Hotia ca stare

Dupa o saptamana in care am refuzat sa deschid televizorul (un mic protest, la care mai apelez uneori), in dimineata aceasta am apasat pe butonul magic... Si ce aud? O stire care m-a amuzat initial, mai apoi mi-am spus ca e ceva banal, dar dupa cateva momente in care imi rasunau in minte cuvintele crainicei (gangave si incurcate, like usual) am inceput sa ma inflamez usor... Despre ce e vorba? va intrebati, presupun... Un depozit de bauturi racoritoare din Jupiter (nu departe de meleagurile unde traiesc) , fusese talharit pe timpul noptii. In ultima vreme zilnic auzim de furturi, talharii, jafuri, gainarii, ciordeli (ca sa nu se simta nimeni discriminat)... Fac parte din viata romanasului precum mersul prin aglomeratie si calcatul in picioare, injuraturile si maneaua. La noi se fura orice. Se sparg banci, case de schimb, casierii de magazine. La noi se fura materiale de constructie, elctrocasnice, mancare, bautura, zdrente. La noi se fura revolutii, voturi, iluzii... Ce pica, e bun picat. Ce nu pica, ne luam singuri. Tara lui Moca. Daca primim restul la casa ramanem usor derutati. Daca vreunul din sistem nu ne cere spaga, ramanem usor blocati. Hotia e o stare de normalitate. O purtam oare in sange, este o mutatie genetica suferita de urmasii lui Decebal contopit cu Traian? E o stare de fapt. A devenit si una de spirit, se pare...