Prizonieri in inchisoarea prejudecatilor

De curand am auzit o fraza care m-a pus pe ganduri.
"S-ar putea ca ai mei sa nu te placa, nu esti din regiunea noastra."
Am simtit durere, revolta, frustrare. Mi-au trecut prin cap ganduri de renuntare, de fuga. Dar si de razvratire, de lupta. Pentru ca stiu ca ar merita. Sa fiu vinovata ca nu m-am nascut intr-un anume loc? Sa fiu vinovata ca indraznesc sa-mi caut un fericirea in alta parte? De parca lucrurile astea se planifica. De parca lucrurile astea au granite. Unde este granita mea? Pana unde am voie sa ma indragostesc? Nu trebuie sa depasesc judetul? Regiunea? Tara? Trebuie sa ma incadrez in niste tipare prestabilite pentru a fi acceptata? Dar cei care le-au stabilit oare le-au respectat? Intotdeauna? Cu ce drept ceilalti se amesteca in viata noastra? Pana unde sa-i lasam, daca totusi o fac? Intrebari care asteapta raspuns.
A fost doar un mic exemplu.
Cu siguranta, ne lovim prea des de situatii in care unii ne judeca inainte de a ne cunoaste. Nici macar nu ne dau si nu-si dau sansa de a o face. Purtam o eticheta pentru ei. Suntem stigmatizati. Venetici. Auslanderi. Persona non-grata.
Prejudecatile ne impiedica sa vedem, sa auzim, sa simtim, sa cunoastem, sa ne deschidem. Sunt inchisoarea mintii noastre. Cine le are, n-are decat sa traiasca cu ele. Isi merita zabrelele. Mai rau este cand devin inchisoarea fericirii celorlalti...
Poate daca am renunta la prejudecati, am gasi solutii problemelor noastre si am fi putin mai liberi...