PLOAIA

in Campina-cer gri, aer taios, vint ce-ti zboara pletele in toate directiile, oameni grabiti, ciini nepasatori, pisica mea toarce pe centrala, haina de blana se zgribuleste in cuier pe umerasul roz de satin.

in Bucuresti-cersetorii stau sub pungi imense de plastic dar nu se urnesc de la locul pomenii, in cimitire iarba miroase a ud si mormintele a proaspat sapat si a morti vii, baltile se oglindesc pe hainele doamnelor proaspat spalate, soferii nervosi isi curata parbrizul de zor pentru a vedea 10 secunde pina cind murdaria ploii le inunda din nou, depresie, cafea tare pe birou, surf siteuri porno, sau cu bancuri la job din razbunare fata de patronul nesimtit, fata de colegii scormonitori, fata de tine ca accepti toate astea.

la Berlin-copiii curiosi isi itesc ochisorii de sub acoperisul de plastic al atasului de bicicleta, frunzele pomilor miros imbietor de te fac sa vrei sa le maninci, cizmele de cauciuc Burberry sar indeminatic peste balti, caldura de la Kebabul din colt te imbie la o pauza de 15 minute, te plimbi pe cheiul riului Spree si ajungi la Anker Klause unde stai juma de ora ca sa te incalzesi cu o tequila berlineza, cu zahar brun si portocala, iesi, zimbesti riului si te indrepti spre casa cu plafon inalt si lambriuri de lemn unde caldura iti este asigurata de prieteni.

la Ierusalim-binecuvintata ploaie dupa 6 luni de seceta continua, spala-ma, curata-ma, miluieste-ma, linisteste-mi nervii incordati de arsita soarelui ce ne incita la sex salbatic, batai violente, ura si dans nebun noaptea. Patrunde-mi corpul, spiritul si inima, uda-ma, poseda-ma ca un amant necunoscut cu fata ascunsa, indruma-mi pasii spre Parcul Morii plin de flori acum, cu arborii ce se indoaie de ghirlande de flori, cu casele acoperite de buchete de bougainvillea, cu oamenii care te privesc incercind sa-ti intre in suflet si trup.

in Maroc-ploaia biciueste nemilos Oceanul Atlantic si acesta ii raspunde mugind din strafunduri si ridicindu-si valurile zeci de metri la digul din Casablanca. Moscheea lui Hassan II nepasatoare isi oglindeste dantela de marmura alba in apele adinci ale oceanului stiind ca nici el nu poate sa faca sa dispara eternul Nume al lui Allah, murmurat cu credinta sau strigat cu lacrimi vinerea in timpul rugaciunii mari.