(impresii) Ten Years After

Aseara, Sala Palatului a stat din nou sub semnul rockului, mai exact ca sa il parafrazez pe prezentator (da! a fost cu prezentator), am avut parte de „doua rockereli” .. pana la 10 si ceva care a devenit 10 jumate.

Trupa nu face parte din ce asculta generatia mea, nici pe departe .. but i don’t fucking care. De cativa ani buni, pe langa „rautati” am dezvoltat o pasiune si pentru blues si rock-ul mai vechi asa :P …iar pe ei i-am descoperit prin intermediul Alvin Lee si, pentru ca destule informatii prezentau Alvin Lee and Ten Years After nu m-am gandit la ei ca trupa de sine statatoare pana am citit un articol care m-a „desteptat” si a facut putina ordine in mintea mea.

In decembrie cand a nins prima data si eu ma luptam cu nametii prin centru am vazut afisul concertului, m-am intors, l-am studiat, am vazut de unde se cumpara bilete si pentru ca tot eram in zona m-am dus si mi-am luat…ce-i drept mai in spate, mai ieftinache, buget de criza si multe concerte la care mai vroiam sa imi iau bilet.

Stiti cum e cu organizatorii pe care ii cunosti si cu aia pe care nu ii cunosti? Ca poti sa iti iei teapa sau nu? Nici aici nu stiam organizatorul si despre concert in sine mai mult decat afise si cateva articole nu am vazut sa fie….dar pe acelasi principiu ca la Vaya con Dios … a fost exceptional, cum sa zic…fix de unde nu te astepti, de acolo primesti TOT.

La concertul asta nu am carcotit, era un dream come true pentru mine si astfel ca m-am abtinut de a da cu bata in balta prea mult….dar acum nu ma mai opreste nimeni :P ….sala a fost plina pentru ca era un nume cunoscut, cu rezonanta si lumea s-a inghesuit si ca sa dea bine iar biletele nu erau pentru oricare buzunar. Aseara insa, pot spune cu mana pe inima ca cei care au fost in sala (erau si randuri goale) stiau exact ce se va canta pe scena, marea majoritate si-au lasat „gadget-urile” .. de fapt stai ce zic…cei care au venit, au venit sa asculte muzica, sa asculte rock (multi sa isi aminteasca si de tinerete)…nu sa se concentreze pe hai sa filmez, cum a fost la Rea.

Tot aseara eram bucuroasa ca, pentru prima data nu o sa aud replica „te duci in aglomeratie, vezi ca circula viroze” …eu insami eram un bag of germs…bucuria nu a durat mult pentru ca in sala erau destui ca mine.

Nu a fost imbuleaza la intrare, nimeni nu isi cauta locul aiurit (poate si pentru ca erau ca mine tranchilizati de pastile)… pe acorduri de blues lumea isi gasea locul linistit in sala…am vazut si cativa tineri ca mine, ceea ce e foarte bine … dar marea majoritate erau la a doua tinerete :D , cu plete albe sau carunte. Pentru mine, faptul ca vad si astfel de oameni iesind si bucurandu-se diverse evenimente imi produce un soi de uimire, e ceva nou .. mai ales pentru ca ai mei parinti nu sunt asa.

Concertul a inceput cu trupa Riff, trupa veche, romaneasca, mediatizata iar prin canale care nu ajung la publicul tanar desi ar trebui…plus ca au si o voce tanara si noua acum.

Filmari nu am gasit cu ei pe net dar dupa cum incepusera sa coboare „tinereii la varsta a doua” pentru a ocupa locurile libere din fata…a fost fain….sunt convinsa ca multi si-au reamintit de timpul in care nu erau chinuiti de reumatism :P

Sunetul a fost fantastic si luminile la fel, nu mi-a traumatizat nimeni vederea, nimeni nu a aprins luminile in mini pauza dintre trupe…ba mai mult, prezentatorul a revenit pe scena si a incercat sa intretina atmosfera, a vorbit chiar si de organizatori si a recunoscut (la modul sincer) ca de abia asteapta sa vada trupa Ten Years After…mai mult nu s-a abtinut sa zica si despre faptul ca dupa concert, trupa va fi la etajul 1 in spatele lojei oficiale pentru discutii, autografe si toate cele …. s-a scuzat pentru acest „spoiler” ca poate multi nu stiu engleza si nu o sa inteleaga ce va spune trupa.

Interesant e ca trupa in sine a incercat sa incropeasca ceva cuvinte in romana ..foarte sweet momentul in care tobosarul s-a scuzat pentru posibile cuvinte stalcite ca „i dont’t speak bucuresti …pardon roumanian”.

Dar ajunge cu atatea paranteze :P

Ten Years After a urcat pe scena undeva pe la aproximativ 8 jumate, noua formula cu Joe Gooch la voce si chitara fiind exceptionala.

Au trecut in revista destule piese, au comunicat cu publicul (ceea ce e un must dpdv meu) si au dat impresia ca s-au simtit foarte bine la noi .. „so much crowd”

Hear me Calling, I’m going home, I’m coming on, Good morning little school girl, I can’t keep from crying, I’d love to change the world, 50,000 mile beneath my brain, Love like a man, Choo choo mama, dar si altele care acum nu imi vin in minte … plus ceva piese de pe ultimul album din 2008 parca (care la fel, au sunat foarte bine) ….au fost cantate aseara, au ridicat sala in picioare si au primit aplauze (la sfarsit de piesa, progres enorm pentru romanica).

Am avut parte chiar si de un solo la tobe, intitulat „the hobbit” si dupa spusele lor compus „long time before the book and even the movie”

The Hobbit

p.s. s-a auzit mult mai bine in sala

Iarasi mi-a placut introducerea piesei 50,000 miles beneath my brain … „do you like psychedelic music?” ..un rumor de bine prin sala ….”yes, now it’s safe to say that”

Filmari de la concert am gasit pe net, cei putini care au avut un aparat de filmat au urcat piesele pe youtube…..si pentru ca ceea ce zic eu nu reda foarte bine ce a fost in sala, fiind o parere extrem de personala….mai bine las filmarile sa vorbeasca :D

I’m going home

I’m coming on

Angry words

King of the blues

De asemenea si: 1; 2; 3 :D ; 4; 5; 6 :D ; 7