luni, 5 aprilie 2010

PATOLOGIE, DIAGNOSTIC SI REMEDIU...
















De cand refuz sa tac, mi se spune ca sunt nesimtit... Am tacut multa vreme. Si atunci eram luat de fraier. In Romania oricum ai face nu este bine... Misto-ul. Ah misto-ul. Aceasta strategie de satra implementata pana la nivel de stat... Suntem bolnavi. Cronic. Suntem muribunzi. Dar avem gura mare.In continuare. Refuzam sa ne ducem la doctor de frica diagnosticului...

Un lucru este cert pentru mine: nesimtirea se foloseste in ascensiune exact de bunul nostru simt. Eu?!! Am tolerat si am asteptat destul. Patruzeci de ani nu este putin timp. Iar daca mi-am pierdut rabdarea nu imi cer iertare...

Ar trebui sa o faca multi altii... Aceia care traiesc si vad realitatea cu ochii lor dar se afla in stadiul de negare sau pur si simplu o ignora crezand ca asa se vindeca boala... De parca ar fi o simpla raceala...

Am dreptul sa fiu revoltat si intolerant fata de nesimtire. Asta nu ma face nesimtit ci doar incisiv... Cand ma poticnesc cer ajutor. Nu oblig pe nimeni sa mi-l dea. Nu mint in acest scop si nu ma lepad de lucrurile in care cred...

Egoismul este deja atat de intiparit in oameni incat, asa cum spuneam adesea citand un pasaj biblic, nimeni nu mai incearca sa inteleaga cu adevarat pe nimeni... Empatia dispare... Odata cu ea si dragostea fireasca...

Desigur ca intr-o lume cu susul in jos in care majoritatea s-a decis initial sa tolereze nesimtirea pentru ca mai apoi sa nu o bage in seama eu as putea sa par nesimtit... Pentru ca nu tac. Pentru ca ii spun curvei curva. Pentru ca nu tolerez homosexualitatea la fel cum nu cred ca anusul contra naturii este ceea ce ar trebui sa avem cu totii...

Singuratatea este astazi pentru mine o binefacere. Ma ajuta sa raman limpede la cap si sa fiu mai putin legat de de acest MATRIX cu o patologie complexa... Asta inseamna ca sunt implicit mai putin controlabil de catre sistem... Iar oile dint tarc privesc nedumerite cum imi permit sa zburd pe campii fara sa patesc nimic. Lor li s-a spus ca sigur le papa lupul acolo si au crezut...

"Daca vrei sa fii ciobanul nu te comporta ca oile". Asta este motto-ul meu. Nu ma vand. Spun ce cred. Asta nu e nesimtire. Dimpotriva. Este bun simt si respect. Fata de tine. Fata de cei din jur. A nu juca teatru.

Mare lucru in ziua de azi. A nu fi fals. A nu fi doar un ambalaj. Spun EXACT ceea ce simt. Nu imprumut ideile nimanui decat daca rezonez cu ele. Nu vreau sa fiu in trend cu restul lumii numai ca sa fiu acceptat undeva cumva... De obicei unde e gloata mare este si prostia la ea acasa...

Diferenta intre oaie si porc este aceea ca oaia daca intra in noroi fuge de el, pe cand porcul se mai tavaleste o tura... Ma bucur sa vad ca persoana mea starneste controverse. Stiu ca am ceva de spus si ca ce spun sau cum spun ce spun atrage atentia. la randul meu eu ii admir pe altii... Dar, in ceea ce scriu eu o sa fiu si mai atent. Si mai incisiv. Si mai organizat. Ca sa se topeasca cutezanta nesimtirii. Si nesimtirea cutezatoare...

Ca nu toti sunt fericiti cand li se reaminteste ca totusi exista ierarhii create pe anumite criterii, cuantificabile, fixe, in care cei mai multi NU se incadreaza, cand imparti lumea intre oameni cinstiti si hoti, intre morali si curvari, intre prosti si educati este fix problema personala a fiecaruia. Ierarhiile acestea si criteriile de analiza exista. Si romanul trebuie sa invete ca nu toti sunt la fel de destepti, ca nu toti sunt la fel de calificati si ca trebuie sa respecte valoarea si talentul pe care ei nu il au. Inainte de toate.

Avem probleme aspre. Care nu mai pot fi rezolvate cu duhul blandetii. Nu sunt nesimtit. Si nici needucat. Asa le place unora sa creada. este unica justificare probabil pentru modul in care isi traiesc ei viata. Sau poate ca ei nu inteleg pusr simplu. Nu stiu care este realitatea. Nu-i cunosc suficient de bine... Dar sunt satul. Si revoltat. O revolta legitima. Traim mizerabil... In gri... Inconjurati de oameni mici si meschini... De tactica omului prost: "Daca bag capul in pamant poate nu mi se vede fundul..."

Oooo, da! Pentru mine, astazi, in Romania, singuratatea este o binecuvantare!!! Si am ales sa am in casa oglinzi ce nu deformeaza realitatea. Blogul meu este al meu... Sunt opiniile MELE, ideile MELE sau cele pe care le-am adoptata dupa o temeinica cercetare.

Postez comentariile acelora care merita sa posteze dupa criterii prestabilite de mine, criterii ce nu suporta modificari radicale decat arareori... Pentru ca e blogul MEU... Simplu nu?!! Va pup pi tati astia care ati vrea sa spurcati si acest loc al meu numai pentru ca al vostru este gata spurcat... Uite ca nu mai este asa de simplu... Nu va permit! O zi faina tuturor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu