost amplu, alai si ITM. Si amenzi. Actiuni urmate de o razbunare la salarii a Patronului, pe angajatii nerecunoscatori.
Oamenii devenisera apatici, veneau la serviciu fara nici un chef, mai vindeau sau transportau doar daca era necesar. Dar nimeni nu pleca. Situatie care a convins sefii ca salariile erau "reale" si justificat de mari.
Dar vanzarile scadeau, sinistru de rapid. Sefii incep sa apeleze la credite pentru a plati furnizori, si serviciile de care beneficia firma, chiar si rate la diverse utilaje sau comoditati achizitionate. Apar probleme serioase de plata, inclusiv catre creditori. Angajatii incep sa plece de la sine.
Se mai incheie un an. Si Patronul si verifica profitul. Care, in acest an, e aproape inexistent. Iar el are rate, are sotie si copii, amante si prieteni de intretinut. Si nu mai are cu ce.
Convoaca o mare sedinta. Descopera ca are un sef la fiecare angajat. Descopera ca cheltuie dublu decit produce. Descopera ca e dator vandut. Descopera si ca factorul "competenta" a fost omis din contractele de munca. Descopera ca Firma Lui a devenit afacerea de familie a altora, pe care nu-i mai poate pedepsi, deoarece nu are in baza a ce.
Timp in care unul dintre creditori declanseaza procedura de intrare in Faliment, pe baza de neplata.
Firma se inchide. Toti pleaca acasa. Unii via Tribunal, unde rezolva toata tevatura cu o spaga bine plasata, si pleaca si ei acasa. Creditorii iau teapa, si intra in faliment si ei.
TOATA LUMEA SE INTREABA CUM A FOST POSIBIL SA SE INTAMPLE ASTA, LA FINAL.
***
Chiar, voi ce credeti? Ce a distrus Firma? Angajatii, nu e asa? Cei care au avut salarii nesimtit de mari...
***
Am scris acest post intr-o dimineata timpurie, dupa ce am constatat inca o data ce ziaristi imbecili are tara asta... Iar orice asemanare cu persoane sau intamplari reale e pur intamplatoare.
LATER EDIT:
Mi-am permis sa preiau o bucatica de pe blogul unui om pe care il citesc, si sa o transcriu aici:
"Alegeti “Run”, la toate ferestrele ce apar după ce apăsati pe link-ul de mai jos. Asta nu înseamnă că veți fugi undevă. Înseamnă doar că, la un moment dat, fereastra la care bateti vi se va deschide și veti avea acces la frumosul din petrila adormita"
Accesati Link-ul. Merita!
O Firma. Care producea...plicuri. In anii '80, secolul trecut deja, exportau binisor, spre gloria partidului. Indeplineau planuri socialiste. Si erau gloriosi.
Si a venit revolutia. Cu privatizarea ei. Iar Firma a fost privatizata catre secretarul de partid al intreprinderii, singurul cu destui bani pentru a o cumpara.
Activitatea a inflorit, plicurile se vindeau. Si a venit momentul ca Firma sa se extinda. Ales a fost domeniul curieratului, in ideea ca produceau si plicurile in care oamenii isi ambaleaza scrisorile.
Inca o mare reusita la activ, oamenii scriau scrisori de zor, le ambalau in plicurile firmei, si le transportau tot cu firma. Incet-incet, oamenii angajati in Firma au prins bunastare, toata lumea era fericita. Sefii batrini au fost schimbati treptat cu o Tinara Garda (ma rog, un pic mai tinara).
Timpul a trecut. Statul a asprit regulile si amenzile la productie. Noii sefi au inceput sa importe plicuri din alte tari, mizind pe profit la revanzare. Si au inchis productia.
Afacerea a mers bine, in continuare. Chiar de la sine, as putea spune. Aceia dintre Sefi care au fost agresivi pe piata, hotariti sa vanda, nu au mai fost pe placul Patronului, care isi dorea oameni care "sa il asculte". A promovat oameni care scriau "corect" rapoarte, luau ideile Patronatului drept sarcini de Partid, si erau dispusi sa faca absolut orice pentru functia lor.
Si lucrurile au mers, un timp, bine. Oamenii aveau salarii decente, "sefii" aveau salarii mari, si fiecare dintrei ei profita de dezinteresul Patronului pentru situatia reala din firma, facind diverse manarii ba cu firmele care transportau plicurile importate, ba cu firmele care intretineau masinile de curierat, ba cu oricine era dispus sa le dea si lor o felie. Firma isi cumpara diverse, isi extindea mijloacele fixe, angajatii mergeau in excursii de scolarizare, sefii in concedii pe banii firmei, toata lumea era fericita. Patronul in primul rind, deoarece nu era nevoie sa il intereseze cum se obtin banii sau sa stie cum merge firma.
Si a venit "criza".
Vanzarile de plicuri au inceput sa scada, intai. Lumea nu mai cumpara plicuri cu ghiotura, ci angajatii trebuiau sa faca adevarate turnee ca sa le vanda, lucru cu prea putin succes, deoarece adevaratii vanzatori dintre ei fusesera dati afara pe motiv de "indisciplina" cu un an in urma, de sefii care aveau nevoie de oameni care sa taca, nu sa vanda, deoarece la acea vreme piata absorbea orice.
O data cu scaderea de la plicuri, firesc, a venit si scaderea de la transport. A doua mare lovitura, primit ca cu mirare crescuta de sefii atotstiutori.
In continuare, cheltuielile erau sus, sume enorme se cheltuiau fara nici o verificare iar lumea era, in particular, inca fericita.
Vazand vanzarile, sefii intra in panica. Realizeaza ca Targetul impus de patron, ca si venituri pentru el, nu mai poate fi atins. La prima sedinta cu Proprietarul, incearca sa deschida o discutie, taiata brusc de Patron: "Nu ma intereseaza! Va descurcati!"
Panica! Oroare! Dezastru!
Cum sa rezolve? Sa vanda mai mult? Cu ce oameni? Unde?
Cu o luna inainte dadusera afara ultimii doi vanzatori de teren, angajind in loc doi vanzatori la tejghea. Pe jumate de suma platita la salariu. Actualii vanzatori habar nu aveau CUM sa vanda pe teren. Ei stiau sa "vanda" la telefon, adica sa preia comenzi de la alte firme sau clienti.
Iar suma lipsa trebuia scoasa de undeva.
Cum sa faca, cum sa dreaga? Totusi, sa nu isi distruga veniturile si privilegiile lor, in favoarea Patronului? Iar revelatia a venit brusc:
"Taiem din cheltuieli"!
Dupa o lunga analiza a situatie, au decis ca singurul loc de unde se poate taia, si masura poate fi prezentata ca o reusita, sint salariile angajatilor.
O vreme a mers. Insa Chinezii care fabricau plicuri au scumpit marfa. Combustibilii s-au scumpit. Masinile de transportat plicuri s-au invechit. Chiar cheltuielile firmei, in consecinta, au crescut.
Dupa o sedinta fulger intre Sefi, s-a gasit inca o solutie magica:
"Disponibilizam"!
Si au disponibilizat. De peste tot, de ochii lumi, deoarece, in fapt toti angajatii avind cite o pila, s-a dovedit o masura greu de luat, si scandalul a fost amplu, alai si ITM. Si amenzi. Actiuni urmate de o razbunare la salarii a Patronului, pe angajatii nerecunoscatori.
Oamenii devenisera apatici, veneau la serviciu fara nici un chef, mai vindeau sau transportau doar daca era necesar. Dar nimeni nu pleca. Situatie care a convins sefii ca salariile erau "reale" si justificat de mari.
Dar vanzarile scadeau, sinistru de rapid. Sefii incep sa apeleze la credite pentru a plati furnizori, si serviciile de care beneficia firma, chiar si rate la diverse utilaje sau comoditati achizitionate. Apar probleme serioase de plata, inclusiv catre creditori. Angajatii incep sa plece de la sine.
Se mai incheie un an. Si Patronul si verifica profitul. Care, in acest an, e aproape inexistent. Iar el are rate, are sotie si copii, amante si prieteni de intretinut. Si nu mai are cu ce.
Convoaca o mare sedinta. Descopera ca are un sef la fiecare angajat. Descopera ca cheltuie dublu decit produce. Descopera ca e dator vandut. Descopera si ca factorul "competenta" a fost omis din contractele de munca. Descopera ca Firma Lui a devenit afacerea de familie a altora, pe care nu-i mai poate pedepsi, deoarece nu are in baza a ce.
Timp in care unul dintre creditori declanseaza procedura de intrare in Faliment, pe baza de neplata.
Firma se inchide. Toti pleaca acasa. Unii via Tribunal, unde rezolva toata tevatura cu o spaga bine plasata, si pleaca si ei acasa. Creditorii iau teapa, si intra in faliment si ei.
TOATA LUMEA SE INTREABA CUM A FOST POSIBIL SA SE INTAMPLE ASTA, LA FINAL.
***
Chiar, voi ce credeti? Ce a distrus Firma? Angajatii, nu e asa? Cei care au avut salarii nesimtit de mari...
***
Am scris acest post intr-o dimineata timpurie, dupa ce am constatat inca o data ce ziaristi imbecili are tara asta... Iar orice asemanare cu persoane sau intamplari reale e pur intamplatoare.
LATER EDIT:
Mi-am permis sa preiau o bucatica de pe blogul unui om pe care il citesc, si sa o transcriu aici:
"Alegeti “Run”, la toate ferestrele ce apar după ce apăsati pe link-ul de mai jos. Asta nu înseamnă că veți fugi undevă. Înseamnă doar că, la un moment dat, fereastra la care bateti vi se va deschide și veti avea acces la frumosul din petrila adormita"
Accesati Link-ul. Merita!
Pestele de la cap se impute... conducerea romaneasca se comporta ca un patron de paie. Cred ca falimentul era previzibil pentru toata lumea, dar si angajatii romanasi sunt indolenti. Toti s-au complacut.
RăspundețiȘtergere