M-am trezit cu cateva dimineti in urma cu gandurile zbatandu-se haotic prin hatisul sinaptic... Si mi-am dat seama dupa prima sorbitura de cafea ca nu pot stapani miscarea browniana ce s-a instalat... Cu alte cuvinte nu mai am inspiratie...
Am citit zilele acestea pe un blog una dintre scrisorile lui Eminescu catre Titu Maiorescu... Si sunt inca in stare de buimaceala... Eminescu cel condamnat postum la eternitate a fost mereu hartuit in timpul vietii de incapacitatea de a face compromisuri... Iar protectoratul unui ministru al culturii l-a ajutat doar ca sa se mentina la nivelul unei mizere supravietuiri...
Si mi-a revenit in minte gandul ca prea rar in istorie am stiut noi romanii sa pretuim genialitatea si starea de agregare in care se afla omul creativ... De aceea Brancusi este trecut la muzeul din New-York ca artist francez de origine romana... De aceea Coanda a pornit motorul cu reactie in Franta...
Aud astazi de terenuri de golf si de transformarea celei mai mari cladiri civile din lume in mall... Idei idoate ale unor oameni mici si mototoliti de propria lor ignoranta...
Oamenii care de fapt sunt embleme ale Romaniei si romanismului sunt tinuti in umbra si rareori sunt scosi de la naftalina... Mai toti au ales sa plece din Romania ori si-au castigat suficient de mult respect in afara tarii pentru ca sa fie intangibili aici...
Monumentele care atesta originile noastre istorice stau sa se prabuseasca peste noi, lasand in urma instaurarea uitarii in praful ruinelor a putinei glorii romanesti cunoscute de-a lungul a doua mii de ani de istorie...
Iar noi romanii avem in acest timp multe de facut: ne scarpinam in dos ori de cate ori trebuie sa facem ceva, complicam ceea ce este simplu pentru ca sa parem mai catolici decat papa, si practicam sportul nostru preferat: omoratul caprelor de prin vecini...
Stau si ma uit tamp la monitorul din fata mea... Dupa aproape douazeci de mii de vizionari a peste patru mii de romani din Romania, doar 0,4 la suta au spus ca vor sa faca ceva. Si acesti 0, 4 procente sunt dintre cei care inca mai cauta si scormonesc in cautarea unei solutii...
Oare cum ar arata procentul asta la un sondaj in care romanii ar raspunde sincer (o utopie desigur)?... Oare merita sa te mai zbati cand majoritatea a capitulat si s-a aruncat cu entuziasm in mocirla hada o imbecilitatii?
Eu as vrea sa mai incerc. Nu pot crede in ruptul capului ca fac parte dintr-o adunatura de mamaligari sau carnatari in care ratiunea nu isi mai face auzita vocea. Dar eu si cu mine ne certam: logica dorintei si pragmatismul logicii...
Prima spune: trebuie sa faci ceva daca esti om iar a doua ma intreba cu cine, de ce si mai ales: PENTRU CINE?!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu