joi, 19 noiembrie 2009

Devoratorii


***
Avem o casa.
La cel mai larg mod de a o spune cu putinta.
O casa cit o planeta.
Un loc de joaca enorm.
Loc in care ne putem exersa inconstienta si voracitatea.
Ca specie sintem relativ recenti.
Si totusi.
Am reusit sa transformam planeta in cel mai alert ritm din istoria ei.
Putem fi comparati cu un dezastru natural.
Cu caderea unui meteorit.
Cu orice calamitate va puteti inchipui.
Iar singurul nostru raspuns la toate e "nu am stiut".
Un raspuns fals, una din cele mai mari minciuni spuse de oameni vreo data.
Realitatea e ca nu ne-a interesat.
In continuare nu ne intereseaza.
***
Exista alternative la orice polueaza.
Le ignoram total.
Din vorbe, le iubim.
Insa le iubim doar pina in momentul in care ar trebui sa cheltuim pentru asta.
Exista combustibili alternativi.
Exista surse de energie nepoluante.
Exista mijloace de-a transporta fara sa emiti noxe.
Exista solutii chimice non-poluante.
Insa convertirea unor industrii intregi costa.
Iar oamenii s-au obisnuit sa castige fara sa investeasca.
***
Ar trebui sa ne gindim un pic.
Ca dupa noi nu vine Potopul.
Unii dintre noi avem copii.
Iar in ritmul acesta visul va fi de a "avea o lume in care sa traiasca".
Nu " o lume mai buna in care sa traiasca".
O mica diferenta.
Dar extrem de semnificativa.
***
Ne pretindem europeni.
Insa avem legislatia unui stat african in domeniu.
Si o respectam la fel.
Rusine!
***
Cind eram copil, imi placea enorm sa privesc stelele.
In acest ritm, nepotii nostri se vor mai putea bucura de stele doar privind din spatiu.

2 comentarii:

  1. so right...btw inceputul clipului mi-a adus aminte fulgerator de sfirsitul lui Solaris...ala a lui tarkovski

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii, in marea lor majoritate, nu pot privi planeta ca pe propria casa... Nu pot vedea mai departe de lungul nasului. Si apoi... sa nu uitam de interesele financiare, strategice, militare, care le depasesc pe cele morale, profund umane... Nu mai gandesc la viitor. Apres nous, le deluge...

    RăspundețiȘtergere