luni, 9 noiembrie 2009

Hail The Jack`s!

Nu prea ies afara din casa. Niciodata nu am fost fan al mall-urilor. Prin cluburi slava domnului am umblat mereu. Gurile rele (care sunt, desigur, extrem de ingrijorate pentru soarta mea) gasesc tot soiul de explicatii rautacioase. Si totusi...

Uneori am nevoie sa evadez, sa imi reincarc bateriile. Sa iau o gura de oxigen. Asa ca atunci cand o buna prietena de la Timisoara (persoana cunoscuta nu spui cine) si-a anuntat prezenta si dorinta de a ne revedea... "A double date" ar spune americanii... Am raspuns "Ura" la apel fara ezitare. A ramas pe sambata seara.

Cu locul de iesire nu mi-am batut tare capul. Nu am avut de ce. Aflasem de un loc nou. Locul nu era nou. Eu aflasem de el de curand... Lumea buna il stie. Si nu spune despre el. Cred ca din gelozie... E un fel de secret pe care doar consumatorul de muzica buna trebuie sa il stie... Asa ca, dupa obligatoria vizita la mall (nu am sa inteleg niciodata pierderea de timp, fara un scop anume, in aceste "bastioane" ale civilizatiei si culturii), deci, dupa plimbarea in mall-ul nou nout care avea aceleasi magazine ca si toate celelalte mall-uri din lume, ne-am infiintat la The Jack`s.

Destul de greu de ajuns pe roti, daca nu stii cum sta treaba cu sensurile unice in centrul Bucurestilor. Usor de ajuns dupa ce ai fost odata...
Am coborat treptele cu nerabdarea omului aflat pentru prima oara intr-o ambianta noua... Si primul obiect care mi-a atras atentia a fost pianul acela vechi, adus la viata noua printr-o plina de bun-gust, unica si geniala transformare a sa in bar.

Aveam rezervare. Era nevoie. Chiar era! Ii cunoscusem pe proprietarii clubului la un eveniment privat. Unde am cantat. Separat la inceput. Impreuna intr-un fericit final... Nu stiam nimic despre ei. Primul lucru care l-am aflat despre ei a fost ca sunt din Bulgaria. Toti trei. Doi frati si un prieten vechi. De fapt, trei prieteni buni inainte de toate. Nu ar fi nimic iesit din comun sa vorbesti despre prietenia a trei oameni. Doar a scris Dumas despre trei muschetari... Romantic... Trei muschetari... Dumas... La cei trei proprietari ai clubului The Jack`s m-a uimit faptul ca sunt prieteni vechi, si, surpriza: toti trei... canta. Da! Canta! Si o fac bine. Foarte bine.

Trei proprietari-artisti... O dulce raritate... Poate ca acesta este secretul succesului lor... Cei doi frati, canta la chitara bass si chitara. Cel de-al treilea prieten la clape. Asta nu ar fi inca nimic! Surprizele se tin lant daca esti prima sau a "ena" oara la The Jack`s. Pentru ca cei trei canta si vocal. Fiecare. Pe rand. Apoi impreuna. Intr-o savuroasa si intima armonie... Si de fiecare data ramai uimit. Chiar pot sa faca numai trei oameni sa sune si melodia asta? Romanul carcotas ar putea sa intrebe unde-i cu tobosarul... Dar tobele nu ar avea loc in spatiul acela intim. Asa ca sunt "organizate" electronic de ceea ce baietii numesc zambind "our japanese drummer". Si dintr-o data, cu vorbele astea de alint, electronica tinde sa devina prietenoasa...

Se canta blues. Se canta funk. Se canta rock. Si totul suna bine. Trei oameni. Si locul lor numit The Jack`s. Doar trei... Si suna a orchestra completa... Sunt prima oara la The Jack`s... Sigur nu e ultima... Trebuie sa plec... Nu vreau. Dar s-a facut ora cinci dimineata... Cand s-a facut asa de devreme?!!

Hail The Jack`s! Jos palaria! Pe bune!

2 comentarii:

  1. chiar m-ai facut curioasa..o sa vizitam curind

    RăspundețiȘtergere
  2. Merita! Sa ai grija sa faci o rezervare. Mai ales in weekend.

    RăspundețiȘtergere