Scuze publice, adresate domnilor Boc, Basescu, etc.

Imi cer scuze, in mod public, domnilor Boc si Basescu, doamnei Udrea, domnilor Antonescu si Ponta. Ca un mic roman ce sint, i-am injurat, ironizat, certat si dezavuat. Mi-am arogat acest drept, in urma unor taxe platite, unor CAS-uri sirguincios date ani la rind si in urma dreptului ca cetatean al acestei tari de-a fi condus corect. Imi cer scuze. Nimic din ceea ce am facut, in mod corect, ca platitor de taxe, NU justifica deranjarea obrazului fin al domniilor lor cu vorbe scarbavnice. Sint un om rau, nu inteleg ca de fapt si ei sint niste slujbasi, si ca e posibil sa aibe alti patroni decit mine. In calitatea mea de roman nascut in aceasta tara, am cazut in pacatul trufiei, si am crezut ca am si unele drepturi. Daca voiam sa am drepturi, trebuia sa ma nasc in alta parte, doar nu mai sint vize si poti merge oriunde in Europa sa te nasti. Cucernicia gestului de-a da celor care si asa au prea mult mi-a scapat, e o carenta de educatie grava, care ma face o persoana abjecta si daunatoare societatii. E firesc, parintii mei, asa cum au fost, unul inginer, celalalt expert de arta, m-au tinut in mod antisocial primii 7 ani de viata acasa, si, mai mult, mi-au indus niste valori gresite legate de viata sociala in aceasta tara. Justa ar fi fost o educatie bazata pe scoala vietii si, eventual, un liceu de marina, ca o incoronare a studiilor sociale. In acest fel as fi invatat temeinic obligatia pravoslavnica de-a da fara a intreba, obligatia intoarcerii celuilalt obraz, virtutile minciunii, falsitatii si ipocriziei. Nu am avut acest noroc, am fost educat la o scoala germana, unde am capatat scarbavnicele deprinderi capitalisto-civice, total nepotrivite pentru viata din aceasta tara, abjecte, si complect stanjenitoare pentru cei care, in mod justificat, prin vointa poporului, ne conduc. Nu e tirziu, insa. Imi cer scuze, si promit sa ma tratez. De astazi, omul-lup se va transforma in omul-miel. Sint cam Praf, nu?