De ce sa nu votati PSD. Argumente istorice (partea intai)

Pentru ca nu cei sanatosi au nevoie de vindecare ci aceia bolnavi, ce va urma nu este altceva decat o
sitematizare a argumentelor pentru a NU VOTA PSD, si o clasificare a acestora.

Cei care voteaza PSD au in mare trei argumente:

1. Ca Basescu e mitocan
2. Ca Basescu are in spate numai interesele lui si ale gruparii sale
3. Ca Basescu vrea sa fie dictator

Am sa pornesc, prin metoda reducerii la absurd, de la premisa ca toate cele trei sunt adevarate, si, pornind de la aceasta premisa vom ajunge la o contradictie care ne OBLIGA sa NU VOTAM PSD.

Am sa postez in consecinta trei tipuri de argumente anti-PSD

1. Morale
2. Economice
3. Politice

La care am sa mai adaug unul:
4. Istorice

ARGUMENTE ISTORICE

1. Decembrie 1989

Uciderea lui Ceausescu din ordinul lui Brucan si cu aprobarea lui Iliescu in conditiile in care nici unul nu era ales prin vot, ci s-au autoproclamat conducatori.

Folosirea masiva a dezinformarii pentru a crea stare de panica si confuzie generala, o metoda comuna si in ziua de azi, dar care a provocat multi morti atunci si nu numai.

2. Ianuarie 1990: Prima Mineriada

În 28 ianuarie 1990, s-a organizat un marş la care au participat membrii partidelor nou-înfiinţate, dar şi mii de cetăţeni care erau îngrijoraţi de decizia de participare la alegeri a gruparii din jurul lui Ion Iliescu, preşedintele provizoriu al României. În scurt timp, manifestaţia a luat amploare. Protestatarii s-au grupat în faţa sediului Guvernului din P-ta Victoriei.

În replică, reprezentanţii Frontului Salvării Naţionale au organizat o contramanifestaţie la care au fost chemaţi să vina muncitorii de la principalele uzine bucureştene. Au avut loc incidente între manifestanţi şi cei chemaţi de preşedintele din acea vreme, Ion Iliescu să apere „democratia”.

A avut loc o tentativa de intrare in sediul guvernului a mai multor demonstranti. În dimineata zilei de 29 ianuarie '90, în urma apelurilor lansate de Ion Iliescu, 5.000 de mineri înarmaţi cu bâte au sosit din Valea Jiului în Bucuresti. Zeci de camioane şi autobuze cu muncitori au venit în Piata Victoriei şi s-au alătura minerilor.

Un grup "operativ" format din mineri, reprezentanţi ai forţelor de ordine şi lideri ai Frontului Salvării Naţionale s-a deplasat la sediul PNT-CD, unde a sosit şi Petre Roman, care s-a justificat că, de fapt, dorea să îl ia de acolo, pentru a-l proteja, pe Corneliu Coposu liderul ţărăniştilor. Pe strazi s-a strigat "Moarte intelectualilor!" şi "Noi muncim, nu gândim!".

În urma incidentelor cu forţele de ordine, dar şi cu muncitorii şi revoluţionarii aduşi la contramanifestaţie de liderii Frontului Salvării Naţionale, câteva zeci de manifestanţi au fost răniţi. S-au făcut şi reţineri dintre cei care au participat la miting. Minerii sosiţi în Bucureşti, în 29 ianuarie 1990 au participat, împreună cu forţele de ordine şi lideri FSN la percheziţii şi arestări ilegale la sediile unor partide şi organizaţii civice aflate în opoziţie cu cei care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceauşescu

3. Februarie 1990: A DOUA MINERIADA

În 18 februarie 1990, în P-ta Victoriei a avut loc o manifestaţie anticomunistă, urmată a doua zi, de o incursiune a minerilor la Bucureşti. Evenimentele din acele zile au rămas cunoscute ca Mineriada din februarie 1990.

Acţiunea fusese anunţată în urmă cu câteva zile, prin numeroase manifeste lansate în Capitală.Piaţa din faţa sediului Guvernului Provizoriu (Palatul Victoria) s-a umplut curând cu câteva mii de manifestanţi care au început să scandeze lozinci împotriva Frontului Salvării Naţionale şi a preşedintelui din acea vreme, Ion Iliescu. Iniţial, manifestaţia era îndreptată împotriva Securităţii şi comunismului, ca apoi, în scurt timp, nemulţumirile să fie îndreptate împotriva celor care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceauşescu.

Pe pancarte protestatarilor era scris: „Jos Securitatea, suntem cu armata!”, „Securiştii-n mină, să avem lumină!”, „Securiştii pe tarla, să crească producţia!”, „Revoluţia a fost doar o rotaţie de cadre?”, „F.S.N.=P.C.R.”, „F.S.N., du-te înU.R.S.S.!”, „Nu mai vrem comunişti, securişti, activişti!” etc. Reprezentanţii manifestanţilor au cerut să aibă un dialog cu cei din guvern. La un moment dat, şi-a făcut apariţia în zona pieţii, lângă intrarea în sediul Guvernului dinspre Bulevardul Iancu de Hunedoara, Gelu Voican-Voiculescu, vice prim-ministru. Acesta s-a afişat ostentativ cu o armă automată. Gesturile şi atitudinea lui Gelu Voican Voiculescu aveau să declanşeze nemulţumiri în rândurile celor prezenţi. Au loc o serie de evenimente încă neelucidate pe deplin. Unii manifestanţi au reuşit să intre în Guvern.

În după amiaza zilei, din zona balconului de la etajul 1 al palatului s-a auzit un foc de armă. O parte din manifestanţi s-au îndepărtat huiduind de zona intrării în clădire. În acelaşi timp, câteva persoane au încep să arunce cu diverse obiecte înspre faţadă. Un individ s-a caţărat până aproape de balcon, după care a renunţat şi s-a întors în mulţime.

Armata care avea în pază dispozitivul s-a dat la o parte şi a permis intrarea liberă a persoanelor în clădire. Primul grup care a pătruns în zona intrării principale au început să distrugă cărţi şi mobilier, steaguri cu stema PCR şi RSR, apoi s-au instalat la balcon. Accesul fiind liber, deşi militarii erau prezenţi, în scurt timp mai pătrund în imobil şi alte câteva sute de manifestanţi din piaţă. Într-un birou este descoperit Gelu Voican Voiculescu care a refuzat să dialogheze cu cei prezenţi motivând că manifestanţii sunt violenţi. Câteva persoane din grupul celor care au forţat primii intrarea în palat, l-au îmbrâncit pe Voican spre balcon ameninţându-l că va fi azvârlit de la etaj.

Spre seara, reprezentanţi ai Armatei le-au cerut ziariştilor şi altor protestatari să părăseasca zona deoarece vor interveni în scurt timp pentru eliberarea sediului Guvernului. O parte din persoane au părăsit clădirea, alţii au ales să rămână la interior. La ieşirea principală, un general de Armată tria persoanele: o parte erau lăsate să plece, altele au fost luate la bătaie şi reţinute. Aparatele de fotografiat ale unor ziarişti au fost zdrobite de pământ, la ordinul unui general care coordona acţiunea.

S-au făcut 105 arestări din rândurile celor care au fost prezenţi la manifestaţie sau au intrat în sediul Guvernului. Cei reţinuţi au fost filmaţi de echipele Televiziunii Române şi prezentaţi pe postul naţional TVR ca fiind "contrarevoluţionari", "anarhişti", "persoane de la periferia societăţii" şi care "au fost plătiţi de conducerile partidelor istorice" (PNL şi PNŢ-CD) pentru a răstura prin forţă regimul Iliescu.

În urma demersurilor reprezentanţilor unor sindicate şi a FSN-ului, în noaptea de 18-19 februarie 1990 au fost aduşi 4000 de mineri, din Valea Jiului. Reprezentanţii FSN-ului, dar şi ai Guvernului au solicitat minerilor să restabilească ordinea în Capitală. La sosirea lor, minerii au găsit în Piaţa Victoriei numeroşi soldaţi şi cadre de la Ministerul Apărării şi Ministerul de Interne, protestatarii fiind deja împrăştiaţi de forţele de ordine. Preşedintele Ion Iliescu a anunţat că se vor lua măsuri drastice împotriva celor care au produs „acte de violenţă”.

În urma intervenţiilor forţelor de ordine, câteva zeci de persoane au fost rănite şi 105 reţinute. Dintre cei arestaţi, mai mulţi studenţi, jurnalişti şi membri ai unor partide sau organizaţii civice au fost judecaţi în procedură de urgenţă şi eliberaţi la anumite perioade de timp. Ceilalţi arestaţi au fost împărţiţi pe loturi şi judecaţi pe durata câtorva luni de zile. Majoritatea au fost într-un final achitaţi după ce fuseseră ţinuţi în penitenciarele Rahova, Jilava, Râmnicu Sărat sau în arestul de la Ministerul de Interne. Crucea Roşie Internaţională a intervenit, în repetate rânduri, în favoarea celor arestaţi solicitând autorităţilor române respectarea drepturilor acestora. În 2007, o parte din cei arestaţi în 18 şi 19 februarie 1990 au cerut revizuirea dosarului şi au solicitat despăgubiri din partea statului român.

(Continuarea maine)