Pe puncte. Acum.

Biblia.
O carticica impusa de Biserica ca ghid al credintei. Pentru a impune standarde credintei. Si pentru a definii MODUL in care e permis sa crezi. Si pentru a defini o ierarhie. A legaliza o institutie. Desigur, exista foarte mult exemple pozitive in ea. NU inseamna insa nici pe departe ca ar fi singurele exemple posibile. Insa ne invata clar un lucru. INTERPRETAREA exemplelor si dogmelor e bine sa fie privita prin prisma intelepciunii, nu a interpretantilor. Sau a interpretilor. Cartile de istorie de pe vremea impuscatului ar fi trebuit sa ne aminteasca de asta.
In rest..."binecuvintati fie cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor!"
***
22 (Oamenii n.a.) S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
Nebunia e in mare parte chestie de punct de vedere. Aici nu ma refer la cea clinica. De multe ori un punct de vedere opus e catalogat drept nebunie. De multe ori oameni care au schimbat mersul lumii au fost catalogati drept nebuni, de specialisti in dogme.

23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
Primii care au facut asta au fost tocmai Bisericile, ca institutii. De orice religie.

24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
Fiecare e liber sa faca ce vrea. Desigur, ideea liberei dorinte e cam potrivnica dogmelor...

25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Cei ce s-au inchinat, s-au inchinat la ce li sa pus in fata. Oops, cine le-a pus in fata?

26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
Care e menirea femeilor...? Fabrica de copii, bucatareasa for ever...? Caci dupa ei, cam in colo da!

27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Ce au primit, se va vedea. BOR o tine de mult si bine asa. Ba chiar se complace, se pare!

28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Oamenii nu pot fi fortati. Punct.

29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
Asa au fost in totdeauna. E in firea omului.

30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
(...)

31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Nu imi aduc aminte CIND in decursul istoriei au fost altfel. Sau macar cind a fost BISERICA
altfel.

32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Nu e nevoie sa amintesc de inchizitie. Nu e nevoie sa amintesc de dijme. Nu e nevoie sa amintesc de politica. Nu e nevoie sa amintesc de "frina" pusa civilizatiei de biserica.
Ajunge doar sa amintesc de o dogma:
"Crede, si nu cerceta!"
***
Pappy, ma tem ca raspunsul la problema Bunului Simt nu se afla in biblie, religie sau biserica. Se afla poate in credinta. Poate. Dar in optica mea credinta nu are mare legatura cu Biblia. NU pot crede in ceva scris la 400 de ani dupa evenimente, sub imperiul unei timpurii politizari a bisericii de la Roma.
E prea probabil sa fi existat in jurul acelor ani un Om numit Iisus. Care sa fi fost ceea ce a fost. Dar daca a fost, in mod sigur nu a impartit oamenii. In alesi si mai putin... alesi.
Ma tem ca raspunsul la problema Bunului Simt se afla in noi.
In ceea ce facem.
In ceea ce nu facem.
In ceea ce stim ca e bine.
In ceea ce stim ca e rau.
In dorintele noastre.
In slabiciunile noastre.
In faptele noastre.
***
Insa ca sa vedem asta, trebuie sa ne cunoastem pe noi.
Iar asta sperie teribil omul de rind.
Caci isi cunoaste dorintele.
Si stie foarte bine ce e rau sau nu.
Insa cit poate pretinde ca nu s-a analizat, poate pretinde ca nu a stiut. Poate pretinde ca a fost..."confuz". Poate pretinde diverse care sa-i legitimizeze dorinta de rau. E invocarea lui de "legitima aparare", dupa nenorocitul de model american.
***
Dupa perceptele tale, eu nu pot pretinde ca sint "curat".
Nimeni nu e.
Cel ce pretinde asta minte, constient sau nu.
Pretind insa, sus si tare, ca incerc sa devin mai bun.
Acum mult timp am hotarit sa urmez o cale.
Asa cum e ea.
Buna sau rea.
Dar de la care sa nu ma abat.
Asta consider eu o dovada de BUN SIMT.
Nu ma consider mai rau ca altii din cauza ca nu am luat calea moralei turmei.
Incerc din rasputeri ca in relatiile mele cu alti oameni sa dovedesc Bun Simt, ca sa nu-i ranesc.
De cite ori vi sa intimplat sa mintiti din bunul simt de a nu rani pe altii?
Ajungem din nou la compromis, la raul necesar...?
***
Oameni.
Bunul Simt se afla in noi.
Avem curajul sa jucam dupa regulile astea?

***
PS.
Imi cer scuze pentru tonul ofensator fata de biserica. Sint constient ca e foarte posibil sa ranesc sentimentele unora. Imi cer scuze. NU ma razgindesc.