Educatia de acasa

Educatie.
Formala, non-formala, informala.
Cel mai adesea, se ia in discutie prima. Desi, cea mai importanta, la baza caracterului si comportamentului individului, este ultima. Pentru ca dincolo de ce te invata scoala, trebuie sa inveti sa respecti Educatia ca principiu. Si asta ar trebui s-o inveti, inca din primii ani, acasa. Ne miram intr-una de cat de needucati sunt adolescentii de azi, de cat de slab pregatiti sunt elevii si studentii, de cat de incompetenti sunt tinerii absolventi. Ne intrebam cine ne va plati noua pensia, pe mana caror medici ne vom lasa la batranete, ce fel de indivizi vor conduce statul cand vlastarelor de azi le este greu sa deschida o carte, sa emita judecati de valoare fara a fi ceva copiat sau memorat de pe net... Ne miram de creierele goale sau ravasite, radem de confuziile si perlele pe care le scot intr-o conversatie, ne lamentam ca nu stiu mai nimic despre autori care noua ne erau atat de familiari, nu pricepem de unde vine acest refuz in a explora etc. Si totusi... A cui este vina? Oare numai a unui sistem de invatamant, ravasit si inconsecvent, in care presteaza mai bine sau mai rau, indivizi (unii pasionati, altii blazati si toti, laolalta, demotivati), contra unei sume oarecare?? Sau, in primul rand, a celor de acasa, care trebuiau sa-i invete valorile primordiale, printre care respectul pentru carte, pentru scoala, pentru tot ceea ce ii inconjoara? Cine iti pune pentru prima oara creionul in mana? Cine iti spune prima poveste? Cine te invata sa protejezi lucrurile si sa nu ranesti oamenii? Cine te invata sa comunici? Sa asculti si sa te exprimi? Sa accepti si sa refuzi? Cand sa accepti si cand sa refuzi? Care sunt indatoririle de baza ale unui om? Comportamentul si indeletnicirile lui firesti? Cine iti incita, pentru prima oara, curiozitatea si iti deschide drumurile? Toate ar fi trebuit sa inceapa inainte cu mult de scoala... nu credeti?