Exprima-te!

Easy like a saturday foggy morning...
Si intru pe realitatea.net...
Unde gasesc urmatorul manifest:
"Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic."

...interesanta initiativa.
Dar din punctul meu de vedere fara nici un efect.
E doar o serie de lamentari pe care le stim cu totii.
De dorinte.
De refulari.
Tonul strica tot.
E un fel de: "hai sa strigam, dar in soapta, ca ne aud cei mari...".
***
*Noi nu ne facem, de obicei, auziţi. Nu vrem, fiindca in firea romanului e cultul vorbitului pe la colturi. Daca afirmi ceva sus si tare, s-ar putea sa fii responsabilizat, ceea ce nu se doreste. Chiar daca se doreste, frica ca celelalte oi sa te arate cu degetul pentru pacatul mortal numit curaj e mai puternica, se pare, decit mizeria sau saracia. De ce? Cine spune ca acestea sint singurele noastre optiuni indreptatite?

*Noi nu ieşim în faţă. Nu, cum sa iesim. Ne vede cineva, si poate ne amendeaza, ne pune sa platim, ne pedepseste. Anonimatul la caldurica e nirvana. Chiar daca caldurica e inexistenta. Noi ziceam ca nu era. Ca de la stramosii-stramosilor nostri citire, asa e. Iar traditia...

*Noi ducem, în tăcere, România în spate. Prolet. Iar clasa muncitoare merge in rai. Si-i va fi dat Raiul sa il care in spate. Nu care cumva sa zicem ceva. Ne nastem muti. Pe parcurs devenim si surzi. Incet-incet au altii grija sa si orbim. Dumnezeu ne-a dat urechi, ochi si gura. De ce preferam sa ne folosim doar mainile?

*Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum. Desigur ca e. Noi am impamintenit ideea "plicului". Asta in ciuda procentului din salariu platit pentru sanatate. Si cind sintem tratati cu sictir, ne uitam la o nenorocita de sora medicala ca la dumnezeu, in loc sa o dam un pic cu capul de perete, pentru a-i inocula ideea ca pe banii nostri e bine sa fim tratati uman.

*Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei. Chiar daca in mod voit, prin tacere si atitudine, contribuim la asta. Autoritatile ar face orice numai sa nu se atinga de Drumari si Transportatori. ca de acolo vine o buna parte a spagii din politica. Stim asta. Si tacem. Inseamna oare ca noi consideram asta just, ca si popor?

*Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste. Si privim asta ca pe un fel de divertisment, daca se poate si injurind profesorii care doresc sa fie platiti pentru munca. Deoarece, la vremea noastra am fost obligati sa facem teme pentru acasa. Multe. Prea multe comparativ cu dorinta noastra de huzur si lenea incomensurabila. Nu vrem sa fim invatati cum sa muncim. Cum sa lenevin aflam singuri, de la televizor.

*Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie. Pentru ca am ales un blid cu mici si o halba de bere. Cind a fost vorba sa votam. Deoarece asa am fost siguri ca perpetuam sistemul in care nu trebuie sa fii muncitor, doar sa mergi cu turma. Pina si animalele ii abandoneaza pe membrii turmei care nu tin pasul. Oare e asa de greu de inteles ca daca nu lucrezi cind trebuie, nici nu vei beneficia, cind trebuie? Nimeni nu plateste, de fapt, pe nimeni doar pentru ca exista.

*Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea. O avem in singe. O urim, dar sintem primii care o oferim. E componenta a sistemului economic romanesc. Tipam ca o urim. Dar o pretindem. Deoarece nivelul nostru de pregatire nu ne lasa sa castigam nimic altfel. Deoarece nivelul nostru de pregatire nu prea exista. Deoarece am ales noi sa nu existe.

*Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri. Si, in sinea noastra, ne bucuram. Caci ei sint eroii nationali ai zilelor de astazi. Banii nemunciti au fost intotdeauna tentatia suprema pentru rromani. Inca din povesti, era adulat hotul. Era, si e in continuare privit ca un erou cel ce fura lemne, si infierat propietarul padurii. Insa cind hotul se seveste de la noi, nu mai e asa de funny, nu?

*Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei. 50 de ani de comunism ne-au invatat ca asa e mersul. Ne-a placut, ne-am complacut. Acum ne plingem. De ce intotdeauna ne plingem de propria prostie, ca si popor? Deoarece am descoperit ca prostia e comoda? Iar munca si gindirea nu? Cine zice ca trebuie sa fim comozi pentru o clica de hoti? Sau ne complacem noi in ideea asta?

*Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă. Dar, in continuare, vom vota cu ei. Numele se schimba, esenta e aceeasi, iar noi votam in ideea ca unul e mai putin rau decit celalalt. Sa incercam sa vedem dincolo de sloganuri. Iar in momentul in care descoperim ca ni se servesc DOAR sloganuri, sa avem curajul sa cautam pe cineva care e in stare sa treaca de vorbe. E dreptul nostru, platim si ne spetim pentru el. De ce sa nu o facem?

*Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter. Nu putem fi speriati de ceva ce nu intelegem. Iar viziunile nu le-am inteles niciodata, ca popor. In rest, chiar daca sintem speriati, tot tacem. Pina si behaitul ne provoaca cosmaruri. Caci daca zicem ceva, se taie papica gratuita. Spilul romanului nu e cit de mult poate castiga muncind, ci cit de mult poate sta fara munca pe banii altuia. O lume traieste bine din munca. Si sigur. E prea mare sacrificiul muncii in schimbul sigurantei?

*Noi ne simţim în pericol. Dar zicem, "las' ca trece si asta". Doar au fost altele si mai rele. "Totdeauna poate fi si mult-mult mai bine, dar si mult-mult mai rau". Ciudat, dar de ce ne uitam intotdeauna la acel "mult-mult mai rau"? E chiar asa strain de noi conceptul de-a evolua in bine? Sintem asa de indobitociti incit nu mai putem vedea in jus, ci privi doar cu frica in jur?

*Noi trebuie să rupem tăcerea. "Ar trebui" ar fi un termen mai potrivit romanului. E mai... ipotetic, mai potrivit cu caracterul national. Cerutul drepturilor e cosmarul cel mai cumplit al romanului. El prefera ce pica de la altii. A fost crescut in ideea ca nu are alte drepturi decit cel de-a plati sau a trage in jug. De ce? Te doare, tipi! Ce poate fi degradant sau ne la locul lui in a-ti cere drepturile? Ca nu convine celor de sus? Sa fie sanatosi, e treaba lor ce nu le convine.

*Noi trebuie să ducem România înainte. Dar nu o vom face. Necesita sacrificiu. Rsicam sa fim esalonati pe criterii reale. De performanta. Iar la noi nu exista sa ceva. Am avut toate posibilitatile la indemina, ca natie. Numai ca nu a fost cool sa te rupi invatind. A fost mai cool sa mergi la caminul cultural sa-l asculti pe Guta. Doar acolo erau femeile si alcolul. Insa nu e prea tirziu. Sintem un popor inventiv. De ce continuma sa consideram ca ginditul e o munca mai grea decit munca fizica?

*Noi nu vrem funcţii şi nici putere. Ba ma tem ca vrem. dar le vrem pe nemuncite, pe spagi si pe mediocritate. O viata intreaga am vazut ca asta e modul de avansare in societate. Modul de avansare profesional. Chiar si intre oameni a fost asa. Toate se prabuseau in serie, iar noi rideam de propria prostie. Si ne uitam cu jind la salariile nemtilor si ale altora. Oare nu e momentul ca atitudine asta sa se schimbe? Nu pot intelege cum un patron poate permite existenta unor sefi care prefera munca in hartii decit obtinutul de rezultate. Caci la noi e dovedit ca pururi situatia din teren e total diferita de ce zic actele.

*Noi nu cerem nimic. Sintem rRomani. Si aici in veci stapini. Cit e lumea nu o sa intelegem ca avem drepturi, si altundeva decit intr-o constitutie pe care nu o respecta nici cei ce au scris-o. Si de ce ar respecta-o? Cit stiu foarte bine ca e ceva scris, iar ceva scris e peste puterea de intelegere a romanului de rind. Deci, se considera normal sa nu primesti nimic in schimbul impozitelor, amenzilor si taxelor exagerate la care sintem supusi. Pina cind? Mai e un pic si vom avea un frumusel impozit pentru sustinerea vietii politice romane si a nevoilor ei. Iar noi tacem, platim, si ne uitam cu frica in sus.

***Arată-le pe toate
Sintem un "bobor" de fricosi, de melteni si de iobagi dobitoci. Ne meritam soarta, daca asa privim lucrurile.
Iar cind primesti ce meriti..."cind maninci kkt, sa taci!"
Bancul cu vrabia.